DECIZIE nr.136 din 12 decembrie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice

DECIZIE nr.136 din 12 decembrie 2002
pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice

Textul actului publicat în M.Of. nr. 916/16 dec. 2002

În temeiul prevederilor art. 32 alin. (1) lit. a) şi ale art. 38 alin. (1), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii emite prezenta decizie.

Articol unic. - Se aprobă Regulamentul privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii,
Ion Smeeianu

Bucureşti, 12 decembrie 2002.
Nr. 136.

ANEXĂ

REGULAMENT
privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezentul regulament are ca scop stabilirea criteriilor şi a instrumentelor de identificare a pieţelor de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice, ale căror caracteristici pot justifica impunerea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANRC, a unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă, precum şi identificarea acestor pieţe, denumite în continuare pieţe relevante specifice.

Art. 2. - În înţelesul prezentului regulament, următorii termeni se definesc astfel:

a) produs - un produs sau serviciu din sectorul comunicaţiilor electronice;

b) furnizor - un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, sau un operator, în înţelesul Ordonanţei Guvernului nr.34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, care oferă un produs;

c) piaţă relevantă a produsului - acea piaţă a produselor considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului;

d) piaţă geografică relevantă - zona în care sunt localizaţi furnizorii produselor din piaţa relevantă a produsului, în care condiţiile de concurenţă sunt suficient de omogene şi care poate fi delimitată de arii geografice vecine datorită unor condiţii concurenţiale diferite;

e) piaţă relevantă - piaţa obţinută prin raportarea pieţei relevante a produsului la piaţa geografică relevantă;

f) piaţă relevantă specifică - piaţa relevantă din sectorul comunicaţiilor electronice, ale cărei caracteristici pot justifica impunerea de către ANRC a unor obligaţii specifice în sarcina furnizorilor cu putere semnificativă pe acea piaţă;

g) concurenţă efectivă - situaţia în care mecanismele concurenţiale ale pieţei conduc la alocarea eficientă a resurselor şi la un nivel ridicat al beneficiilor sociale;

h) piaţă cu amănuntul - piaţa produselor destinate utilizatorilor finali;

i) piaţă de gros - piaţa produselor destinate a fi utilizate în scopul revânzării de către alţi furnizori;

j) reţea publică de telefonie fixă - reţeaua de comunicaţii electronice prin intermediul căreia se furnizează serviciul de telefonie destinat publicului la puncte fixe;

k) reţea publică de telefonie mobilă - reţeaua de comunicaţii electronice prin intermediul căreia se furnizează serviciul de telefonie destinat publicului la puncte mobile (nonfixe).

CAPITOLUL II
Identificarea pieţei relevante a produsului

Art. 3. - (1) Analiza pieţei relevante a produsului porneşte de la segmentarea sectorului comunicaţiilor electronice în funcţie de următoarele distincţii:

a) reţele publice de comunicaţii electronice şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului/reţele şi servicii de comunicaţii electronice furnizate pentru nevoi proprii;

b) pieţe cu amănuntul/pieţe de gros;

c) furnizare de reţele şi servicii de comunicaţii electronice/furnizare de infrastructură asociată;

d) furnizare la puncte fixe/furnizare la puncte mobile;

e) servicii de telefonie destinate publicului/alte servicii;

f) servicii oferite consumatorilor/servicii oferite celorlalţi utilizatori finali.

(2) În cadrul fiecărui segment al sectorului comunicaţiilor electronice, identificat potrivit alin. (1), ANRC va identifica pieţele relevante ale produsului pornind de la un produs sau un grup de produse, la care vor fi adăugate alte produse, utilizându-se criteriile prevăzute la art. 4. Ţinând seama de convergenţa tehnologiilor în sectorul comunicaţiilor electronice, ANRC va determina situaţiile în care produse ce aparţin unor segmente diferite pot face parte din aceeaşi piaţă relevantă a produsului.

Art. 4. - Identificarea pieţei relevante a produsului se realizează pe baza următoarelor criterii:

a) substituibilitatea cererii;

b) substituibilitatea ofertei.

Art. 5. - (1) Criteriul substituibilităţii cererii este utilizat pentru determinarea produselor considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului.

(2) Substituibilitatea cererii se determină pe baza comportamentului utilizatorilor în situaţia unei fluctuaţii a preţului în trecut şi a comportamentului probabil al utilizatorilor în cazul unei fluctuaţii ipotetice a preţului.

