DECIZIE nr.286 din 30 octombrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Textul actului publicat în M.Of. nr. 807/6 noi. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Ioan Codoreanu, Voichiţa Codoreanu, Dan Codoreanu, Iulia Maria Codoreanu şi Romul Popa în Dosarul nr. 798/2002 al Tribunalului Sibiu.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 octombrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 30 octombrie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 798/2002, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Codoreanu, Voichiţa Codoreanu, Dan Codoreanu, Iulia Maria Codoreanu şi Romul Popa într-o cauză având ca obiect cererea reconvenţională formulată de aceştia pentru obligarea proprietarului imobilului la plata despăgubirilor pentru sporul de valoare adus locuinţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat, care dispune că în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat obligaţia de despăgubire a chiriaşilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă revine statului, încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, referitoare la ocrotirea proprietăţii private.
Se apreciază că prin aceste dispoziţii proprietarul imobilului este absolvit în mod gratuit de plată, „ajungându-se chiar la o îmbogăţire fără justă cauză”, iar „sporul de valoare este pus în sarcina statului”.
Tribunalul Sibiu apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, ele asigură persoanelor îndreptăţite protecţia reală, efectivă din partea statului.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prin art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „legiuitorul a făcut aplicarea dispoziţiilor constituţionale conţinute în art. 41 alin. (1), potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cărora „În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare”.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 41 din Constituţie, care prevede: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:
Art. 49 din Legea nr. 10/2001 conţine dispoziţii în legătură cu dreptul la despăgubire al chiriaşilor pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă restituite în natură, precum şi cu privire la sarcina suportării acestor despăgubiri,
având în vedere situaţia juridică a imobilului restituit. Astfel, potrivit alin. (2) al art. 49, în cazul în care imobilul ce se restituie a fost preluat cu titlu, obligaţia de despăgubire revine persoanei îndreptăţite, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru imobilele preluate fără titlu valabil obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare. Critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile acestui din urmă alineat, care, în opinia autorului excepţiei, contravin art. 41 din Constituţie prin aceea că proprietarul imobilului este absolvit în mod gratuit de plată, „ajungându-se chiar la o îmbogăţire fără justă cauză”, iar „sporul de valoare este pus în sarcina statului”.
Curtea constată că această critică este neîntemeiată.
Reglementarea prin alin. (3) al art. 49 din lege, în sarcina statului sau a unităţii deţinătoare, a obligaţiei de despăgubire a chiriaşului pentru sporul de valoare adus imobilului preluat fără titlu valabil nu reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză a proprietarului care a fost lipsit de folosinţa imobilului ce se restituie şi nici o încălcare a art. 41 din Constituţie, ci, dimpotrivă, este chiar în spiritul prevederilor acestui text, care dispune cu privire la „Protecţia proprietăţii private”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Codoreanu, Voichiţa Codoreanu, Dan Codoreanu, Iulia Maria Codoreanu şi Romul Popa în Dosarul nr. 798/2002 al Tribunalului Sibiu.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.