DECIZIE nr.290 din 5 noiembrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, aprobată prin Legea nr. 44/2000
Textul actului publicat în M.Of. nr. 838/20 noi. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicată de Gheorghe Mareş în Dosarul nr. 167/CM/2002 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 200C/2002, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Severică Tîrvuică în Dosarul nr. 219/CM/2002 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 200C/2002 la Dosarul nr. 199C/2002.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 28 martie 2002 şi din 26 martie 2002, pronunţate în dosarele nr. 167/CM/2002 şi nr. 219/CM/2002, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, aprobată prin Legea nr. 44/2000. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Mareş şi Severică Tîrvuică în cadrul unor litigii de muncă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale privind principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2), prevederile art. 78 referitoare la intrarea în vigoare a legii, precum şi ale art. 38 care reglementează dreptul la muncă.
Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 nu contravine art. 15 alin. (2), art. 38 şi 72 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 38 şi 72 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt în deplină concordanţă cu prevederile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.465 şi 465 bis din 24 septembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 44/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.162 din 18 aprilie 2000, potrivit cărora: „(2) Prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999.
(3) Până la data de 1 decembrie 1999 se aplică în continuare prevederile Hotărârii Guvernului nr.0282/1993 cu privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare.”
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin, în ordinea invocării lor, art. 15 alin. (2), art. 78 şi 38 din Constituţie, care prevăd:
- Art. 15 alin. (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.”;
- Art. 78: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.”;
- Art. 38: „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii.
Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată următoarele:
Dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie, Curtea pronunţându-se prin Decizia nr.27 din 29 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.148 din 27 februarie 2002. Prin acea decizie, respingându-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a statuat c㠄suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea în vigoare a acesteia, care s-a produs la data prevăzută, anume la 1 august 1999. Punerea în practică a dispoziţiilor Legii nr. 138/1999, respectiv efectuarea plăţii ajutoarelor stabilite prin art. 31 alin. (1) şi (2), este o problemă de aplicare a legii, care excede competenţei Curţii Constituţionale”. De asemenea, s-a mai reţinut c㠄existenţa fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale, în limita cărora se acordă drepturile băneşti solicitate, este o chestiune de fapt a cărei soluţionare este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti”.
Deoarece în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (3) al art. 8 din ordonanţă, potrivit cărora „Până la data de 1 decembrie 1999 se aplică în continuare prevederile Hotărârii Guvernului nr.0282/1993 cu privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare”, Curtea constată că, în realitate, textul dispune prorogarea aplicării în timp a unor prevederi legale şi nu încalcă, aşa cum se susţine, principiul neretroactivităţii legii, consacrat la art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În sfârşit, prin dispoziţiile de lege vizate de excepţia de neconstituţionalitate nu se încalcă nici prevederile art. 38 din Constituţie, întrucât acestea nu împiedică exercitarea dreptului la muncă şi nici plata salariului, conform reglementărilor în vigoare, la data când aceasta devine exigibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Gheorghe Mareş şi Severică Tîrvuică în dosarele nr. 167/CM/2002 şi nr. 219/CM/2002 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 20:29

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.