DECIZIE nr.137 din 12 decembrie 2002
privind aprobarea Regulamentului pentru efectuarea analizelor de piaţă şi determinarea puterii semnificative pe piaţă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 916/16 dec. 2002

În temeiul prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale art. 38 alin. (1), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002,
preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii emite prezenta decizie.

Articol unic. - Se aprobă Regulamentul pentru efectuarea analizelor de piaţă şi determinarea puterii semnificative pe piaţă, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii,
Ion Smeeianu

Bucureşti, 12 decembrie 2002.
Nr. 137.

ANEXĂ

REGULAMENT
pentru efectuarea analizelor de piaţă şi determinarea puterii semnificative pe piaţă

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezentul regulament conţine regulile pe baza cărora Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANRC, efectuează analiza pieţelor identificate potrivit Regulamentului privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice şi determină dacă unul sau mai mulţi furnizori de reţele ori de servicii de comunicaţii electronice au putere semnificativă pe o anumită piaţă relevantă specifică.

(2) În cuprinsul prezentului regulament sunt aplicabile definiţiile prevăzute la art. 2 din Regulamentul privind identificarea pieţelor relevante din sectorul comunicaţiilor electronice.

Art. 2. - (1) Un furnizor este considerat ca având putere semnificativă pe o anumită piaţă relevantă specifică dacă, individual sau împreună cu alţi furnizori, se bucură pe piaţa respectivă de o poziţie echivalentă unei poziţii dominante.

(2) Prin poziţie dominantă pe o anumită piaţă se înţelege situaţia în care un furnizor este capabil, într-o măsură apreciabilă, să se comporte independent faţă de concurenţi, clienţi sau consumatori.

(3) Un furnizor cu putere semnificativă pe o anumită piaţă poate fi considerat a avea putere semnificativă şi pe o piaţă aflată în strânsă legătură cu cea dintâi, dacă legăturile dintre cele două pieţe permit ca puterea de piaţă să fie utilizată şi pe piaţa adiacentă.

(4) În evaluarea puterii semnificative a unui furnizor pe o anumită piaţă relevantă specifică se va lua în considerare puterea pe acea piaţă a întregului grup din care acesta face parte.

CAPITOLUL II
Criterii pentru determinarea puterii semnificative

Art. 3. - (1) Pentru determinarea puterii semnificative pe o piaţă relevantă specifică ANRC va lua în considerare unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

a) cota de piaţă şi stabilitatea acesteia;
b) integrarea pe verticală;
c) numărul concurenţilor;
d) puterea de contracarare a utilizatorilor;
e) evoluţia preţurilor şi nivelul profiturilor;
f) gradul de diversificare a produselor;
g) mărimea furnizorilor;
h) absenţa concurenţilor potenţiali;
i) controlul asupra unei reţele sau infrastructuri asociate, greu de duplicat;
j) economiile de scară;
k) economiile de scop;
l) avantajul tehnologic;
m) accesul facil sau privilegiat la resurse financiare;
n) existenţa unei reţele dezvoltate de distribuţie.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) este neexhaustivă, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieţei relevante specifice.

Art. 4. - (1) Dacă pe o piaţă relevantă specifică există un singur furnizor, acesta este prezumat a avea putere semnificativă pe piaţa respectivă şi va fi desemnat în acest sens de ANRC.

(2) Un furnizor cu o cotă de piaţă mai mare sau egală cu 40% va fi considerat a avea putere semnificativă pe piaţa relevantă specifică dacă, în urma aplicării celorlalte criterii prevăzute la art. 3, ANRC nu constată contrariul.

(3) Un furnizor cu o cotă de piaţă mai mică de 40% va fi considerat a nu avea putere semnificativă pe piaţa relevantă specifică dacă, în urma aplicării celorlalte criterii prevăzute la art. 3, ANRC nu constată contrariul.

