Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - În acţiunile din domeniul producţiei vitivinicole Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor colaborează cu Organizaţia interprofesională pe produs, constituită potrivit Legii nr. 778/2001 privind organizaţiile interprofesionale pe produse agroalimentare.

Art. 3. - (1) Contractele externe încheiate pentru vinuri şi alte băuturi pe bază de must şi vin, aflate în derulare, se execută în condiţiile legii în vigoare la data încheierii acestora.

(2) Etichetele pentru vinuri şi alte produse pe bază de must şi vin, destinate comercializării pe piaţa internă, tipărite şi aflate la producători sau la comercianţii contractanţi, se utilizează până la epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2002.

(3) După epuizarea stocului sau după data de 31 decembrie 2002 modul de inscripţionare a noilor etichete se va realiza conform prevederilor prezentelor norme metodologice.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Ilie Sârbu

Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş

Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministrul integrării europene,
Hildegard Carola Puwak

Bucureşti, 10 octombrie 2002.
Nr. 1.134.

ANEXĂ

NORME METODOLOGICE
de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002

CAPITOLUL I
Producţia viticolă

SECŢIUNEA 1
Delimitarea teritorială a arealelor viticole

Art. 1. - Delimitarea teritorială a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată, se evidenţiază distinct prin lucrările de întocmire a Cadastrului viticol, potrivit prevederilor art. 6 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002, denumită în continuare lege.

Art. 2. - (1) Lucrările de delimitare a arealelor viticole pe podgorii şi centre viticole se fac de către specialişti din domeniul evidenţei funciare în colaborare cu specialişti din domeniul viticulturii şi vinificaţiei şi cu reprezentanţii producătorilor viticoli, constituiţi în comisii judeţene, urmând ca acestea să fie definitivate de o comisie centrală constituită la nivelul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, potrivit normelor metodologice de realizare şi ţinere a Cadastrului viticol, care se vor aproba prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice.

(2) Componenţa comisiei centrale şi a comisiilor judeţene, precum şi modul lor de funcţionare se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului administraţiei publice.

Art. 3. - Până la finalizarea delimitării arealelor viticole Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor coordonează actualizarea lucrărilor de nominalizare a arealelor viticole pe podgorii şi centre viticole şi de stabilire a teritoriilor care intră în componenţa acestora, până la nivel de localităţi. Forma actualizată a acestor lucrări se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Producerea materialului săditor viticol

Art. 4. - Definiţiile pentru categoriile de material săditor de plantare, material de înmulţire şi categoriile de material biologic folosite în viticultură, prevăzute la art. 7 din lege, sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

Art. 5. - (1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise pentru producere în România sunt următoarele:

(2) Definiţiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

Art. 6. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de plantaţii viticole:

(2) Definiţiile acestor tipuri de plantaţii viticole sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

Art. 7. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unităţi:

(2) Definiţiile acestor unităţi sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

SECŢIUNEA a 3-a
Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole

A. Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie

Art. 8. - Zonarea soiurilor de viţă de vie, recomandate şi autorizate pentru cultură în cadrul fiecărui centru viticol, precum şi actualizarea acesteia se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, cu avizul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, denumit în continuare ONVV, la propunerea Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie, denumit în continuare ICDVV, şi a staţiunilor de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă, prin consultarea specialiştilor din domeniu, inclusiv de la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 9. - (1) Înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie roditoare şi de portaltoi se realizează prin acordarea de către direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, a unui drept de plantaţie nouă, de replantare pe aceeaşi suprafaţă de teren sau de plantare pe o rezervă de teren. Direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, monitorizează înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie roditoare şi de portaltoi în teritoriul lor de activitate.

(2) Dreptul de plantaţie nouă, potrivit prevederilor pct. 2 din anexa nr. 4 la lege, este dreptul de a înfiinţa o plantaţie viticolă în cazul măsurilor de comasare sau de expropriere pentru utilităţi publice al proprietarului terenurilor la data comasării sau exproprierii pentru utilităţi publice, dacă aceste terenuri fac parte dintr-o podgorie sau dintr-un centru viticol, consacrate şi recunoscute ca atare prin lucrările de delimitare teritorială. Dreptul de plantaţie nouă se menţine pe o perioadă de 5 ani de la data acordării şi se poate transfera către un nou proprietar în cazul vânzării terenului în această perioadă. În cazul neutilizării în perioada admisă, dreptul de plantaţie nouă se atribuie unei rezerve de teren.

(3) Dreptul de replantare este valabil pe o perioadă de 5 ani de la data la care a fost efectuată defrişarea; după expirarea acestui termen dreptul de replantare neutilizat se atribuie unei rezerve de teren.

(4) Dreptul de plantare pe o rezervă de teren este valabil pe o perioadă de 10 ani; după expirarea termenului de 10 ani dreptul de plantare neutilizat pe o rezervă de teren se anulează.

(5) În situaţii deosebite, de interes pentru patrimoniul şi producţia vitivinicolă, dreptul de plantare pe o rezervă de teren poate fi actualizat, cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

(6) Locul în care este exercitat dreptul de plantare pe o rezervă de teren, soiurile şi tehnicile de cultură utilizate trebuie să asigure posibilitatea obţinerii de producţii conforme cu cererea pieţei, precum şi cu potenţialul calitativ şi cantitativ al regiunii.

(7) Pe baza acordării dreptului de plantaţie nouă, de replantare sau de plantare pe o rezervă de teren, direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, eliberează autorizaţiile de plantare, în baza cererilor adresate de către producătorii interesaţi, în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (1) şi (2) din lege. Autorizaţiile de plantare se referă la suprafaţa totală care urmează să fie plantată de un producător, persoană fizică sau juridică, într-un an sau eşalonat pe mai mulţi ani.

(8) Autorizaţia de plantare cuprinde următoarele elemente:

(9) Formularele-tip pentru cererile de acordare a dreptului de plantaţie nouă, replantare şi plantare pe o rezervă de teren şi pentru autorizaţiile de plantare a viţei de vie se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 10. - (1) Cererile prevăzute la art. 9 alin. (9) se depun la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu cel puţin o lună înainte de data înfiinţării plantaţiei. Ele vor conţine informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei de plantare şi vor fi vizate de specialistul de la centrul agricol teritorial şi de inspectorul teritorial al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în continuare ISCTV.

(2) În cazul înfiinţării de plantaţii pe o suprafaţă mai mare de 3 ha, considerate ca suprafeţe totale pe un producător viticol, persoană fizică sau juridică, la cererea pentru eliberarea autorizaţiei de plantare se anexează proiectul de înfiinţare a plantaţiei viticole, vizat de unitatea de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă din zonă.

(3) Proiectele pot fi întocmite de unităţi de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă sau de agenţi economici, persoane fizice sau juridice, autorizaţi de către direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu avizul unităţii de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă din zonă.

Art. 11. - Înfiinţarea de plantaţii de viţă de vie sub formă de noi parcele încadrate în masive viticole se face ţinându-se seama de condiţia adoptării de soluţii privind orientarea rândurilor, alegerea distanţelor de plantare şi asigurarea zonelor de întoarcere, care să nu împiedice executarea lucrărilor de întreţinere a viilor, accesul în plantaţii, precum şi întreţinerea şi exploatarea lucrărilor hidroameliorative.

Art. 12. - (1) Prin hibrizi direct producători se înţelege soiurile obţinute prin hibridări, din primele două generaţii, între diferite specii ale genului Vitis, caracterizate prin rezistenţă la filoxeră şi la unele boli criptogamice şi calitate inferioară, necorespunzătoare, a strugurilor şi vinurilor.

(2) Soiurile din grupa prevăzută la alin. (1) sunt interzise la plantare, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din lege. Lista cuprinzând soiurile de hibrizi direct producători interzise la plantare se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 13. - (1) Prin hibrizi interspecifici cu rezistenţă relativă la boli se înţelege soiurile obţinute prin hibridări complexe între soiuri de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis. Unele dintre aceste soiuri sunt autorizate temporar la plantare, pe suprafaţă de cel mult 0,1 ha de familie, numai în intravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental, pentru asigurarea consumului familial şi conform prevederilor art. 12 alin. (3) din lege.

