DECIZIE nr.288 din 5 noiembrie 2002
referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Preşedinţiei României
Textul actului publicat în M.Of. nr. 836/20 noi. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Preşedinţiei României, excepţie ridicată de Nicoleta Druţă în Dosarul nr. 3.237/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal şi asistat de avocat George-Iulian Stancov, constatându-se lipsa Administraţiei prezidenţiale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 196C/2002, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Andrei Siperco în Dosarul nr. 3.236/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat George-Iulian Stancov, constatându-se lipsa Administraţiei prezidenţiale, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 196C/2002 la Dosarul nr. 195C/2002.
Reprezentantul autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate solicită admiterea acestora, arătând că dispoziţiile criticate încalcă, pe de o parte, principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, iar pe de altă parte, afectează stabilitatea funcţiei, prin aceea că se aplică personalului deja existent la Administraţia prezidenţială.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 28 martie 2002, pronunţate în dosarele nr. 3.237/2001 şi nr. 3.236/2001, Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, introdus prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994, precum şi cele ale art. II din această ordonanţă. Excepţiile au fost ridicate de Nicoleta Druţă şi Andrei Siperco în cadrul unor litigii de muncă.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al căror conţinut este identic, se susţine „nelegalitatea aplicării retroactive a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2001, cu consecinţa vătămării dreptului la stabilitatea în funcţie obţinute potrivit legii”, precum şi „neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, atâta vreme cât acestea se aplică unor situaţii reglementate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”.
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, cât priveşte dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 47/1994, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001, în esenţă, se arată că din conţinutul lor nu rezultă încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se mai arată că acest text, care instituie două condiţii noi pentru numirea funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei prezidenţiale - încrederea acordată de Preşedintele României şi semnarea unui angajament de loialitate -, a fost pus în aplicare după 15 zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei. Ca atare, nici dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 nu au efect retroactiv, ele privesc aplicarea legii, iar acest aspect nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul încălcării principiului neretroactivităţii legii, se arată că prevederile art. 41 introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 au fost aplicate în termenul de 15 zile de la data intrării în vigoare a acesteia, iar cât priveşte introducerea unor noi criterii de selectare a personalului din Administraţia prezidenţială, se consideră că acestea sunt în sensul dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum au fost formulate de autorii acestora, îl constituie prevederile art. 41 din Legea nr. 47/1994, introduse prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Preşedinţiei României, precum şi cele ale art. II din această ordonanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.12 din 10 ianuarie 2001.
În temeiul art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001, Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, cu modificările şi completările aduse prin această ordonanţă, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.210 din 25 aprilie 2001, dându-se articolelor o nouă numerotare.
Astfel, art. 41, introdus prin ordonanţă şi criticat ca fiind neconstituţional, a devenit art. 5 din lege, iar Curtea urmează a se pronunţa cu privire la acesta.
Art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, prevede: „(1) Personalul Administraţiei prezidenţiale este alcătuit din persoane detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte autorităţi publice, precum şi din persoane încadrate direct pe funcţiile sau posturile pe care urmează să le îndeplinească.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 2. Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă, după caz.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi personalului de ordine şi pază afectat Administraţiei prezidenţiale”.
Articolul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001, aprobată prin Legea nr. 124 din 3 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.170 din 4 aprilie 2001, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, stabileşte: „Prevederile art. I pct. 4 se aplică personalului existent la Administraţia prezidenţială în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe baza unui examen de atestare pe post.”
În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 au aplicare retroactivă, „cu consecinţa vătămării dreptului la stabilitatea în funcţie obţinute potrivit legii”, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”. Caracterul retroactiv al acestor dispoziţii rezultă şi din aplicarea lor „unor situaţii reglementate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională constată următoarele:
Art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, dispune cu privire la personalul ce alcătuieşte Administraţia prezidenţială, condiţiile în care acesta poate fi încadrat, şi anume „numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României” şi „semnarea unui angajament de loialitate”, precum şi cu privire la efectele retragerii încrederii. Din analiza conţinutului acestui articol nu rezultă existenţa unor prevederi care urmează să retroactiveze.
De asemenea, nu retroactivează nici prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001, potrivit cărora dispoziţiile art. 5 din lege „se aplică personalului existent la Administraţia prezidenţială în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe baza unui examen de atestare pe post”. Dimpotrivă, textul dispune că prevederile de lege criticate se aplică personalului existent, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens este, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.59 din 28 ianuarie 2002.
Deoarece în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea.
În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 47/1994, republicată, sunt neconstituţionale şi prin raportare la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea observă că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea lui cu prevederile Constituţiei, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele. Aşa fiind, acest aspect excede competenţei Curţii şi nu poate fi reţinut.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994, privind organizarea şi funcţionarea Preşedinţiei României, excepţii ridicate de Nicoleta Druţă şi Andrei Siperco în dosarele nr. 3.237/2001 şi nr. 3.236/2001 ale Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 20:30

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.