DECIZIE nr.272 din 22 octombrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările ulterioare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 915/16 dec. 2002

Costică Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Gustav Jozsef Hasenek în Dosarul nr. 1.190/2001 al Tribunalului Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că aplicarea dispoziţiilor legale cuprinse în Decretul nr.328/1966, republicat, cu modificările ulterioare, nu este de competenţa Curţii Constituţionale, ci reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 7 februarie 2002, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Gustav Jozsef Hasenek în Dosarul nr. 1.190/2001 al acelei instanţe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor Constituţiei cuprinse în art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, art. 31 alin. (2) privitoare la obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, art. 47 privind dreptul de petiţionare şi art. 48 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328/1966, republicat, cu modificările ulterioare, fără a i se fi comunicat, în prealabil, măsura anulării permisului său de conducere, actul normativ menţionat nereglementând obligativitatea comunicării acestei măsuri de către organul administrativ competent către persoana în cauză.
Tribunalul Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României a trimis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, cu următoarea motivare: „prin dispoziţiile pe care le cuprinde, art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328/1966 nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, acestea neavând incidenţă asupra dispoziţiilor legale criticate.
Fapta de care este învinuit inculpatul întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328/1966, modalitatea de săvârşire a acestei infracţiuni fiind conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, având permisul de conducere reţinut în vederea anulării.
Ca urmare, existenţa acestei infracţiuni nu este condiţionată de îndeplinirea procedurii de comunicare a măsurii administrative de anulare a permisului de conducere.”
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328 din 29 aprilie 1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 49 din 28 iunie 1984, cu modificările ulterioare, care au următorul conţinut: „Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează persoana care conduce pe drumurile publice un autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost retras, anulat sau reţinut în vederea anulării, ori ca urmare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.”
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:
- Art. 21: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”;
- Art. 31 alin. (2): „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”;
- Art. 47: „(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.”;
- Art. 48 alin. (1): „Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.”
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Decretul nr.328/1966 - act normativ anterior actualei Constituţii - incriminează în art. 36 alin. 1 conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, iar în alin. 2, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul după retragerea, anularea sau reţinerea permisului de conducere în vederea anulării, ori după suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.
Nici una dintre modalităţile infracţiunilor incriminate prin aceste texte legale nu contravine, prin conţinutul său, dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei şi nici altor prevederi ale Constituţiei.
Problema comunicării măsurilor administrative enumerate în art. 36 din Decretul nr.328/1966, republicat, cu modificările ulterioare, nu constituie o problemă de constituţionalitate, deoarece nu acesta este textul de lege pe baza căruia se iau măsurile enumerate, ci art. 43 din acelaşi decret, şi nici nu rezultă din conţinutul lui că subiectul activ al infracţiunii ar putea fi tras la răspundere penală fără să cunoască faptul că permisul său de conducere a fost anulat, retras sau reţinut în vederea anulării ori că i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule.
Problema ţine de stabilirea existenţei laturii subiective a infracţiunii, adică de aplicarea legii, şi este, în întregime, de competenţa instanţei de judecată, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale.
Întrucât motivele excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 43 din Decretul nr.328/1966, republicat, cu modificările ulterioare, care prevăd procedura administrativă a anulării permisului de conducere, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, rezultă că excepţia nu poate fi admisă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din Decretul nr.328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Gustav Jozsef Hasenek în Dosarul nr. 1.190/2001 al Tribunalului Mureş.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2002.

PREŞEDINTE
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 11:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.