Art. 5. - (1) Principalele criterii ce pot fi utilizate pentru determinarea cotelor de piaţă ale furnizorilor sunt:

a) cifra de afaceri;
b) numărul de utilizatori;
c) volumul traficului;
d) capacitatea instalată;
e) valoarea traficului.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) este neexhaustivă, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieţei relevante specifice.

Art. 6. - (1) Stabilitatea în timp a cotei de piaţă oferă un indiciu ce conduce către existenţa puterii semnificative pe piaţă, în timp ce fluctuaţiile cotelor de piaţă pot indica absenţa unui furnizor cu putere semnificativă pe piaţă.

(2) Scăderea treptată a cotei de piaţă a unui furnizor cu putere semnificativă sugerează că piaţa devine mai competitivă, dar nu determină în mod necesar pierderea puterii semnificative pe piaţa relevantă specifică.

Art. 7. - În analiza pieţelor relevante specifice se va avea în vedere că integrarea pe verticală, în aval sau în amonte, a unui furnizor cu putere semnificativă pe o piaţă relevantă specifică poate afecta negativ concurenţa pe pieţele adiacente.

Art. 8. - La efectuarea analizelor de piaţă se va ţine seama de numărul furnizorilor existenţi pe piaţă, precum şi de raportul dintre cotele de piaţă ale acestora. Un număr mare de furnizori poate constitui un indiciu al concurenţei efective pe piaţă.

Art. 9. - (1) Puterea pe piaţă a unui furnizor poate fi diminuată de puterea de contracarare a utilizatorilor.

(2) Puterea de contracarare a unui utilizator se manifestă, de regulă, atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

a) utilizatorul cumpără un volum important din totalul produselor oferite de furnizor;
b) utilizatorul poate migra, cu costuri reduse, către surse alternative de achiziţionare a produselor respective;
c) utilizatorul ar putea produce el însuşi produsele respective.

(3) Puterea de contracarare a utilizatorului creşte când valoarea achiziţiilor de produse oferite de furnizor reprezintă o parte importantă din cheltuielile totale ale unui utilizator sau când furnizorul a realizat investiţii considerabile pentru a oferi produsele respective.

Art. 10. - În efectuarea analizelor de piaţă se va ţine seama dacă preţurile sunt stabilite pe baza mecanismelor concurenţiale sau dacă acestea sunt determinate de politica de preţuri a furnizorului cu putere semnificativă pe piaţă, ceilalţi concurenţi raportându-şi politica de preţuri la aceasta.

Art. 11. - Nivelul profitului unui furnizor poate indica, de asemenea, gradul de concurenţă pe piaţa relevantă specifică. Deşi profiturile mari se pot datora unei activităţi eficiente a furnizorului, acestea pot indica inexistenţa unei concurenţe efective şi prezenţa unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă.

Art. 12. - În efectuarea analizelor de piaţă ANRC va lua în considerare faptul că un furnizor care oferă o gamă diversificată de produse îşi poate consolida poziţia pe piaţă prin oferirea acestora în pachet.

Art. 13. - În efectuarea analizelor de piaţă se ţine seama de faptul că un furnizor de mari dimensiuni, comparativ cu concurenţii săi, poate obţine şi menţine în timp anumite avantaje faţă de aceştia, provenite din economiile de scară, puterea financiară, puterea de negociere în relaţiile cu furnizorii săi, capacitatea de producţie, reţeaua de distribuţie şi politica de marketing.

Art. 14. - (1) Absenţa concurenţilor potenţiali poate indica existenţa unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă.

(2) Concurenţii potenţiali sunt acei furnizori care, în circumstanţele economice date, au capacitatea de a intra pe piaţa relevantă specifică cu produse pe care le furnizează pe alte arii geografice sau prin adaptarea rapidă a tehnologiei de care dispun, în condiţii acceptabile de eficienţă.

Art. 15. - Controlul asupra unei reţele sau infrastructuri asociate, pe care un concurent le poate duplica numai într-un timp îndelungat şi cu costuri considerabile, poate reprezenta o barieră ridicată la intrarea pe piaţă.

