DECIZIE nr.311 din 19 noiembrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările ulterioare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 853/26 noi. 2002

Costică Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Transmixt” - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 3.381/2001 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde Mihai Draga, administratorul Societăţii Comerciale „Miliard Impex” - S.R.L. din Bistriţa.
Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura este legal îndeplinită.
Partea prezentă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, astfel că solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului în domeniul reformei economice şi al strategiei de privatizare pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.381/2001, Tribunalul Bistriţa-Năsăud Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 133/1999, cu modificările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercial㠄Transmixt” - S.A. din Bistriţa într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii unui contract de tranzacţie.
Societatea Comercial㠄Transmixt” - S.A. Bistriţa, prin concluziile scrise depuse în motivarea excepţiei, consideră că aceasta priveşte şi dispoziţiile art. 38 alin. (2)-(6) din Legea nr. 133/1999, dispoziţii care prevăd sancţiuni împotriva agenţilor economici care nu respectă dispoziţiile art. 12 din lege.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate constituie „un abuz de drept al statului” şi contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), alin. (2) teza I şi alin. (3), ale art. 49, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece „obligă agenţii economici cu capital majoritar de stat să-şi înstrăineze bunurile mobile şi imobile, proprietatea lor, temporar disponibile, închiriate unor agenţi economici cu capital privat”. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat înfrânge prevederile art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Instanţa de judecată, reţinând că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 133/1999 sunt aplicabile în speţă, apreciază, motivat, că acestea sunt „conforme spiritului” prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 133/1999, reglementând „problema înstrăinării activelor disponibilizate ale societăţii comerciale cu capital majoritar de stat sau regiilor autonome, în considerarea interesului economic general, al privatizării, în concordanţă şi cu extinderea pieţei şi consolidarea, astfel, a economiei de piaţă prin reglementarea cadrului juridic necesar dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv prin crearea unor facilităţi”, nu contravine textelor constituţionale sau normelor internaţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), precum şi ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările ulterioare, dispoziţii care prevăd: „(1) Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome, în următoarele condiţii:
a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi cu regiile autonome, la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea deţinătorului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către chiriaş;
b) contractul de închiriere sau contractul de locaţie de gestiune se va transforma, la solicitarea deţinătorului, în contract de leasing, cu clauză irevocabilă de vânzare; [...] (2) Societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi regiile autonome sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, să încheie contracte de vânzarecumpărare prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) sau să asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile, în condiţiile alin. (1) lit. e).
(3) Vânzarea de active, în condiţiile alin. (1), se poate face şi cu plata în rate eşalonate pe termen de 3-5 ani, cu un avans de 5-20%.”
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”;
- Art. 41 alin. (1), alin. (2) teza I şi alin. (3): „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...] (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”;
- Art. 49: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”;
- Art. 135 alin. (1) şi (6): „(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...] (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă.”
De asemenea, se apreciază că este înfrânt art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 133/1999 stabilesc căile de sprijin şi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la activele disponibile ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ale regiilor autonome. În acest sens activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune pot fi vândute, iar contractul în cauză va înceta sau se va transforma, la cererea deţinătorului, în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare. Aceasta nu afectează însă prevederile art. 41 sau pe cele ale art. 135 din Constituţie, ci reprezintă o opţiune a politicii statului în domeniul reformei economice şi al strategiei de privatizare, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”.
Nu se poate reţine nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 49 din Constituţie, deoarece dispoziţiile care fac obiectul excepţiei analizate sunt aplicabile unei categorii de persoane juridice, iar nu cetăţenilor.
Aceasta înseamnă că drepturile şi libertăţile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul că sunt de drept privat sau public, nu fac obiectul reglementărilor cuprinse în titlul II din Constituţie. În acest sens este jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.
Sunt nefondate şi susţinerile potrivit cărora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se observă că textul de lege criticat se armonizează cu acestea şi că aceste garanţii nu îngrădesc dreptul statului să adopte legi care să asigure măsuri de protejare a interesului general.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercial㠄Transmixt” - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 3.381/2001 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

Joi, 24 septembrie 2026, 01:58

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.