DECIZIE nr.306 din 12 noiembrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 61 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 453/2001
Textul actului publicat în M.Of. nr. 855/26 noi. 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kosz.kar G.bor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 9 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Floarea Călin Duţă şi Haralambie Călin Duţă în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Târgovişte.
La apelul nominal se constată prezenţa autorilor excepţiei, precum şi a părţii Alexandru Damaschin.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, iar partea Alexandru Damaschin solicită respingerea ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate. În acest sens se arată că prevederile art. 9 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate, iar cu privire la constituţionalitatea art. 3 din lege, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr.259 din 25 septembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.982/2001, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 9 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 453/2001, excepţie ridicată de Floarea Călin Duţă şi Haralambie Călin Duţă într-o cauză având ca obiect obligarea acestora la desfiinţarea unor construcţii ridicate pe terenul altuia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că aceste texte din Legea nr. 50/1991 „referitoare la demolarea unor construcţii aşezate pe terenuri uzucapate înainte de 1990” încalcă art. 41 din Constituţie.
Judecătoria Târgovişte consideră că art. 3 şi 9 din Legea nr. 50/1991, republicată, astfel cum au fost modificate prin art. I din Legea nr. 453/2001, nu sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituţie. În acest sens, se arată c㠄legiuitorul anului 2001 nu a înţeles să deroge de la dispoziţiile constituţionale”, ci „obţinerea autorizaţiei de construire sau de desfiinţare a construcţiilor, prevăzută de art. I din Legea nr. 453/2001, se impune pentru menţinerea disciplinei în construcţii, pentru evitarea construirii în mod haotic, pentru dezvoltarea urbanistică a localităţilor urbane şi rurale şi respectarea condiţiilor de siguranţă în exploatarea construcţiilor”.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenţă, se arată că textele de lege criticate nu contravin art. 41 din Constituţie, „întrucât regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate”. Se mai arată că, în legătură cu constituţionalitatea acestor texte de lege, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 259/2001 şi nr. 77/2002.
Avocatul Poporului apreciază că art. 3 şi 9 din Legea nr. 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, sens în care se arată c㠄regimul legal al construcţiilor instituit prin Legea nr. 50/1991 reglementează conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, în temeiul art. 41 alin. (1) din Constituţie”, iar „obţinerea autorizaţiei de construire, prevăzută de lege, se impune pentru menţinerea disciplinei în construcţii”.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 3 şi 9 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. I pct. 5 din Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din 1 august 2001, art. 3 din Legea nr. 50/1991 a fost modificat, iar art. 9 a fost abrogat prin art. I pct. 13 din lege. Conţinutul art. 9 a fost însă preluat în dispoziţiile art. 61, introduse prin art. I pct. 10 din aceeaşi lege. Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 3 şi 61 din Legea nr. 50/1991, republicată, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 453/2001, al căror cuprins este următorul:
- Art. 3: „Autorizaţia de construire se eliberează pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 lit. f);
b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii;
c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare, privind căi de comunicaţie, reţele şi dotări tehnico-edilitare, noi capacităţi de producere, de transport, de distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi de retehnologizare a celor existente;
d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
e) lucrări de foraje şi excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări;
f) lucrări, amenajări şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;
g) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote;
h) lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan;
i) cimitire - noi şi extinderi.”;
- Art. 61: „(1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea - parţială sau totală - a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, precum şi a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinute în prealabil de la autorităţile prevăzute la art. 4.
(2) Autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepţiile prevăzute la art. 8.”
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 3 şi 61 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc obligaţia de a construi numai pe baza unei autorizaţii de construire şi de a demola o construcţie existentă pe baza unei autorizaţii de desfiinţare a acesteia sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituţie, potrivit cărora: „(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că art. 3 din lege stabileşte lucrările pentru care se eliberează autorizaţia de construire, iar art. 61 conţine dispoziţii potrivit cărora demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea - parţială sau totală - a construcţiilor şi instalaţiilor aferente se efectuează numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare, obţinută în prealabil şi emisă în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, contravine art. 41 din Constituţie privind „Protecţia proprietăţii private”.
Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, întrucât regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii. În acest sens a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr.259 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.13 din 11 ianuarie 2002, într-o cauză în care a efectuat controlul de constituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, tot prin raportare la art. 41 din Constituţie.
Deoarece în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A)c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 61 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 453/2001, excepţie ridicată de Floarea Călin Duţă şi Haralambie Călin Duţă în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:37

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.