Art. 16. - Economiile de scară apar atunci când costul total mediu pe unitatea de produs al unui furnizor scade o dată cu creşterea vânzărilor, pentru un nivel al producţiei corelat cu nivelul cererii pe piaţă. Economiile de scară sunt influenţate de factori tehnologici şi manageriali şi rezultă din scăderea costurilor fixe pe unitatea de produs ca urmare a creşterii volumului vânzărilor.

Art. 17. - Economiile de scop apar ca urmare a avantajului de cost pe care îl are un furnizor care realizează două sau mai multe produse, utilizând aceleaşi mijloace, faţă de cei care realizează un singur produs. Economiile de scop pot exista separat sau împreună cu economiile de scară.

Art. 18. - Deţinerea de către un furnizor a unui avantaj tehnologic permite acestuia să obţină costuri reduse, putând constitui în acelaşi timp o barieră la intrarea pe piaţă pentru concurenţii potenţiali.

Art. 19. - Situaţia în care furnizorii au acces facil sau privilegiat la resurse financiare poate împiedica intrarea unor noi concurenţi pe piaţa relevantă specifică.

Art. 20. - Un sistem de distribuţie dezvoltat, care poate fi realizat numai într-un timp îndelungat şi cu costuri considerabile, reprezintă un avantaj competitiv pentru furnizorul care îl deţine.

CAPITOLUL III
Puterea semnificativă colectivă

Art. 21. - (1) Pentru ca doi sau mai mulţi furnizori să se bucure în comun de putere semnificativă pe o piaţă relevantă specifică (putere semnificativă colectivă) este necesar ca aceştia să fie independenţi din punct de vedere juridic şi economic şi să se comporte faţă de utilizatori şi concurenţi ca o singură entitate care are putere semnificativă pe piaţa relevantă specifică.

(2) Pentru asimilarea comportamentului faţă de utilizatori şi concurenţi a doi sau mai mulţi furnizori cu acela al unei singure entităţi este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:

a) să nu existe concurenţă efectivă pe piaţa relevantă specifică între furnizorii în cauză;
b) furnizorii în cauză să adopte pe piaţa relevantă specifică un comportament uniform sau o politică unitară.

Art. 22. - În scopul determinării existenţei puterii semnificative colective pe o piaţă relevantă specifică, ANRC trebuie să analizeze cumulativ:

a) dacă există caracteristici ale pieţei care să favorizeze o coordonare tacită a comportamentului pe piaţă a doi sau mai mulţi furnizori;
b) dacă o astfel de coordonare este viabilă, prin aceea că:
- nici unul dintre participanţi nu este capabil sau nu este motivat să abordeze un comportament divergent, având în vedere faptul că ceilalţi participanţi sunt capabili şi motivaţi să aplice măsuri de contraatac; şi
- concurenţii şi utilizatorii nu sunt capabili sau motivaţi să se opună rezultatului acestei coordonări.

Art. 23. - (1) În efectuarea analizei prevăzute la art. 22 ANRC va aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