(3) Evaluarea substituibilităţii cererii va ţine seama de măsura în care consumatorii vor fi dispuşi să îşi asume costurile schimbării unui produs cu altul şi timpul necesar realizării acestui schimb.

(4) Piaţa relevantă a produsului va cuprinde toate produsele care sunt substituibile din punct de vedere al cererii.

Art. 6. - (1) Criteriul substituibilităţii ofertei este utilizat pentru determinarea produselor considerate sau care ar putea fi considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului, ce pot fi oferite de furnizori care pot intra pe piaţa relevantă în cauză, într-o perioadă rezonabilă şi fără asumarea unor costuri sau riscuri considerabile.

(2) Substituibilitatea ofertei va fi luată în considerare atunci când efectele sale asupra stabilirii preţului pe piaţă sunt echivalente cu cele ale substituibilităţii cererii.

(3) În cazul în care oferirea unor produse substituibile necesită modificări semnificative ale reţelei sau infrastructurii asociate existente, investiţii suplimentare importante sau un timp îndelungat, aceste produse nu vor fi incluse în piaţa relevantă.

(4) Piaţa relevantă a produsului va cuprinde toate produsele care sunt substituibile din punct de vedere al ofertei.

CAPITOLUL III
Identificarea pieţei geografice relevante

Art. 7. - (1) Identificarea pieţei geografice relevante se realizează pe baza următoarelor criterii:

a) aria acoperită de reţea sau de elementele infrastructurii asociate;

b) existenţa unor limite geografice impuse prin lege sau prin acte administrative;

c) analiza acordurilor de acces şi interconectare.

(2) Aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1) se va completa, acolo unde este cazul, cu aplicarea următoarelor criterii:

a) substituibilitatea cererii;

b) substituibilitatea ofertei.

Art. 8. - (1) Aria acoperită de reţea sau de elementele infrastructurii asociate, după caz, circumscrie, de regulă, zona în care este oferit produsul a cărui furnizare depinde de suportul reţelei sau al infrastructurii asociate în cauză.

(2) Aria acoperită de reţea sau de elementele infrastructurii asociate coincide, de regulă, cu limitele geografice impuse prin lege sau prin acte administrative.

(3) Analiza acordurilor de acces şi interconectare poate oferi indicii privind extinderea zonei în care este oferit produsul a cărui furnizare depinde de suportul unei anumite reţele sau infrastructuri asociate.

Art. 9. - (1) Criteriul substituibilităţii cererii este utilizat pentru determinarea zonei în care sunt oferite produsele considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului.

(2) Prevederile art. 5 alin. (2) şi (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Piaţa geografică relevantă va cuprinde toate zonele în care sunt localizaţi furnizorii produselor care sunt substituibile din punct de vedere al cererii.

Art. 10. - (1) Criteriul substituibilităţii ofertei este utilizat pentru determinarea zonei în care sunt localizaţi furnizorii care pot intra pe piaţa relevantă în cauză, într-o perioadă rezonabilă şi fără asumarea unor costuri sau riscuri considerabile, cu produse considerate sau care ar putea fi considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului.

(2) Prevederile art. 6 alin. (2) şi (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Piaţa geografică relevantă va cuprinde toate zonele în care sunt localizaţi furnizorii produselor care sunt substituibile din punct de vedere al ofertei.

CAPITOLUL IV
Testul monopolistului ipotetic

Art. 11. - (1) Evaluarea substituibilităţii cererii şi a ofertei se poate realiza pe baza testului monopolistului ipotetic.

(2) Testul monopolistului ipotetic analizează dacă un ipotetic unic furnizor al unui produs poate aplica în mod profitabil o creştere mică, dar semnificativă şi de durată a preţului, în condiţiile în care preţurile tuturor celorlalte produse nu se modifică. Prin creştere mică, dar semnificativă a preţului se înţelege o creştere a preţului cu 5-10%. Dacă această creştere de preţ nu ar fi profitabilă, datorită faptului că produsul ar fi substituit din punct de vedere al cererii sau al ofertei cu alte produse, atunci aceste produse, precum şi zonele în care sunt localizaţi furnizorii lor vor fi incluse în piaţa relevantă. Procedeul este repetat pentru noul grup de produse şi noua arie geografică până când în cadrul pieţei relevante nu mai pot fi incluse alte produse sau alte zone.

Art. 12. - (1) De regulă, testul monopolistului ipotetic este relevant şi va fi aplicat în cazul produselor al căror preţ este determinat în mod liber, fiind stabilit pe baze concurenţiale şi nefiind supus unui regim de reglementare.