(2) Lista cuprinzând hibrizii interspecifici cu rezistenţă relativă la boli se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

B. Întreţinerea plantaţiilor de viţă de vie

Art. 14. - Deţinătorii de plantaţii de viţă de vie sunt obligaţi să efectueze lucrări de întreţinere a acestora, în special tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, care să asigure obţinerea unor recolte de struguri normale din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

Art. 15. - ICDVV, împreună cu reţeaua sa de unităţi de cercetare şi dezvoltare zonale, elaborează norme tehnice de cultură a viţei de vie adaptate diferitelor zone şi tipuri de plantaţii, care sunt puse la dispoziţie producătorilor viticoli prin grija Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă şi a centrelor sale judeţene.

Art. 16. - (1) Cultivatorii de viţă de vie au obligaţia de a asigura conservarea amenajărilor pedo- şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin.

(2) În acest scop ei asigură întreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curăţarea şi repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de irigaţii, precum şi conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de întoarcere.

C. Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie

Art. 17. - (1) Autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de Vitis vinifera, denumite în continuare soiuri nobile, şi de portaltoi se eliberează de către direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în baza cererilor adresate acestora de către deţinătorii plantaţiilor de viţă de vie.

(2) Autorizaţia de defrişare cuprinde următoarele elemente:

(3) Formularele-tip pentru cererile şi autorizaţiile de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie din soiuri nobile şi de portaltoi se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

(4) Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de hibrizi direct producători sau din hibrizi interspecifici se poate face fără autorizaţie de defrişare, indiferent de suprafaţă, şi se comunică în termen de o lună la centrul agricol teritorial. Acesta transmite situaţia suprafeţelor defrişate direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru luarea în evidenţă.

Art. 18. - Defrişarea plantaţiilor de viţă de vie din soiuri nobile şi de portaltoi, în suprafeţe mai mari de 0,1 ha, se efectuează într-o perioadă de maximum 5 ani de la data autorizării defrişării.

Art. 19. - Cererile pentru eliberarea autorizaţiilor de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie din soiuri nobile şi de portaltoi se depun la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu cel puţin 6 luni înainte de data defrişării. Acestea trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru completarea autorizaţiei de defrişare şi să fie vizate de specialistul de la centrul agricol teritorial şi de inspectorul teritorial al ISCTV.

Art. 20. - (1) Prima de abandon definitiv al plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de hibrizi direct producători interzişi la plantare, mai mari de 0,1 ha de agent economic sau de familie, se acordă pentru plantaţiile situate în arealele viticole şi în extravilanul localităţilor din afara arealelor viticole, care nu au atins vârsta şi starea de vegetaţie ce impun defrişarea.

(2) Acordarea primei de abandon definitiv al plantaţiilor din soiuri de hibrizi direct producători interzişi la plantare se face în baza solicitărilor scrise ale deţinătorilor, care depun cereri la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în raza cărora se află plantaţiile vizate.

(3) Valoarea primei de abandon definitiv pe hectar se stabileşte în raport cu capacitatea de producţie a plantaţiilor vizate, fără a depăşi un plafon maxim.

(4) Plafonul maxim şi plafoanele intermediare ale primei de abandon definitiv al plantaţiilor de viţă de vie din soiuri de hibrizi direct producători interzişi la plantare, precum şi sursele de finanţare ale acesteia se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL II
Producţia vinicolă

SECŢIUNEA 1
Clasificarea vinurilor şi a altor produse pe bază de must, vin şi subproduse vinicole

I. Vinurile

Art. 21. - Vinurile, clasificate în vinuri de masă, de calitate sau speciale, sunt: albe, roze sau roşii, în diferite nuanţe.

A. Vinurile de masă

Art. 22. - Vinurile de masă, definite la art. 18 lit. a) din lege, au o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume.

Art. 23. - Din categoria vinurilor de masă face parte şi vinul pelin, a cărui definiţie este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 20 din lege.

Art. 24. - Vinurile de hibrizi direct producători şi hibrizi interspecifici interzişi la plantare, ca şi cele de hibrizi interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, autorizaţi temporar la plantare, nu se încadrează în categoria vinurilor de masă. Ele formează o categorie separată, care se valorifică potrivit prevederilor art. 21 din lege.

B. Vinurile de calitate

Art. 25. - (1) Vinurile de calitate definite la art. 18 lit. b) din lege, în funcţie de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri şi de tehnologia aplicată, sunt:

(2) Vinurile de calitate cu indicaţie geografică recunoscută trebuie să aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 10,5% în volume. Comercializarea lor se face cu menţionarea indicaţiei de provenienţă geografică, conform ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor. Aceste vinuri se exportă şi sub denumirile generice de „Landwein”, „Vin de Pays” sau altele asemenea.

(3) Vinurile de calitate cu denumire de origine controlată DOC trebuie să aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 11% în volume şi să provină din struguri cu un conţinut în zaharuri de minimum 187 g/l. În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor la cules şi de caracteristicile lor calitative şi de compoziţie, ele se încadrează în următoarele categorii:

(4) Principalele condiţii de producere a vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată şi principalele caracteristici de compoziţie şi de calitate pentru fiecare tip de vin din categoriile DOC se stabilesc prin norme şi decizii de acordare a dreptului de producere a vinurilor cu denumire de origine controlată, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 26. - În funcţie de conţinutul lor în zaharuri, vinurile de masă şi de calitate sunt:

C. Vinurile speciale

Din categoria vinurilor speciale fac parte:

1. Vinurile spumante

Art. 27. - (1) În funcţie de procesul tehnologic de obţinere, vinurile spumante se clasifică în:

(2) Definiţia vinului spumant este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 13 din lege.

Art. 28. - În funcţie de conţinutul în zaharuri, vinurile spumante se clasifică în:

Art. 29. - Din grupa vinurilor spumante face parte şi vinul Muscat spumant, a cărui definiţie este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 15 din lege.

Art. 30. - Unele vinuri spumante şi petiante, produse în condiţii speciale şi caracterizate prin însuşiri de înaltă calitate, pot purta denumire de origine controlată.

Art. 31. - (1) Vinurile spumante şi petiante cu denumire de origine controlată sunt obţinute din soiuri recomandate sau autorizate pentru această direcţie de producţie, cultivate în areale viticole delimitate în care se produce vinul materie primă. La vinurile spumante cu denumire de origine controlată atât producerea vinului materie primă, cât şi cea de a doua fermentare trebuie făcute în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicată.

(2) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor autorizează, prin Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole, denumit în continuare ONDOV, ca cea de a doua fermentare să se facă şi în afara arealului delimitat de provenienţă a strugurilor, cu condiţia ca vinul spumant obţinut să fie valorificat cu denumirea locului de producere a vinurilor materie primă şi cu indicarea unităţilor în care s-a făcut cea de a doua fermentare.

2. Vinurile spumoase

Art. 32. - (1) După conţinutul în zaharuri, vinurile spumoase se grupează în:

(2) Definiţia vinului spumos este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 14 din lege.

3. Vinurile perlante şi petiante

Art. 33. - Din categoria altor vinuri cu conţinut în dioxid de carbon, autorizate pentru producere, fac parte vinurile petiante şi vinurile perlante, ale căror definiţii sunt prevăzute în anexa nr. 2 pct. 16 şi 17 din lege.

4. Vinurile aromatizate

Art. 34. - Definiţia vinurilor aromatizate este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 19 din lege. Din grupa vinurilor aromatizate fac parte:

Art. 35. - După conţinutul în zaharuri, vermuturile se clasifică astfel:

5. Vinurile licoroase şi de tip oxidativ

Art. 36. - (1) Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile licoroase, a căror definiţie este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 21 din lege. Unele vinuri licoroase de înaltă calitate pot beneficia de denumiri de origine.

(2) Din grupa vinurilor speciale fac parte şi vinurile de tip oxidativ, care sunt obţinute prin aplicarea unei tehnologii speciale şi sunt supuse unui proces de oxidare lentă, realizată sub influenţa unor factori biologici sau fizici.

(3) Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor speciale, vin, must, must concentrat, mistel, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate şi de obţinere precizate în reglementările în vigoare.

II. Alte produse pe bază de must şi vin

A. Produse pe bază de must

Art. 37. - (1) Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:

(2) Definiţiile produselor menţionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

B. Produse pe bază de vin

Art. 38. - (1) Din categoria produselor pe bază de vin fac parte:

(2) Definiţiile produselor menţionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

Art. 39. - Unele romaniacuri produse în condiţii speciale, caracterizate prin însuşiri de înaltă calitate, pot purta denumiri de origine controlată.