a) concentrarea pieţei - o concentrare ridicată a pieţei poate indica existenţa puterii semnificative colective;
b) transparenţa pieţei - puterea semnificativă colectivă poate apărea în situaţia în care furnizorii pot obţine cu uşurinţă informaţii despre preţurile şi clienţii concurenţilor;
c) gradul de maturitate a pieţei - un grad ridicat de maturitate a pieţei relevante specifice îngreunează intrarea pe piaţă şi atragerea de noi clienţi;
d) stagnarea sau creşterea moderată a cererii - o creştere rapidă a cererii stimulează concurenţa pe piaţa relevantă specifică, furnizorii având posibilitatea de a-şi mări cota de piaţă şi profiturile;
e) elasticitatea scăzută a cererii - dacă cererea nu se modifică în mod considerabil ca răspuns la schimbările de preţ, există o motivaţie scăzută a furnizorilor de a reduce preţurile în scopul creşterii cotei lor de piaţă;
f) omogenitatea produselor - cu cât omogenitatea produselor este mai mare sau este percepută de către utilizatori în acest sens, cu atât va creşte motivaţia furnizorilor de a adopta un comportament similar pe piaţă, în scopul de a evita o concurenţă a preţurilor şi o scădere a profiturilor;
g) structura asemănătoare a costurilor - la un preţ dat, o structură asemănătoare a costurilor va determina un nivel similar al profiturilor, putând conduce la înţelegeri între furnizori asupra preţurilor;
h) cotele de piaţă similare - adoptarea unui comportament similar pe piaţă de către furnizori poate fi favorizată de existenţa unor cote de piaţă asemănătoare;
i) lipsa inovaţiilor tehnice şi maturitatea tehnologiei - cu cât maturitatea tehnologiei este mai ridicată, cu atât competiţia prin inovaţie tehnologică scade;
j) absenţa capacităţilor în exces - existenţa capacităţilor în exces poate împiedica apariţia sau menţinerea unor înţelegeri între furnizori, aceştia fiind stimulaţi să utilizeze capacităţile suplimentare în scopul măririi profiturilor;
k) barierele ridicate de intrare pe piaţă - existenţa puterii semnificative colective pe o piaţă relevantă specifică este favorizată de barierele ridicate la intrarea pe piaţă;
l) lipsa puterii de contracarare a utilizatorilor - o putere de contracarare ridicată a utilizatorilor poate împiedica apariţia puterii semnificative colective pe o piaţă relevantă specifică;
m) lipsa concurenţilor potenţiali - perspectiva intrării pe piaţa relevantă specifică a unor noi concurenţi limitează posibilitatea apariţiei puterii semnificative colective pe acea piaţă;
n) diferitele tipuri de legături informale între furnizorii susceptibili de a avea putere semnificativă colectivă - deşi stabilirea unor legături informale între furnizori poate avea scopul legitim de a rezolva unele probleme comune ridicate de activitatea acestora, existenţa unor asemenea legături poate indica o acţiune concertată pe piaţă;
o) existenţa mecanismelor de contraatac - furnizorii vor fi încurajaţi să menţină înţelegerile de pe piaţă dacă se pot aştepta la aplicarea unor măsuri de contraatac din partea concurenţilor în cazul încălcării acestor înţelegeri;
p) lipsa concurenţei sau gradul redus de concurenţă la nivelul preţurilor - în cazul în care furnizorii anticipează o concurenţă puternică la nivelul preţurilor, aceştia pot încerca să evite concurenţa efectivă dintre ei prin înţelegeri asupra preţurilor de pe piaţă. Existenţa acestui tip de înţelegeri poate fi indicată de stabilitatea sau de fluctuaţia redusă a preţurilor în timp.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) este neexhaustivă, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieţei relevante specifice.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

Art. 24. - (1) Acolo unde legea cere ca impunerea, menţinerea, modificarea sau retragerea unor obligaţii să se efectueze în urma unei analize de piaţă realizate în condiţiile legii, ANRC va stabili dacă pe piaţa relevantă există concurenţă efectivă pe baza analizei de piaţă realizate în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(2) Dacă pe baza analizei de piaţă astfel realizate ANRC stabileşte că pe piaţa relevantă specifică există concurenţă efectivă, aceasta nu va impune furnizorilor nici una dintre obligaţiile menţionate la alin. (1) sau le va retrage în cazul în care acestea există.

(3) Dacă pe baza analizei de piaţă astfel realizate ANRC stabileşte că pe piaţa relevantă specifică nu există concurenţă efectivă, aceasta va identifica, aplicând prevederile prezentului regulament, furnizorii care au putere semnificativă pe piaţă, îi va desemna în acest sens şi le va putea impune, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligaţiile menţionate la alin. (1) sau va menţine ori va modifica aceste obligaţii acolo unde acestea există deja.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi luate numai în urma parcurgerii procedurii prevăzute la art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002.

Art. 25. - Furnizorii au obligaţia de a pune la dispoziţie ANRC, la cererea motivată a acesteia, toate informaţiile necesare în vederea aplicării prezentului regulament, sub sancţiunea prevăzută la art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 13:51

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.