(2) Astfel, dacă nivelul preţului este prea mare ca rezultat al exercitării puterii de piaţă de către un furnizor sau grup de furnizori, evaluarea substituibilităţii cererii sau a ofertei pornind de la acest nivel de preţ prin aplicarea testului monopolistului ipotetic poate conduce la introducerea în piaţa relevantă a unor produse care nu ar fi substituibile dacă preţul iniţial ar fi stabilit pe baze concurenţiale. Invers, dacă nivelul preţului pieţei este prea mic ca efect al reglementării sau al unor practici anticoncurenţiale, evaluarea substituibilităţii cererii sau a ofertei pornind de la acest nivel de preţ prin aplicarea testului monopolistului ipotetic poate conduce la excluderea din piaţa relevantă a unor produse care ar fi substituibile dacă preţul iniţial ar fi stabilit pe baze concurenţiale.

(3) În situaţii de tipul celor prevăzute la alin. (2) ANRC va analiza dacă testul monopolistului ipotetic poate fi aplicat pentru definirea pieţei relevante.

CAPITOLUL V
Identificarea pieţei relevante specifice

Art. 13. - Pentru identificarea pieţelor relevante specifice se vor avea în vedere atât condiţiile concrete existente pe piaţa relevantă, cât şi estimarea globală a evoluţiilor viitoare în structura şi în funcţionarea pieţei, pornindu-se de la caracteristicile şi evoluţia pieţelor din ţările europene cu un cadru de reglementare bazat pe principii similare.

Art. 14. - (1) Pornindu-se de la piaţa relevantă, identificarea pieţei relevante specifice se realizează în principal pe baza următoarelor criterii:

a) barierele la intrarea pe piaţă;

b) dinamica pieţei;

c) eficienţa dreptului concurenţei.

(2) Alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieţei relevante.

Art. 15. - (1) Existenţa unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă reprezintă un indiciu pentru identificarea pieţei relevante în cauză ca fiind o piaţă relevantă specifică. Prezenţa unor asemenea bariere nu este însă suficientă pentru identificarea unei pieţe relevante specifice. Datorită caracterului dinamic al sectorului comunicaţiilor electronice va fi luată în considerare posibilitatea ca piaţa relevantă în cauză să tindă către o concurenţă efectivă, în ciuda unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă.

(2) Barierele la intrarea pe piaţă sunt de două tipuri:

a) bariere structurale;

b) bariere legale.

Art. 16. - (1) Există bariere structurale la intrarea pe piaţă atunci când nivelul tehnologiei, structura costurilor asociate acesteia şi nivelul cererii sunt în măsură să creeze condiţii neechilibrate între furnizorii existenţi şi concurenţii lor potenţiali, capabile să conducă la împiedicarea sau la întârzierea intrării pe piaţa relevantă a acestora din urmă.

(2) Barierele structurale pot consta în existenţa pe piaţă a unor economii substanţiale de scară, scop şi densitate, precum şi în costurile fixe nerecuperabile ridicate pe care le presupune intrarea pe piaţă.

(3) Economiile de scară apar atunci când costul total mediu pe unitatea de produs al unui furnizor scade o dată cu creşterea vânzărilor, pentru un nivel al producţiei corelat cu nivelul cererii pe piaţă. Economiile de scară sunt influenţate de factori tehnologici şi manageriali şi rezultă din scăderea costurilor fixe pe unitatea de produs ca urmare a creşterii volumului vânzărilor.

(4) Economiile de scop apar ca urmare a avantajului de cost pe care îl are un furnizor care realizează două sau mai multe produse, utilizând aceleaşi mijloace, faţă de cei care realizează un singur produs. Economiile de scop pot exista separat sau împreună cu economiile de scară.

(5) Economiile de densitate apar ca urmare a avantajului de cost pe care îl are un furnizor ce beneficiază de o densitate ridicată a utilizatorilor.

(6) Costurile fixe nerecuperabile sunt acele costuri fixe care nu pot fi recuperate sau evitate, chiar în cazul încetării totale a producţiei.

Art. 17. - (1) Barierele legale la intrarea pe piaţă rezultă din dispoziţiile legilor sau ale actelor administrative care au un efect direct asupra condiţiilor de intrare şi a poziţiei furnizorilor pe piaţa relevantă, nedepinzând de condiţiile economice.

