DECIZIE nr.207 din 9 iulie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001
Textul actului publicat în M.Of. nr. 806/6 noi. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Telecomunicaţii „Romtelecom” - S.A. în Dosarul nr. 1.589/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii prin Decizia nr.78/2002. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001, se arată că acestea nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece debitorul are posibilitatea de a introduce cale de atac împotriva deciziilor organelor administrative la instanţele judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.589/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Telecomunicaţii „Romtelecom” - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece „pe calea contestaţiei la executare nu mai pot fi formulate apărări de fond împotriva titlului executoriu - act administrativ - ceea ce goleşte de conţinut textul legal din Codul de procedură civilă”. În acest fel, consideră autorul excepţiei, se încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie, instituindu-se o procedură specială care prevede atacarea titlului executoriu la o altă instanţă decât cea de executare.
Se arată că instanţa care ar trebui să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa civilă, unde se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu emis de altă instanţă, şi nu instanţa de contencios administrativ.
Instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici principiul egalităţii în faţa legii, întrucât textul atacat dă posibilitatea părţilor interesate să formuleze contestaţii la executare în faţa instanţelor judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu numai că nu contravin Constituţiei, dar reprezintă expresia principiului înscris în art. 125 alin. (3), potrivit căruia „competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. În legătură cu dispoziţiile art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996, se apreciază că acestea nu aduc atingere liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivă, stabilesc competenţa instanţei judecătoreşti şi procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva titlului executoriu.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.23 din 31 ianuarie 1996), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.251 din 17 octombrie 1996), cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.62 din 6 februarie 2001), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.648 din 16 octombrie 2001).
Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut:
- Art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996: „Cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.”;
- Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001: „(1) Contestaţiile se soluţionează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(2) Decizia se semnează de directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau de directorul general al direcţiei specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, după caz, sau de înlocuitorii acestora.”
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară.”;
- Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”
I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 reglementează situaţiile în care cei interesaţi pot face contestaţie la instanţa competentă împotriva oricărei executări silite în materia creanţelor bugetare. Între acestea este şi contestaţia prevăzută la alin. 2 al art. 76 din ordonanţă, prin care se extinde sfera contestaţiei la executarea silită a creanţelor bugetare şi cu privire la „titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanţa competentă să se pronunţe asupra acestuia”. Aşadar dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, îl consolidează prin aceea că prevede posibilitatea pentru cei interesaţi de a formula contestaţie la executarea silită a unei creanţe bugetare şi în cazul în care titlul executoriu s-a constituit pe cale extrajudiciară. Autorul excepţiei critică aceste dispoziţii şi pe motiv că ele ar contraveni prevederilor art. 16 din Constituţie, fără însă a indica în ce constă această încălcare.
Curtea constată că în speţă procesul aflat pe rol în faţa instanţei judecătoreşti are ca părţi o societate comercială şi un organ al administraţiei publice. Prin art. 16 alin. (1) din Constituţie este prevăzută egalitatea între cetăţeni, aşadar între persoane fizice. Ca urmare, referirea la acest text constituţional nu este pertinentă. De altfel, Curtea Constituţională, prin mai multe decizii, a stabilit că art. 16 alin. (1) garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice (de exemplu, Decizia nr.18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.70 din 8 aprilie 1996).
Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.78 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.242 din 10 aprilie 2002, respingând excepţia.
Atât considerentele, cât şi soluţia din această decizie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001, argumentat pe încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 s-a instituit o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. 12 din această ordonanţă, deciziile date de organele administrative de jurisdicţie în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanţele judecătoreşti, iar hotărârile instanţelor sunt supuse recursului. Având în vedere aceste prevederi, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 nu împiedică accesul liber la justiţie.
În legătură cu legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că instituirea unor astfel de proceduri nu contravine principiilor constituţionale.
Existenţa unei proceduri prealabile administrativjurisdicţionale este acceptată şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenţă prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a subliniat c㠄Raţiuni de flexibilitate şi eficienţă, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele menţionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiţia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei” (cazul „Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei”, 1981).
Având în vedere cele statuate prin Decizia Plenului nr. 1/1994, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională reţine că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este, eo ipso, neconstituţională.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, excepţie ridicată de Societatea Naţională de Telecomunicaţii „Romtelecom” - S.A. în Dosarul nr. 1.589/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Joi, 24 septembrie 2026, 15:43

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.