Art. 40. - (1) Romaniacurile cu denumire de origine controlată sunt produse din soiuri recomandate şi autorizate pentru această direcţie de producţie, cultivate în areale viticole delimitate.

(2) Pentru producerea romaniacurilor cu denumire de origine controlată trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

(3) În cazuri speciale, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor autorizează prin ONDOV ca învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor să se facă în afara arealului delimitat pentru denumirea de origine revendicată, cu condiţia ca romaniacul să fie valorificat sub denumirea locului de producere a strugurilor materie primă şi de distilare, precum şi cu indicarea unităţii în care s-au făcut învechirea distilatelor şi îmbutelierea romaniacurilor.

III. Produsele pe bază de subproduse vinicole

Art. 41. - (1) Din categoria produselor obţinute din subproduse vinicole fac parte:

(2) Pichetul este destinat exclusiv industrializării, fiind interzisă comercializarea sa pentru consumul uman direct.

(3) Definiţiile produselor menţionate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

Art. 42. - Prin prelucrarea drojdiei de vin şi a tescovinei de struguri se obţin şi alte produse ca: acid tartric, coloranţi naturali, ulei din seminţe, tanin, furaje, composturi şi altele asemenea.

SECŢIUNEA a 2-a
Caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimică ale vinurilor, produselor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole

Art. 43. - (1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie să prezinte în momentul comercializării următoarele caracteristici organoleptice şi de compoziţie chimică, atestate prin buletine de analiză eliberate de laboratoare autorizate:

(2) Caracteristicile de compoziţie chimică ale vinurilor, produselor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole sunt determinate prin metode de analiză admise pe plan internaţional şi/sau prin metode standard româneşti de analiză a vinurilor, armonizate cu metodele comunitare, a căror listă se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 44. - (1) Sunt improprii consumului uman direct:

(2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii oţetului.

Art. 45. - Mustul de struguri concentrat rectificat, definit în anexa nr. 2 pct. 5 din lege, trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

Art. 46. - (1) Romaniacul, definit în anexa nr. 2 pct. 25 din lege, poate fi pus în consum dacă îndeplineşte următoarele condiţii atestate prin buletine de analiză, eliberate de laboratoare autorizate:

(2) Conţinutul romaniacului în metale nu poate depăşi următoarele limite:

(3) Limitele conţinutului romaniacului în alte componente, raportate la 100 ml alcool anhidru, sunt următoarele:

Art. 47. - (1) Pentru rachiurile de vin şi cele obţinute din drojdie de vin şi tescovină de struguri se stabilesc următoarele limite ale conţinutului în compuşi raportaţi la 100 ml alcool anhidru, atestate prin buletine de analiză eliberate de laboratoare autorizate:

(2) Limitele de conţinut pentru metale sunt cele stabilite pentru romaniac la art. 46 alin. (2) din prezentele norme metodologice.

SECŢIUNEA a 3-a
Practicile şi tratamentele oenologice autorizate

Art. 48. - Practicile şi tratamentele utilizate în obţinerea vinurilor şi a băuturilor pe bază de must şi vin trebuie să asigure o bună elaborare, conservare şi evoluţie a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziţiei acestor băuturi, în afara unor limite normale, asigurând păstrarea însuşirilor de naturaleţe, autenticitate şi legalitate pentru fiecare produs.

Art. 49. - Practicile şi tratamentele autorizate să fie aplicate strugurilor proaspeţi, mustului de struguri, mustului de struguri parţial fermentat, mustului de struguri destinat concentrării şi vinului nou în fermentare sunt următoarele:

1. trierea, cu ocazia culesului, a strugurilor sănătoşi de cei avariaţi sau cu coacere incompletă; separarea, la cules, a strugurilor, fragmentelor de struguri sau a boabelor atacate de mucegai nobil sau cu grad avansat de stafidire, în vederea obţinerii de vinuri dulci;

2. spălarea strugurilor, la nevoie, atunci când aceştia sunt destinaţi producerii sucurilor, urmată de zvântare;

3. zdrobirea boabelor;

4. dezbrobonirea sau desciorchinarea strugurilor;

5. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu anhidridă sulfuroasă sau metabisulfit de potasiu. În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidridă sulfuroasă, concentraţia acestora nu trebuie să fie mai mică de 5%;

6. tratarea strugurilor, mustuielii şi musturilor cu acid ascorbic în doză de maximum 250 mg/kg;

7. tratarea mustului sau mustuielii cu enzime pectolitice şi cu preparate enzimatice de betaglucanază;

8. macerarea mustuielii pentru obţinerea de vinuri roşii, roze sau aromate, precum şi a celor rezultate din struguri stafidiţi sau atacaţi de mucegai nobil prin asigurarea contactului mai mult sau mai puţin prelungit între must şi părţile solide ale strugurilor;

9. macerarea carbonică;

10. tratamentul termic al mustuielii pentru producerea de vinuri roşii din struguri slab coloraţi sau atacaţi de putregai cenuşiu, fără ca prin acest procedeu să se producă o concentrare sau o diluare a mustului. Este interzisă încălzirea mustuielii prin injectare de vapori de apă;

11. scurgerea mustului, statică sau dinamică;

12. presarea strugurilor nezdrobiţi, a mustuielii sau a boştinei;

13. limpezirea sau deburbarea mustului destinat producerii vinurilor albe pe cale gravitaţională, cu sau fără răcire, prin flotaţie, precum şi prin centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanţi de filtrare inerţi;

14. pasteurizarea mustului;

15. refrigerarea mustului, urmată de stocarea sa la temperaturi scăzute, în vederea folosirii sale ca materie primă pentru producerea de băuturi nealcoolice sau slab alcoolice, cu sau fără conţinut în dioxid de carbon, precum şi pentru utilizarea ca partener cu „rezervă de zahăr” în producerea de vinuri demiseci şi demidulci;

16. tratarea musturilor, în vederea limpezirii, cu una sau mai multe dintre următoarele substanţe de uz oenologic: gelatină alimentară, clei de peşte, cazeină şi cazeinat de potasiu, ovalbumină şi/sau lactalbumină, bentonită, dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală, caolin, tanin;

17. însămânţarea mustului cu maiele de drojdie preparate din levuri selecţionate sau din microflora spontană;

18. adaosul, ca stimulenţi ai fermentaţiei alcoolice, al unor substanţe chimice - „factori de creştere”. Ca stimulenţi se pot folosi:
    a) fosfat acid de amoniu sau sulfat de amoniu, singur sau în amestec, în doză de maximum 0,3 g/l;
    b) sulfat de amoniu sau bisulfit de amoniu, singur sau în amestec, în doză de maximum 0,3 g/l;
    c) diclorhidrat de tiamină, în limita a 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;

    folosirea maielelor de bacterii lactice pentru producerea fermentaţiei malolactice - dezacidifiere microbiologică;

    răcirea mustului în fermentare pentru evitarea creşterii temperaturii acestuia peste limitele admisibile tehnologic;

    corectarea acidităţii totale a mustului - acidifierea musturilor în anii cu deficit de aciditate, prin adaos de acid tartric în doză de maximum 1,5 g/l sau 20 miliechivalenţi pe litru;

    folosirea preparatelor din membrane celulare de levuri în limita a 40 g/hl;

    în anii cu condiţii nefavorabile se poate practica, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din lege, îmbogăţirea musturilor în zahăr, în vederea ridicării potenţialului alcoolic al vinurilor prin următoarele practici:

    a) adaos de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau de zaharoză - şaptalizare;

    b) deshidratare parţială.

    Îmbogăţirea musturilor în zahăr poate fi făcută cu respectarea următoarelor condiţii:

    a) folosirea uneia dintre operaţiunile menţionate mai sus exclude posibilitatea utilizării celorlalte;

    b) adaosul de zaharoză se face direct în must sau în mustul în fermentare şi poate fi practicat numai în cazul producerii de vinuri seci;

    c) adaosul de must concentrat sau de must concentrat rectificat nu poate avea ca efect mărirea volumului iniţial al mustului de struguri, al mustului parţial fermentat sau al vinului nou încă în fermentare cu mai mult de 6,5%;

    d) concentrarea mustului prin deshidratare parţială nu poate determina o reducere cu mai mult de 20% a volumului său iniţial;

    e) pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată - DOC, mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat trebuie să provină din struguri produşi în acelaşi areal delimitat pentru DOC.