(2) O barieră legală semnificativă poate să existe atunci când intrarea pe o anumită piaţă devine neviabilă ca efect al unor măsuri impuse prin lege sau prin acte administrative, estimându-se totodată că această situaţie va persista o anumită perioadă.

(3) Existenţa în trecut a unor bariere legale, precum unele drepturi speciale sau exclusive, poate amplifica impactul unor bariere structurale, cum ar fi economiile de scară sau de scop, integrarea pe verticală, controlul asupra unei reţele sau infrastructuri asociate, greu de duplicat, controlul asupra unor standarde tehnice la care concurenţii trebuie să se adapteze, practicarea unor subvenţii încrucişate între servicii sau inerţia utilizatorilor.

Art. 18. - (1) Criteriul dinamicii pieţei urmăreşte dacă piaţa relevantă prezintă sau nu caracteristici care să determine evoluţia acesteia către o concurenţă efectivă, fără a fi necesară adoptarea unor reglementări ex-ante (cu caracter preventiv), chiar în condiţiile existenţei unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă.

(2) Impactul barierelor la intrarea pe piaţă poate deveni mai redus pe pieţele caracterizate de un progres tehnic rapid, întrucât pe aceste pieţe există o presiune puternică din partea concurenţilor potenţiali.

(3) Ca regulă, nu vor fi identificate ca pieţe relevante specifice pieţele relevante nou-formate, în dezvoltare şi cu o dinamică accelerată. Identificarea unor asemenea pieţe ca fiind pieţe relevante specifice va avea loc atunci cînd există indicii că puterea de piaţă dobândită de primii furnizori intraţi pe piaţă poate împiedica dezvoltarea concurenţei efective în viitor.

Art. 19. - (1) În identificarea unei pieţe relevante specifice se va evalua măsura în care dreptul concurenţei poate determina o concurenţă efectivă în absenţa reglementărilor ex-ante.

(2) Reglementările ex-ante se vor aplica complementar legislaţiei generale a concurenţei, în condiţiile în care experienţa acumulată pe piaţa naţională şi internaţională dovedeşte că aceasta nu reuşeşte să asigure existenţa unei concurenţe efective pe piaţă. Astfel reglementările ex-ante intervin atunci când este necesară impunerea unor măsuri complexe pe piaţa relevantă, care pot implica, de exemplu, realizarea unei evidenţe contabile separate, implementarea unui anumit sistem de contabilitate a costurilor sau monitorizarea unor parametri tehnici ori atunci când intervenţia frecventă sau promptă pe piaţa relevantă este indispensabilă.

Art. 20. - Pieţele relevante specifice, identificate potrivit prevederilor prezentului regulament, vor corespunde, de regulă, pieţelor relevante definite potrivit dreptului concurenţei, datorită utilizării unei metodologii similare. Cu toate acestea, faptul că estimarea globală a evoluţiilor viitoare în structura şi în funcţionarea pieţei stă întotdeauna la baza identificării pieţelor relevante specifice poate conduce la unele deosebiri între aceste pieţe şi pieţele relevante definite potrivit dreptului concurenţei. În toate cazurile însă, pieţele relevante specifice nu aduc atingere pieţelor definite prin aplicarea dreptului concurenţei de către autorităţile competente.

Art. 21. - Furnizorii au obligaţia de a pune la dispoziţie ANRC, la cererea motivată a acesteia, toate informaţiile necesare în vederea aplicării prezentului regulament, sub sancţiunea prevăzută la art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002.

Art. 22. - (1) Pieţele relevante specifice, identificate de ANRC în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, sunt prevăzute în anexă.

(2) ANRC va revizui pieţele prevăzute în anexă pentru a ţine seama de evoluţia sectorului comunicaţiilor electronice din România, în sensul modificării pieţelor identificate sau al adăugării unor noi pieţe ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii specifice furnizorilor cu putere semnificativă pe aceste pieţe.

(3) Anexa face parte integrantă din prezentul regulament.

ANEXĂ
la regulament

PIEŢELE RELEVANTE SPECIFICE

1. a) Piaţa relevantă a produsului

Piaţa accesului la reţelele publice de telefonie fixă în vederea originării, terminării şi tranzitului apelurilor, care cuprinde accesul la reţelele publice de telefonie fixă în vederea originării la puncte fixe, terminării la puncte fixe şi tranzitului comutat al apelurilor pentru serviciile de telefonie destinate publicului şi pentru serviciile dial-up, ISDN şi fax.

Piaţa identificată este o piaţă de gros, supusă prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002.