DECIZIE nr.289 din 5 noiembrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi a dispoziţiilor art. 60 din lege
Textul actului publicat în M.Of. nr. 847/25 noi. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 101/1998, precum şi a dispoziţiilor art. 60 din lege, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Delta Exchange” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că atât Legea nr. 101/1998, în ansamblul său, cât şi prevederile art. 60 din aceasta sunt în concordanţă cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.758/2000, Curtea Supremă de Justiţie Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 101/1998, precum şi a prevederilor Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, în integralitate. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercial㠄Delta Exchange” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unei decizii a Băncii Naţionale a României şi a unei hotărâri a consiliului de administraţie al acestei bănci.
I. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 101/1998 se susţine că acestea încalcă art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2), art. 49 şi 128 din Constituţie. Încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 74 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (2) constă, în esenţă, în aceea că prin conţinutul său acest text de lege, care reglementează sancţiunile ce pot fi aplicate de către Banca Naţională a României, termenele în care trebuie să fie formulate şi soluţionate contestaţiile împotriva lor, precum şi competenţa Curţii Supreme de Justiţie de a se pronunţa în legătură cu deciziile Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, „are elemente de lege organică”.
Totodată, prin art. 60 alin. (3) din lege se încalcă şi art. 49 şi 128 din Constituţie, întrucât contestaţia formulată la Curtea Supremă de Justiţie „nu are natura unui recurs, ea nereprezentând o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti”, ceea ce lipseşte partea „de cel puţin o cale ordinară de atac”.
II. În motivarea neconstituţionalităţii Legii nr. 101/1998 în integralitatea sa, se arată că aceasta „a fost adoptată de către Parlament în condiţiile legii ordinare, deşi în conţinutul său, prin art. 60, are elemente de lege organică”, aşa încât contravine art. 74 alin. (1) din Constituţie.
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 60 din Legea nr. 101/1998 nu încalcă dispoziţiile art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2) şi art. 49 din Constituţie, iar cât priveşte legea în integralitatea ei, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că art. 60 din Legea nr. 101/1998 reglementează sancţiunile aplicabile de către Banca Naţională a României şi procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva acestora, iar nu condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ, astfel că nu sunt încălcate prevederile art. 48 alin. (2) din Constituţie. Textul criticat nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, nefiind, aşadar, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 49, şi, totodată, stabilind competenţa de judecată a unor decizii de sancţionare emise de Banca Naţională a României, este în deplină concordanţă cu art. 125 alin. (3) din Constituţie. În sfârşit, se consideră că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 74 alin. (1) şi art. 128 din Legea fundamentală, deoarece dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie o procedură de votare a legilor organice şi nici nu îngrădesc exercitarea căilor de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, în integralitatea sa, precum şi ale art. 60 din aceasta. Art. 60 din lege prevede: „(1) Pentru nerespectarea reglementărilor emise de către Banca Naţională a României, în cazurile care nu cad sub incidenţa Legii bancare, conducerea executivă a Băncii Naţionale a României poate aplica următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă de la 1 milion lei la 10 milioane lei; amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;
c) suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile, parţială sau totală, a autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României;
d) retragerea autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României.
(2) Contestaţiile pot fi formulate în termen de 15 zile de la data comunicării sancţiunii şi se soluţionează de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României în maximum 30 de zile de la primirea acestora.
(3) În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie.”
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2), art. 49 şi 128 din Constituţie, care prevăd:
- Art. 74 alin. (1): „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.”;
- Art. 48 alin. (2): „Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”;
- Art. 49: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”;
- Art. 128: „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:
I. Critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 101/1998, în ansamblul său, se întemeiază, în esenţă, pe susţinerea că aceasta „a fost adoptată de către Parlament, în condiţiile legii ordinare, deşi în conţinutul său, prin art. 60, are elemente de lege organică”. Elementele de lege organică rezultă, în opinia autorului excepţiei, din cuprinsul alin. (3) al art. 60, care, stabilind „competenţa Curţii Supreme de Justiţie de a judeca în calitate de primă instanţă contestaţiile împotriva deciziilor Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României”, modifică o lege organică, şi anume Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993. Se consideră că, în felul acesta, se încalcă prevederile art. 74 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
Analizând această susţinere, Curtea constată că art. 72 alin. (3) din Constituţie stabileşte domeniile care sunt supuse reglementării prin lege organică, iar, între acestea, lit. h) prevede domeniul organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti. Curtea constată însă că nici art. 72 alin. (3) şi nici alte texte din Constituţie, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu prevăd că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt supuse reglementării prin astfel de legi. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. În consecinţă, dispoziţiile legale privitoare la competenţa şi procedura instanţelor judecătoreşti nu intră în materia legilor organice, astfel că adoptarea de către Parlament a Legii nr. 101/1998 ca lege ordinară nu contravine art. 74 alin. (1) din Constituţie.
II. Cea de a doua critică vizează dispoziţiile art. 60 din lege, în legătură cu care, în esenţă, se susţine că sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, „conţin elemente de lege organică”, încălcând astfel art. 74 alin. (1) şi art. 48 alin. (2) din Constituţie, iar pe de altă parte, contestaţia formulată, în temeiul acestui text, la Curtea Supremă de Justiţie „nu are natura unui recurs, ea nereprezentând o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti”, lipsind partea „de cel puţin o cale ordinară de atac”, ceea ce contravine art. 49 şi 128 din Constituţie.
Cu privire la primul aspect al criticii, potrivit căruia conţinutul reglementării art. 60 din Legea nr. 101/1998 aparţine domeniului legii organice, Curtea constată că acesta urmează a fi respins pentru aceleaşi considerente care au fundamentat şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la Legea nr. 101/1998, în ansamblul său. De asemenea, invocarea încălcării prin art. 60 alin. (2) din lege a dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, urmează să fie înlăturată. Art. 60 alin. (2) stabileşte procedura administrativ-jurisdicţională de soluţionare de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a contestaţiilor formulate împotriva sancţiunilor aplicate de aceasta. Este o procedură jurisdicţională, prealabilă procedurii în faţa instanţelor judecătoreşti, ce nu intră în sfera contenciosului administrativ, nefiind, aşadar, încălcate prevederile art. 48 alin. (2) din Constituţie.
În legătură cu constituţionalitatea art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998 prin raportare la dispoziţiile art. 128 din Constituţie, referitoare la „Folosirea căilor de atac”, Curtea s-a mai pronunţat, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de aceeaşi parte în acelaşi dosar şi având acelaşi obiect, prin Decizia nr.45 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.209 din 28 martie 2002. Prin acea decizie, definitivă şi obligatorie, s-a constatat c㠄nici o dispoziţie a Legii nr. 101/1998 nu îngrădeşte exercitarea căilor de atac”.
În sfârşit, Curtea constată că prevederile art. 49 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, nu sunt incidente în această cauză ce are ca obiect aplicarea unor sancţiuni persoanelor juridice care nu se conformează reglementărilor emise de Banca Naţională a României.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi a prevederilor art. 60 din lege, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Delta Exchange” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Joi, 24 septembrie 2026, 18:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.