    Mustul destinat producerii de vinuri DOC-CMD trebuie să aibă un conţinut minim în zaharuri de 170 g/l, iar cel pentru vinuri DOC-CT şi DOC-CIB, un conţinut minim în zaharuri de 180 g/l;

    f) adaosurile se fac în mustul proaspăt sau în mustul în fermentare.

    Musturile care au fost corectate prin adaos de îndulcitori nu pot fi supuse concentrării.

    Acordarea dreptului de folosire a adaosurilor pentru îmbogăţirea musturilor în zahăr se face pe baza recomandărilor anuale emise de ONVV, se aprobă de ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi se difuzează producătorilor interesaţi, prin direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

    aerarea;

    desulfitarea mustului prin folosirea exclusivă de procedee fizice;

    prelucrarea strugurilor, mustuielii şi a mustului sub atmosferă inertă, prin folosirea azotului şi a anhidridei carbonice;

    tratamentul cu cărbune de uz oenologic al musturilor albe pătate sau al celor provenite din struguri mucegăiţi, în cantitate de până la 100 g/hl must;

    tratarea cu polivinilpolipirolidonă, în doză de maximum 80 g/hl;

    adaosul în must de alcool etilic rectificat, de origine viticolă sau agricolă, ori de distilat de vin, înaintea sau în timpul fermentaţiei alcoolice, în vederea obţinerii de mistel sau de vinuri licoroase;

    adaosul în must al unui agent tensioactiv - amestec de mono- şi digliceride ale acidului oleic - ca procedeu curativ pentru evitarea formării de spumă în timpul fermentaţiei alcoolice;

    oprirea fermentaţiei alcoolice a mustului în vederea obţinerii de vinuri cu conţinut în zaharuri, prin folosirea de procedee fizice: frig, căldură, filtrare, centrifugare, precum şi prin adaosul de dioxid de sulf şi bentonită;

    concentrarea mustului proaspăt sau tăiat, prin deshidratarea parţială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată prin evaporare sub vid, crioconcentrare sau osmoză inversă, cu condiţia de a nu provoca o reducere a volumului iniţial al mustului cu mai mult de 20% şi o creştere a tăriei sale alcoolice potenţiale cu mai mult de 2% în volume;

    folosirea tratamentului cu carbonat de calciu cu un eventual conţinut de mici cantităţi de sare dublă de calciu de acid (L+) tartric şi (L-) malic;

    utilizarea răşinilor schimbătoare de ioni numai în scopul producerii mustului de struguri destinat obţinerii mustului concentrat rectificat. Pierderile de materie organică din răşinile schimbătoare de ioni nu sunt mai mari de 1 mg/l;

    suprapresarea strugurilor, zdrobiţi sau nezdrobiţi, presarea drojdiei de vin şi refermentarea tescovinei de struguri, în alte scopuri decât distilarea, sunt practici oenologice interzise;

    filtrarea şi centrifugarea drojdiei de vin nu sunt considerate presare dacă produsele obţinute prezintă calităţi de naturaleţe şi autenticitate pentru comercializare şi dacă drojdia de vin nu este redusă la stare uscată.

Art. 50. - Practicile şi tratamentele autorizate să fie aplicate vinurilor în etapele de păstrare, condiţionare, maturare şi îmbuteliere sunt următoarele:

1. tragerea vinului de pe drojdie, pritocul vinului;

2. adaosul, în vederea conservării şi protejării antioxidante a vinurilor, de anhidridă sulfuroasă sau metabisulfit de potasiu, astfel încât vinurile să nu depăşească la livrare către consumatori limitele maxime admise prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. f) din prezentele norme metodologice. În cazul folosirii soluţiilor apoase de anhidridă sulfuroasă, concentraţia acestora nu trebuie să fie mai mică de 5%;

3. tratamentul cu cărbune al vinurilor albe pătate sau cu defecte de gust şi miros, cu condiţia ca doza de cărbune utilizată să fie mai mică de 100 g/hl;

4. limpezirea vinului prin cleire, cu folosirea unuia dintre următoarele produse:
   a) gelatină alimentară;
   b) clei de peşte;
   c) cazeină şi cazeinat de potasiu;
   d) ovalbumină şi/sau lactalbumină;
   e) bentonită;
   f) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală;
   g) caolin;
   h) preparate enzimatice autorizate (§-glucozidazice);
   i) tanin de uz oenologic;
   j) alte substanţe de limpezire sau preparate enzimatice autorizate;
   k) alginaţi de calciu sau de potasiu numai pentru producerea vinurilor spumante cu fermentare în butelii;

   limpezirea şi stabilizarea vinurilor prin centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanţi de filtrare inerţi;

   tratamentul vinului cu gumă arabică, înainte de îmbuteliere, prin folosirea unei doze mai mici de 0,3 g/l;

   adaosul în vin de acid citric, cu condiţia ca la punerea în consum vinul să nu conţină mai mult de 1 g/l acid citric;

   aerarea vinului;

   tratamentul vinului cu ferocianură de potasiu pentru eliminarea excesului de metale grele, care trebuie efectuat de persoane calificate, autorizate de către ministerele abilitate în acest scop;

   tratamentul vinului cu fitat de calciu, pentru prevenirea casării ferice;

   tratamentul vinului cu acid metatartric înainte de îmbuteliere, în doză de maximum 100 mg/l, în vederea asigurării stabilităţii tartrice;

   tratamentul prin frig - refrigerarea vinului -, cu sau fără adaos de cristale de bitartrat de potasiu, urmată de separarea, prin mijloace fizice, a cristalelor şi coloizilor precipitaţi;

   adaosul în vin de acid ascorbic, înainte de îmbuteliere, în doză de maximum 250 mg/l, în vederea asigurării protecţiei antioxidante.

   În cazul în care acidul ascorbic a fost folosit şi la tratamentul strugurilor şi/sau musturilor, doza total exprimată în acid ascorbic plus dehidrascorbic nu trebuie să depăşească 300 mg/l;

   pasteurizarea vinurilor, ca procedeu de stabilizare biologică şi de inactivare a enzimelor;

   adaosul în vinurile cu conţinut în zaharuri fermentescibile de acid sorbic sau sorbat de potasiu, în doză de maximum 200 mg/l, exprimată în acid sorbic;

   dezacidifierea vinurilor prin unul dintre următoarele procedee:

   a) dezacidifierea chimică a vinurilor cu aciditate totală excesivă, prin adaos de tartrat neutru de potasiu, carbonat acid de potasiu, carbonat de calciu, conţinând eventuale mici cantităţi de sare dublă de calciu a acizilor (L+) tartric şi (L-) malic, tartrat de calciu sau acid tartric. Dezacidifierea chimică a vinurilor nu poate fi efectuată decât în limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenţi/l;

   b) dezacidifierea biologică a vinurilor prin folosirea bacteriilor lactice - Oenococcus oeni;

   acidifierea vinurilor prin adaos de acid (L+) tartric sau acid citric, în limita maximă de 2,5 g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenţi/l. Dacă acidifierea s-a făcut şi la must, creşterea netă cumulată nu poate depăşi 54 miliechivalenţi/l sau 4g/l, exprimată în acid tartric. În urma corecţiei, conţinutul în acid citric nu trebuie să fie mai mare de 1 g/l, conform art. 43 alin. (1) lit. s) din prezentele norme metodologice;

   egalizarea şi cupajarea vinurilor. Cupajarea vinurilor se efectuează în următoarele condiţii:

   a) cupajarea vinurilor albe cu vinuri roşii este interzisă;

   b) pentru vinurile de calitate superioară - VS şi pentru cele cu denumire de origine controlată se admite efectuarea de cupaje între vinuri care aparţin aceleiaşi categorii de calitate şi care provin din arealele delimitate pentru producerea fiecărui vin. Pentru vinurile de calitate, care se comercializează fără indicarea denumirii de soi, se pot executa cupaje între vinuri provenind din soiuri diferite. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată se admite cupajarea vinurilor provenind din soiuri diferite numai în scopul obţinerii vinurilor-sortiment, prevăzute în deciziile de acordare a dreptului de producere a vinurilor respective;

   c) este interzisă folosirea în cupaje a vinurilor importate, cu excepţia producerii vinurilor de masă;

   d) vinurile de cupaj care se valorifică sub denumirea unui soi sau prin indicarea unui an de recoltă trebuie să provină în proporţie de minimum 85% din soiul sau din anul de recoltă menţionat;

   îndulcirea vinurilor prin adaos de parteneri cu rezervă de zahăr, care sunt: must de struguri, must tăiat, vin parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat.

