CONVENŢIE între Guvernul român şi Guvernul macedonean pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

CONVENŢIE
între Guvernul român şi Guvernul macedonean pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Textul actului publicat în M.Of. nr. 473/2 iul. 2002

Guvernul român şi Guvernul macedonean,

dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1
Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ARTICOLUL 2
Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale, respectiv al unităţilor administrativteritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe fondurile totale de salarii plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende;

(vi) impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren (denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Macedoniei:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe proprietate (denumite în continuare impozit macedonean).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării prezentei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ARTICOLUL 3
Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Macedonia, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zonele economice exclusive asupra cărora România îşi exercită jurisdicţia şi drepturile suverane în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional;

c) termenul Macedonia înseamnă teritoriul macedonean şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul său, apele lacurilor interne şi fundul acestora asupra cărora Macedonia are jurisdicţie sau drepturi suverane în scopul explorării, exploatării, conservării şi administrării resurselor naturale, conform jurisdicţiei interne şi dreptului internaţional;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţional înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetăţenia României, în cazul României, şi orice persoană fizică având naţionalitatea Macedoniei, în cazul Macedoniei;

(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava, vehiculul feroviar sau rutier este exploatat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Macedoniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în prezenta convenţie va avea înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ARTICOLUL 4
Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice autoritate locală, respectiv unitate administrativ-teritorială a acestuia. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital situat în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află sediul conducerii sale efective.

ARTICOLUL 5
Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai când acesta durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii sale obişnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ARTICOLUL 6
Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ARTICOLUL 7
Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală. Metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie cea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în acest articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

ARTICOLUL 8
Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ARTICOLUL 9
Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate ori impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care în lipsa acelor condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ARTICOLUL 10
Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

ARTICOLUL 11
Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală, respectiv de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, sau de orice agenţie ori unitate bancară sau instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale, respectiv a unităţii administrativteritoriale, sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi folosit în acest articol înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul acestui articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ARTICOLUL 12
Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în acest articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra softului de computer, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune de orice fel, orice patent sau marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial ori ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat.

Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ARTICOLUL 13
Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în acel celălalt stat.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, sunt impozabile în acel celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate ori în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ARTICOLUL 14
Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul este impozabil în celălalt stat, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ARTICOLUL 15
Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, al unui vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

ARTICOLUL 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acel celălalt stat.

ARTICOLUL 17
Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din activităţile lui personale desfăşurate în calitate de artist de spectacol sau de sportiv sunt impozabile numai în statul contractant în care artistul sau sportivul este rezident, dacă activităţile respective sunt exercitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive, aprobat de guvernele statelor contractante.

ARTICOLUL 18
Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi similare făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

ARTICOLUL 19
Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală a acestuia, respectiv de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei autorităţi ori unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate locală a acestuia, respectiv de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei autorităţi ori unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate locală a acestuia, respectiv de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ARTICOLUL 20
Studenţi

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

ARTICOLUL 21
Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, unui colegiu, a unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit care este recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori în ambele scopuri, la astfel de instituţii educaţionale, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită în legătură cu predarea sau cercetarea.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ARTICOLUL 22
Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, provenind din celălalt stat contractant, sunt impozabile în acel celălalt stat.

ARTICOLUL 23
Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se face referire la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în acel celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în acel celălalt stat.

3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi de proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere este impozabil numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

ARTICOLUL 24
Eliminarea dublei impuneri

Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în acel celălalt stat.

Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în acel celălalt stat.

ARTICOLUL 25
Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită ori mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale, pe care o acordă rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită ori mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile acestui articol se aplică impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

ARTICOLUL 26
Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, a rezultat ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare necesar un schimb oral de opinii, acesta poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ARTICOLUL 27
Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea ori încasarea, aplicarea sau urmărirea impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ARTICOLUL 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care ambele state contractante sunt părţi.

ARTICOLUL 29
Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei convenţii şi prevederile sale vor produce efecte:

(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare; şi

(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit şi pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie intră în vigoare.

2. Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Belgrad la 29 aprilie 1986, îşi va înceta valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentei convenţii încheiate între cele două state contractante.

ARTICOLUL 30
Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie în orice moment după o perioadă de 5 ani de la data la care prezenta convenţie intră în vigoare, cu condiţia ca să fie remisă celuilalt stat contractant o notă de denunţare, pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic. În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Bucureşti la 12 iunie 2000, în două exemplare originale în limbile română, macedoneană şi engleză, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul român,
Sebastian Vlădescu,
secretar de stat la Ministerul Finanţelor

Pentru Guvernul macedonean,
Bobi Spirkovski,
ministrul transportului şi comunicaţiilor

Joi, 24 septembrie 2026, 18:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.