   Executarea acestei operaţiuni se face în următoarele condiţii:

   a) îndulcirea vinurilor obţinute prin aplicarea procedeelor de ridicare a potenţialului alcoolic prevăzute la art. 49 pct. 23 din prezentele norme metodologice se face numai cu mustul de struguri, mustul tăiat sau vinul parţial fermentat, cu condiţia ca tăria lor alcoolică totală să fie cel mult egală cu tăria alcoolică totală a vinului supus îndulcirii;

   b) în cazul folosirii pentru îndulcire a mustului de struguri, a mustului tăiat, a vinului parţial fermentat, a mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat, partenerii cu rezervă de zahăr trebuie să provină din acelaşi soi şi din acelaşi areal delimitat de producere ca şi vinul asupra căruia se aplică intervenţiile;

   c) operaţiunea de îndulcire trebuie făcută în interiorul arealului rezervat producerii vinului supus intervenţiei respective, sub controlul inspectorilor teritoriali ai ONDOV;

   tratarea vinurilor cu dimetilpirocarbonat în doză de maximum 200 mg/l în vederea asigurării stabilităţii biologice a vinului;

   adaosul în vin de polivinilpolipirolidonă - PVPP - în vederea reducerii conţinutului vinurilor în tanin şi în alţi polifenoli. Doza de PVPP folosită este de maximum 80 g/hl;

   tratarea vinurilor cu sulfat de cupru pentahidrat, în scopul îndepărtării gustului şi mirosului de hidrogen sulfurat, în doză de maximum 10 mg/l. Acest tratament trebuie urmat de o cleire albastră care să aducă conţinutul în cupru sub limita de 1 mg/l.

   Între tratamentul cu sulfat de cupru şi cleirea albastră este obligatorie o filtrare fină;

   stabilizarea tartrică a vinurilor prin electrodializă;

   maturarea vinului, cu sau fără contact cu lemn de stejar;

   utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, separat sau în amestec, în scopul creării unei atmosfere inerte şi al manipulării produsului la adăpost de aer;

   îmbutelierea vinurilor la cald;

   îmbutelierea sterilă a vinurilor.

Art. 51. - Operaţiunile de acidifiere şi dezacidifiere a vinului trebuie comunicate în scris inspectorilor teritoriali ai ISCTV, cel puţin cu 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni. Notificarea cuprinde următoarele informaţii:

Art. 52. - Operaţiunea de îmbogăţire în zahăr a musturilor, în vederea ridicării potenţialului alcoolic al vinurilor în anii cu condiţii nefavorabile, se face în baza notificării în scris, adresată inspectorilor teritoriali ai ISCTV cel puţin cu 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni. Aceasta cuprinde:

Art. 53. - Acidifierea şi îmbogăţirea, cu excepţia situaţiilor de derogare stabilite de la caz la caz de către inspectorii teritoriali ai ISCTV, precum şi acidifierea şi dezacidifierea aceluiaşi produs se exclud reciproc.

Art. 54. - (1) Operaţiunea de îndulcire a vinului de masă, a vinului de calitate cu indicaţie de provenienţă geografică şi a vinului cu denumire de origine controlată se face în baza unei notificări scrise, transmisă inspectorilor teritoriali ai ISCTV cu cel puţin 24 de ore înaintea începerii primei operaţiuni. Pentru îndulcirea vinurilor DOC o copie a notificării se transmite, în aceleaşi condiţii, la oficiul teritorial al ONDOV.

(2) Notificarea cuprinde următoarele informaţii:

(3) Persoanele juridice şi/sau fizice care aplică operaţiunea de îndulcire trebuie să deţină registre de intrare şi ieşire pentru evidenţa la zi a cantităţilor de must de struguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, utilizate pentru operaţiunea de îndulcire.

Art. 55. - Introducerea în vin a unor cantităţi reduse de apă, strict impuse de prepararea soluţiilor de dioxid de sulf sau a diferitelor preparate de limpezire şi/sau stabilizare, nu se consideră ca fiind frauduloasă.

Art. 56. - Practicile şi tratamentele autorizate să fie aplicate în producerea vinurilor speciale şi a altor produse de origine viticolă sunt următoarele:

1. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în butelii, prin aplicarea următoarelor operaţiuni tehnologice:

Licoarea de tiraj se prepară din must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoză şi vin. Adaosul licorii de tiraj nu poate să determine o creştere a tăriei alcoolice totale a vinului de bază cu mai mult de 1,5% în volume. Licoarea de expediţie se prepară din zaharoză, must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, din vin sau din amestecul acestora, cu adaos eventual de distilat de vin. La prepararea licorii de expediţie nu se folosesc alţi aromatizanţi sau produse obţinute prin sinteză. Adaosul licorii de expediţie nu poate provoca o creştere a tăriei alcoolice dobândite a vinului spumant mai mare de 0,5% în volume.

2. Pentru producerea vinurilor spumante, vinul materie primă trebuie să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 8,5% în volume. Tăria alcoolică dobândită a vinurilor spumante, inclusiv tăria alcoolică dobândită prin aportul alcoolului conţinut în licoarea de expediţie, este de minimum 9,5% în volume. Conţinutul în dioxid de sulf total al vinurilor spumante este de maximum 235 mg/l.

3. Pentru producerea vinurilor spumante cu denumire de origine controlată, vinul materie primă trebuie să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 9% în volume. Tăria alcoolică dobândită a acestor vinuri spumante, inclusiv cea rezultată prin aportul licorii de expediţie, este de minimum 10% în volume. Conţinutul total în dioxid de sulf este de maximum 185 mg/l.

4. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în rezervoare se face în mod asemănător cu cea a vinurilor spumante cu fermentare în butelii, cu deosebirea că adaosul licorii de tiraj nu este limitat, fermentarea vinului are loc în recipiente sub presiune cu închidere etanşă, eliminarea depozitului se face prin filtrare în condiţii izobare. Tăria alcoolică dobândită a vinului spumant finit nu trebuie să depăşească cu 2% în volume pe cea a vinului materie primă.

5. Producerea vinurilor spumoase prin impregnare cu anhidridă carbonică de uz alimentar se face cu sau fără adaos de licoare de expediţie. Vinurile spumoase au o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume. În producerea acestor vinuri este interzisă folosirea oricărei aromatizări.

6. Vinurile spumante cu fermentare în butelii, cele cu fermentare în rezervoare şi vinurile spumoase se produc numai în spaţii diferite.

7. Producerea vinului special aromatizat se face prin folosirea adaosurilor de must de stuguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoză, alcool etilic de origine agricolă, distilat de vin, mistel, caramel, administrate separat sau în amestec, precum şi din extracte din plante admise de lege.

8. Producerea vinurilor speciale licoroase se face prin adaosul în mustul în fermentare de alcool alimentar rectificat sau distilat de vin, precum şi prin adaosul în vin de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, mistel, folosite separat sau în amestec.

9. Producerea romaniacurilor se face prin aplicarea următoarelor operaţiuni tehnologice:

10. Producerea rachiurilor de drojdie şi tescovină se face prin aplicarea următoarelor operaţiuni tehnologice:

11. Condiţionarea şi stabilizarea vinurilor speciale şi a altor produse de origine viticolă se realizează prin aplicarea procedeelor prevăzute pentru vinuri la art. 50 din prezentele norme metodologice.

Art. 57. - Utilajele, uneltele şi recipientele folosite la vinificaţie, precum şi în procesul maturării, condiţionării, îmbutelierii şi transportului produselor vinicole trebuie să fie confecţionate din materiale care să îndeplinească următoarele condiţii:

Art. 58. - (1) În producerea oţetului de vin trebuie respectate următoarele condiţii:

(2) La fabricarea oţetului de vin sunt interzise următoarele practici:

(3) Fabricilor de oţet de vin le este interzis să deţină în incinta lor materii şi materiale care pot fi folosite la falsificarea acestui produs.

(4) Oţetul de vin destinat comercializării poate fi produs numai pe bază de licenţă de fabricaţie emisă de autorităţile abilitate în acest scop.

Art. 59. - Condiţiile de calitate ale materialelor oenologice sunt cele prevăzute în Codexul oenologic internaţional, elaborat de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.

CAPITOLUL III
Normele de evidenţă, atestare şi comercializare a produselor vitivinicole

SECŢIUNEA 1
Evidenţa producţiei vitivinicole

Art. 60. - Declaraţia de stocuri se completează, se depune şi se înregistrează, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din lege, în baza formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 61. - Declaraţia de recoltă se completează, se depune şi se înregistrează, conform prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, în baza formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 62. - (1) Declaraţia de sortiment viticol se referă la evidenţa soiurilor aflate în cultură la nivel de parcelă.

(2) Declaraţia de sortiment viticol este obligatorie pentru producătorii vitivinicoli, persoane juridice sau fizice, care deţin plantaţii viticole cu soiuri nobile în suprafaţă de minimum 0,5 ha. Aceasta se completează şi se înregistrează în 3 exemplare la autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se află parcela respectivă, conform formularului-tip aprobat prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor. Primul exemplar al declaraţiei de sortiment viticol se transmite la direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, al doilea exemplar se depune la primărie şi al treilea exemplar se păstrează la titular.

(3) Declaraţia de sortiment viticol se depune până la data de 1 august a anului curent şi se actualizează ori de câte ori apar modificări de structură ale soiurilor de viţă de vie în parcelele considerate.

(4) Declaraţiile de stocuri, de recoltă şi de sortiment viticol sunt cuprinse în Registrul plantaţiilor viticole armonizat cu reglementările în domeniu privind registrul comunitar al plantaţiilor de viţă de vie. Modelul de registru al plantaţiilor viticole se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

SECŢIUNEA A 2-A
Condiţii de obţinere şi de atestare a vinurilor şi a produselor pe bază de must şi vin cu denumire de origine controlată

Art. 63. - Dreptul de producere a vinurilor cu denumire de origine controlată pe un anumit teritoriu se acordă prin decizii eliberate de ONDOV, cu avizul ONVV, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 64. - În baza deciziilor menţionate se acordă deţinătorilor de plantaţii viticole apte să producă vinuri cu denumire de origine controlată, la solicitarea lor şi pentru suprafeţele care răspund cerinţelor prevăzute prin reglementările în vigoare, dreptul de a produce astfel de vinuri, consemnat prin autorizaţii de producători de vinuri cu denumire de origine controlată.

Art. 65. - Producerea şi comercializarea vinurilor şi a băuturilor pe bază de must şi vin cu denumire de origine controlată se stabilesc în normele metodologice elaborate de ONDOV, avizate de ONVV, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor. Aceste norme se referă şi la metodologia de control şi atestare a acestor produse.

SECŢIUNEA a 3-a
Comercializarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole

Art. 66. - (1) Comercializarea vinurilor, rachiurilor de vin, rachiului de tescovină, rachiului de drojdie şi spumei de drojdie, în vrac sau angro, se realizează în condiţiile stabilite în legislaţia care reglementează regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, utilizând documente tipizate stabilite de Ministerul Finanţelor Publice, şi numai în spaţii special amenajate pentru acest comerţ, avizate de ISCTV. Avizul ISCTV se dă înaintea eliberării autorizaţiei de comercializare a acestor produse de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Actualele spaţii comerciale pentru comerţul cu produsele menţionate la alin. (1) vor fi verificate de ISCTV şi în cazul în care, în urma controalelor efectuate, nu au fost remediate deficienţele constatate sau localurile nu corespund condiţiilor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, ISCTV propune anularea autorizaţiilor de comercializare.

(3) Pentru transportul în vrac al vinului şi produselor pe bază de vin, obţinute de producătorii privaţi în vederea comercializării, în cantităţi mai mari de 100 litri, sunt obligatorii documentul de însoţire tipizat, stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi buletinul de analiză emis de un laborator autorizat în acest scop.

Art. 67. - (1) Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi să ţină evidenţa acestora, conform normelor stabilite de Ministerul Finanţelor Publice. Documentele de evidenţă se ţin în acelaşi local în care sunt depozitate produsele. Intrările şi ieşirile de produse vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să corespundă cu evidenţele la zi.

(2) Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac au obligaţia de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele în vederea comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren, comparativ cu situaţiile declarate în documentele de evidenţă.

Art. 68. - Producătorii şi comercianţii de produse vinicole în vrac sunt obligaţi ca pe recipientele în care sunt depozitate produsele destinate comercializării să înscrie:

Art. 69. - (1) Pentru produsele cu denumire de origine controlată care circulă în vrac, în condiţiile legii, la documentele de însoţire a transportului se adaugă în mod obligatoriu avizul ONDOV, copii de pe certificatele de atestare a denumirii de origine controlată şi buletinul de analiză a vinurilor.

(2) Pentru produsele cu denumire de origine controlată îmbuteliate nu mai este necesară copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calităţii fiind menţionate pe etichetă, sub răspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.

Art. 70. - În cadrul unităţilor cu specific de alimentaţie publică vinurile şi alte produse vinicole îmbuteliate se comercializează la consumator şi în cantităţi mai mici decât cele ale recipientului în care au fost îmbuteliate.

Art. 71. - Pentru livrare la export, vinurile şi celelalte produse vinicole cu denumire de origine controlată se prezintă în stare îmbuteliată sau în vrac.

Art. 72. - (1) Documentele de certificare a calităţii produselor destinate livrării la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între părţi, sunt eliberate de organele menţionate în contracte, acceptate de legea română.

(2) Lista cuprinzând laboratoarele autorizate în vederea executării de analize pentru vinurile şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin destinate exportului şi pentru vinurile cu denumire de origine controlată, precum şi lista cuprinzând specialiştii împuterniciţi de ISCTV să semneze documentele de atestare a calităţii vinurilor şi a celorlalte băuturi provenite din must şi vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Art. 73. - Agenţii economici din străinătate care cumpără struguri pentru vinificare, produşi în condiţiile stabilite pentru obţinerea de vinuri cu denumire de origine controlată şi care doresc să le valorifice sub denumirea respectivă, trebuie să execute vinificarea, până la obţinerea vinului finit, într-un centru de vinificare din România, în condiţiile legii.

Art. 74. - (1) Din strugurii pentru vinificare exportaţi ca atare nu se produc vinuri cu denumire de origine controlată.

(2) Documentele de livrare a strugurilor de vin la export nu poartă menţiunea podgoriei sau centrului viticol din care provin aceştia, ci numai menţionarea soiului sau a amestecului de soiuri.

SECŢIUNEA a 4-a
Ambalarea şi etichetarea

Art. 75. - Prin punerea în consum a vinurilor şi a celorlalte băuturi pe bază de must şi vin, sub formă îmbuteliată, se înţelege valorificarea lor prin ambalarea în butelii de sticlă sau în alte ambalaje autorizate. Ambalarea în butelii de sticlă este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată, vinurilor de calitate superioară - VS, romaniacurilor şi al vinurilor speciale, cu excepţia vinului pelin. Folosirea ambalajelor din material plastic sau din alte materiale autorizate este permisă numai pentru vinurile de masă, etichetate în condiţiile legii.

Art. 76. - La ambalarea vinurilor cu denumire de origine controlată este obligatorie închiderea buteliilor de sticlă cu dopuri de plută, derivate din plută, cu alte materiale admise în comerţul internaţional sau prin închidere filetată asigurată.

Art. 77. - (1) Prin etichetare se înţelege ansamblul specificaţiilor şi al altor menţiuni, semne, ilustraţii şi mărci, aplicate pe acelaşi recipient, inclusiv pe dispozitivul de închidere sau pe pandantivul ataşat recipientului.

(2) La etichetarea vinurilor de masă, a vinurilor de calitate superioară - VS, cu indicaţie de provenienţă geografică, şi a celor cu denumire de origine controlată se folosesc indicaţii obligatorii şi indicaţii facultative. Indicaţiile obligatorii se înscriu pe etichetă în acelaşi câmp vizual. Indicaţiile facultative se înscriu fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, capişoane, fluturaşi sau buline. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată este obligatorie folosirea contraetichetelor.

(3) Indicaţiile obligatorii folosite la etichetare sunt următoarele:

(4) Indicaţiile facultative folosite la etichetare sunt următoarele:

1. marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată, cu indicaţia de provenienţă geografică sau cu denumirea soiului ce poate fi atribuită vinului;

2. denumirea exploataţiei viticole, a domeniului, numai în cazul vinurilor de calitate provenite în exclusivitate din exploataţia indicată, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii;

3. culoarea vinului: alb, roze, roşu;

4. anul de recoltă, în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată sau al celor de calitate superioară - VS, cu indicaţie de provenienţă geografică, cu condiţia ca vinul să provină în proporţie de cel puţin 85% din recolta anului indicat;

5. vechimea vinului, cu posibilitatea folosirii termenului „vin vechi” pentru vinurile îmbuteliate după o maturare de cel puţin 3 ani, în cazul vinurilor roşii, şi de cel puţin 2 ani, în cazul vinurilor albe;

6. numele/denumirea persoanei/persoanelor fizice sau juridice care au participat la procesul de elaborare, îmbuteliere sau comercializare a produselor;

7. codul de bare al produsului;

8. alte menţiuni care amplifică informaţia asupra calităţii vinurilor sau condiţiile speciale de producere şi îmbuteliere, după cum urmează:

Art. 78. - Indicaţiile înscrise pe etichetă trebuie să fie citeţe şi vizibile. Termenii folosiţi în etichetare trebuie să fie înţeleşi de consumatori.

Art. 79. - Prin termen de valabilitate, în sensul legii, se înţelege termenul de garantare a stabilităţii, convenit între producător şi comerciant, în baza certificatului de conformitate. Indicarea termenului de valabilitate este obligatorie numai în cazul băuturilor cu tărie alcoolică mai mică de 10% în volume.

Art. 80. - (1) Pentru vinurile îmbuteliate destinate exportului, etichetele cuprind indicaţii făcute în limba ţării importatoare, cu excepţia celor referitoare la denumirile de origine sau la indicaţiile de provenienţă geografică. Menţiunile înscrise pe aceste etichete trebuie să respecte prevederile contractelor încheiate şi/sau ale legislaţiei ţării importatoare.

(2) Pentru vinurile de export se folosesc ca denumiri de soi cele sub care ele se cultivă în România sau sinonime ale acestora. Denumirile soiurilor pentru vin cultivate în România, care se utilizează în etichetare, sunt prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(3) Vinurile exportate sub formă îmbuteliată trebuie să poarte pe etichete menţiunea „Produs în România” sau traducerea acesteia în limba ţării importatoare.

Art. 81. - (1) Vinurile de import sunt comercializate sub denumirile cu care au fost importate, fiind obligatorie traducerea în limba română a menţiunilor de pe etichetă. Aceeaşi prevedere se aplică şi vinurilor produse în România şi etichetate pentru export, dar care din diferite motive sunt comercializate pe piaţa internă.

(2) Vinurile de import care se îmbuteliază în ţară trebuie să poarte pe etichetă menţiunea „Îmbuteliat în România”, indicându-se denumirea unităţii care a executat îmbutelierea.

Art. 82. - (1) Vinurile speciale şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin poartă pe etichete menţiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului produsului.

(2) În cazul vinurilor spumante, pe etichete se indică în mod obligatoriu, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 77 din prezentele norme metodologice, adaptate specificului acestora, tehnologia de producere folosită: vin spumant obţinut prin fermentare în sticlă, în această sticlă sau prin metoda tradiţională; vin spumant obţinut prin fermentare în rezervoare; vin spumant obţinut prin fermentare în sticle şi rezervoare. În cazul acestor vinuri se indică, de asemenea, tipul vinului dat de conţinutul său în zaharuri: extrabrut, brut, extrasec, sec, demisec, dulce.

(3) În cazul vinurilor spumoase se menţionează obligatoriu pe eticheta principal㠄VIN SPUMOS”, cu caractere vizibile, de aceeaşi dimensiune cu cea a denumirii produsului. Pe contraetichetă se menţioneaz㠄Obţinut prin impregnare cu dioxid de carbon”.

(4) La romaniacuri, etichetele trebuie să cuprindă în mod obligatoriu tăria alcoolică dobândită a produsului, exprimată în procente în volume.

(5) Pentru vinurile speciale şi romaniacurile îndreptăţite la încadrarea în categoria produselor cu denumire de origine controlată, pe etichete se menţionează şi denumirea de origine controlată corespunzătoare deciziei pentru denumire de origine, aprobată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 83. - Înscrierea pe etichete a oricărei indicaţii, însemn sau ilustraţii susceptibile de a crea confuzii asupra originii sau naturii produsului este interzisă. Această interdicţie vizează şi invocarea unor denumiri de origine pe care produsele respective nu sunt îndreptăţite să le poarte, în exprimări cum ar fi: tip, gen, după metoda dinÉ şi altele asemenea.

CAPITOLUL IV
Mecanismele de piaţă

SECŢIUNEA 1
Ajutorul la stocajul privat la producător

Art. 84. - (1) Stocajul privat la producător reprezintă depozitarea, în condiţiile legii, a produselor menţionate la alin. (2), pe o durată de maximum 11 luni calendaristice de la data obţinerii lor.

(2) Produsele pentru care se instituie un regim de ajutoare la stocajul privat sunt:

(3) Cuantumul ajutorului pentru stocajul privat al produselor menţionate se stabileşte în mod diferenţiat şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.

(4) Regimul de ajutoare la stocajul privat se realizează pe baza unor contracte încheiate între organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi producătorii care:

Art. 85. - Produsele care beneficiază de ajutorul la stocajul privat trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

Art. 86. - Încheierea contractului de stocaj pentru produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice este condiţionată de prezentarea de către producător, pentru fiecare recipient, a următoarelor elemente:

Art. 87. - (1) În contractul de stocaj privat la produsele menţionate la art. 84 alin. (2) din prezentele norme metodologice trebuie să se menţioneze:

(2) Începutul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit în perioada 16 decembrie - 15 februarie.

(3) Sfârşitul perioadei de stocaj prevăzut în contract este stabilit pentru perioada 1 septembrie - 30 noiembrie a anului următor obţinerii vinului de masă şi pentru perioada 1 august 30 noiembrie a anului următor producerii mustului de struguri, mustului de struguri concentrat şi mustului de struguri concentrat rectificat, care fac obiectul contractului. Contractul nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 11 luni calendaristice.

Art. 88. - (1) Ajutorul pentru stocajul privat reprezintă contravaloarea cheltuielilor tehnice de stocaj.

(2) Pentru mustul de struguri concentrat suma totală a ajutorului la stocajul privat se stabileşte în funcţie de procentul de substanţă uscată.

Art. 89. - Mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat destinate fabricării sucului de struguri nu pot face obiectul unui contract de stocaj.

Art. 90. - Măsurile de ajutor pentru stocajul privat nu se aplică dacă evoluţia pieţei arată că acestea nu sunt justificate.

Art. 91. - Pe perioada stocării şi până în ultima zi de valabilitate a contractului produsele stocate trebuie:

Art. 92. - În perioada valabilităţii contractului producătorul nu comercializează în nici un fel produsul care face obiectul contractului.

Art. 93. - În situaţia în care întregul produs sau o parte din produsul care face obiectul contractului nu mai corespunde, pe durata de valabilitate a contractului, condiţiilor prevăzute la art. 91 din prezentele norme metodologice, organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor reziliază contractul pentru cantitatea de produs în cauză, cu începere de la data raportului de analiză constatatoare.

Art. 94. - Ajutorul la stocajul privat nu se mai acordă dacă:

Art. 95. - Ajutorul la stocajul privat la producător se acordă în termen de 3 luni de la data expirării contractului de stocaj.

Art. 96. - Ajutorul pentru obţinerea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri se acordă procesatorilor care:

Art. 97. - Cuantumul ajutorului acordat pentru utilizarea strugurilor, mustului de struguri şi a mustului de struguri concentrat pentru fabricarea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri, precum şi sursele de finanţare se stabilesc în mod diferenţiat şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.

Art. 98. - Pentru prelucrarea materiilor prime utilizate la fabricarea sucului de struguri, acestea trebuie să fie de calitate, sănătoase, vandabile şi adecvate procesului tehnologic de prelucrare pentru suc de struguri. Mustul de struguri trebuie să aibă o densitate de maximum 1,055 g/cm3 la temperatura de 20^oC, corespunzătoare unei concentraţii în zaharuri de minimum 114 g/l.

Art. 99. - Procesatorii care efectuează operaţiuni de prelucrare şi solicită să beneficieze de ajutorul prevăzut la art. 97 din prezentele norme metodologice trebuie să prezinte autorităţii competente, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de începerea operaţiunilor, o declaraţie scrisă care să conţină:

Art. 100. - Pentru acordarea ajutorului privind producerea sucului de struguri, declaraţia scrisă se referă la o cantitate de cel puţin:

Art. 101. - Ajutorul prevăzut la art. 96 din prezentele norme metodologice se acordă în limita cantităţilor de materii prime folosite efectiv, fără a se depăşi raportul între produsele utilizate şi sucul de struguri realizat, astfel:

Art. 102. - Autoritatea competentă plăteşte ajutorul pentru materiile prime prelucrate efectiv, în termen de 3 luni de la primirea declaraţiei scrise prevăzute la art. 99 din prezentele norme metodologice, însoţită de documentele prin care aceasta se justifică.

Art. 103. - Ajutorul pentru utilizarea mustului în unele practici oenologice privind creşterea tăriei alcoolice a produselor viticole se acordă producătorilor de vinuri de masă, de vinuri de calitate cu indicaţie geografică sau cu denumire de origine controlată, care folosesc must de struguri concentrat şi must de struguri concentrat rectificat.

Art. 104. - Cuantumul ajutorului prevăzut la art. 103 din prezentele norme metodologice se stabileşte în funcţie de tăria alcoolică, în procente în volume pe hectolitru, de zona viticolă şi de tipul produsului utilizat şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.

Art. 105. - Cererea de ajutor pentru utilizarea mustului de struguri în vederea creşterii tăriei alcoolice a produselor viticole trebuie să cuprindă ansamblul operaţiunilor de creştere a tăriei alcoolice şi să fie depusă la organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în termen de două luni de la data efectuării ultimei operaţiuni.

Art. 106. - Organele teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor eliberează ajutorul prevăzut la art. 103 din prezentele norme metodologice înainte de data de 31 decembrie care urmează sfârşitului anului de recoltă respectiv.

SECŢIUNEA a 2-a
Distilarea

Art. 107. - (1) Persoanele fizice sau juridice care au efectuat o vinificare trebuie să prelucreze subprodusele rezultate numai în distilerii care deţin licenţă de fabricaţie.

(2) Producătorii care nu realizează o cantitate de must sau de vin mai mare de 25 hl sunt scutiţi de obligaţia prevăzută la alin. (1).

(3) Distilatorul este orice persoană fizică sau juridică ce execută distilarea vinurilor, subproduselor de la vinificare şi orice altă transformare a strugurilor şi beneficiază de autorizaţie de funcţionare şi licenţă de fabricaţie, eliberate de organele abilitate.

Art. 108. - (1) În cazul unor situaţii de criză, susceptibile de a provoca perturbări ale pieţei vinului datorită unor importante excedente şi/sau unor probleme de calitate, prin hotărâre a Guvernului se aprobă măsuri privind distilarea de criză a vinului.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) preţul de achiziţie al vinului pentru distilare se stabileşte în funcţie de tăria alcoolică a acestuia, exprimată în procente în volume pe hectolitru, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Măsurile privind distilarea de criză a vinului sunt limitate la anumite categorii de vin sau la anumite zone de producţie. Aceste măsuri nu se aplică vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 109. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 42-55 din lege, organismele înfiinţate pentru activităţi de îndrumare şi coordonare a realizării producţiei vitivinicole sunt sprijinite de unităţile de cercetare vitivinicolă din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe IonescuŞişeşti”, de universităţile de ştiinţe agricole şi medicină veterinară sau de alte instituţii de profil, care: efectuează studii şi analize pentru stabilirea strategiei menţionate în domeniul producţiei vitivinicole; elaborează şi promovează tehnologii noi de cultură a viţei de vie şi de producere a vinului şi a altor băuturi pe bază de must şi vin; participă la stabilirea şi delimitarea arealelor viticole şi a sortimentelor de soiuri recomandate şi autorizate în cadrul fiecărui areal; participă la elaborarea normelor metodologice pentru producerea strugurilor, vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată; efectuează analize specifice; emit buletine de analiză a vinurilor; acordă asistenţă tehnică de specialitate; produc în pepinierele proprii material săditor viticol cu valoare biologică ridicată, îndeplinind funcţia de „ameliorator” sau de „menţinător”.

Art. 110. - (1) Modificările limitelor, permise de lege în cazul înfiinţării, deţinerii sau defrişării de plantaţii viticole, al realizării şi deţinerii în stoc de vinuri şi băuturi pe bază de must şi vin de către unităţile de cercetare, învăţământ, încercare a soiurilor sau de testare a produselor, în scop experimental sau didactic, sunt următoarele:

(2) Produsele menţionate la alin. (1) lit. c) nu se valorifică pentru consumul uman direct decât în condiţiile respectării tuturor celorlalte prevederi cuprinse în prezentele norme metodologice.

Art. 111. - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor este autorizat să emită ordine în legătură cu următoarele obiective şi acţiuni privind evidenţa, dezvoltarea şi realizarea producţiei vitivinicole din România;

Art. 112. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

ANEXA Nr. 1
la normele metodologice

DEFINIŢII
privind categoriile de material săditor de plantare, material de înmulţire şi categoriile de material biologic folosite în viticultură

1. Materialul săditor viticol (de plantare) este constituit din:

2. Materialul de înmulţire este constituit din:

3. Categoriile biologice de material folosit în viticultură sunt definite astfel:

ANEXA Nr. 2
la normele metodologice

DEFINIŢII
privind tipurile de plantaţii viticole care produc material de înmulţire, material săditor viticol şi unităţile producătoare

1. Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de plantaţii:

2. Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unităţi:

Activitatea unităţilor producătoare de material săditor viticol se desfăşoară sub controlul Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor şi sub îndrumarea unităţilor de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă. Unităţile producătoare de material săditor viticol ţin evidenţa activităţilor şi a rezultatelor obţinute în registre însoţite de planuri ale plantaţiilor, pe care le prezintă organelor abilitate pentru control.

ANEXA Nr. 3
la normele metodologice

DENUMIRILE
soiurilor pentru vin folosite în România şi sinonimiile admise

-------------------------------------------------------------------------------------------------------- Denumirea soiului folosită în România Sinonimii admise pentru vinuri exportate -------------------------------------------------------------------------------------------------------- Aligote - Băbească neagră Grossmuttertraube, Hexentraube Burgund mare Grossburgunder, Blaufrankisch, Kekfrankos, Frankovka Busuioacă de Bohotin Schwarzer Muscat Cabernet Sauvignon - Cadarcă Schwarzer Kadarka, Rubinroter Kadarka Chardonnay - Columna - Creaţă Zackelweiss Fetească albă Madchentraube, Leanyka, Leanka Fetească neagră Schwarze Madchentraube Fetească regală Konigliche Madchentraube, Konigsast, Kiralyleanka Frâncuşă Mildweisser Furmint - Galbenă de Odobeşti - Grasă de Cotnari Dicktraube Majarcă, Majarcă albă Slancamenca Merlot - Muscat Ottonel - Mustoasă, Mustoasă de Măderat Mustafer, Straftraube Neuburger - Oporto Portugieser, Blauer Portugieser, Portugais Bleu Pinot gris Rulander, Grauburgunder, Grauer Burgunder, Grauer Monch, Pinot Grigio Plăvaie - Riesling italian, Riesling Welschriesling, Olasz Riesling, Olaszrizling Riesling de Rin Weisser Riesling, Rheinriesling, Riesling Renano, White Riesling Rkaţiteli - Roşioară Pamid Sangiovese - Sauvignon, Sauvignon blanc - Steinschiller Rosentraube, Kovidinka Şarba - Tămâioasă românească Rumanische Weihrauchtraube, Tamianka Traminer, Traminer roz Gewurtztraminer, Rosetraminer Zghihară de Huşi - Zweigelt Blauer Zweigelt --------------------------------------------------------------------------------------------------------

NOTĂ:
Lista poate fi modificată şi completată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.