DECIZIE nr.314 din 19 noiembrie 2002
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 14/10 ian. 2003

Costică Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Suciu şi Georgeta Suciu în Dosarul nr. 3.773/2002 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că obligativitatea întâmpinării, reintrodusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000, este o măsură de simetrie, utilă părţilor şi instanţei, care nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Consideră, de asemenea, că pârâtul se bucură în procesul civil de toate garanţiile procesuale legale şi constituţionale, iar alin. 3 al art. 118 din Codul de procedură civilă reprezintă o garanţie a dreptului la apărare, care atenuează consecinţele decăderii din dreptul de a mai propune probe, ca sancţiune legală pentru nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.773/2002, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Suciu şi Georgeta Suciu într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, deoarece prin obligativitatea depunerii întâmpinării "se impune exprimarea unui punct de vedere referitor la problema dedusă judecăţii", iar în mod corect trebuia păstrată libertatea de atitudine a părţii chemate în judecată, întâmpinarea trebuind să fie doar facultativă. De asemenea, autorii excepţiei arată că, prin instituirea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai propune probe, se încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului la apărare, pârâtul trebuind să beneficieze de posibilitatea de a-şi formula apărări oral sau prin întâmpinare, care să poată fi depusă la prima zi de înfăţişare.
Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece între raţiunile depunerii obligatorii a întâmpinării pot fi înscrise accentuarea prefigurării substanţei procesului civil încă din faza scrisă a acestuia, asigurarea celerităţii judecăţii, exprimarea principiului simetriei între părţile procesului şi prevenirea formelor abuzive de manifestare a pârâtului în procesul civil. Conform opiniei instanţei, decăderea pârâtului din dreptul de a mai depune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, este sancţiunea pentru pasivitatea, reaua-credinţă sau neglijenţa pârâtului şi, ca atare, nu se poate reţine o încălcare a prevederilor constituţionale. Totodată instanţa apreciază că în acest caz devin incidente prevederile art. 171 din Codul de procedură civilă, conform cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, reţinând că obligativitatea întâmpinării este o soluţie care a existat în legislaţia românească, ca regulă, până în anul 1952 şi care, printr-o succesiune de modificări legislative, a fost desfiinţată prin Decretul nr.52/1969. Reintroducerea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 a obligativităţii întâmpinării se datorează importanţei deosebite a acestui act procedural, prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile formulate de reclamant, arătând totodată şi apărările sale. Prin depunerea obligatorie a întâmpinării i se oferă şi reclamantului posibilitatea de a lua cunoştinţă de apărările pârâtului, fiind utilă în acelaşi timp şi pentru instanţa de judecată. Datorită importanţei întâmpinării şi pentru a realiza obiectivul consacrării caracterului ei obligatoriu, legiuitorul a prevăzut sancţiunea pentru nedepunerea întâmpinării, şi anume decăderea din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară de cele de ordine publică. Cu toate acestea, pârâtul va putea discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantului, instanţa având obligaţia de a pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele de apărare. Toate aceste dispoziţii legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale, fiind, de asemenea, în concordanţă cu exigenţele cerute de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În final, Guvernul consideră că "reglementarea întâmpinării, ca şi procedura de judecată în întregul ei, se întemeiază pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţia României, care prevăd în mod expres că reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertatea legiuitorului ordinar să statueze în aceste domenii".
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, iar asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.128 din 16 aprilie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 din Codul de procedură civilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut: "Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate următoarele prevederi constituţionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate instituie, în cadrul procesului civil, obligativitatea depunerii întâmpinării, precum şi sancţiunea nedepunerii acesteia în termenul legal, soluţii legislative care au fost reintroduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000.
Întâmpinarea reprezintă actul procesual prin care pârâtul răspunde în scris la cererea de chemare în judecată, urmând să se apere faţă de pretenţiile reclamantului.
Depunerea obligatorie a întâmpinării este justificată de necesitatea asigurării egalităţii de "arme" dintre reclamant şi pârât, fiind util şi firesc ca atât părţile, cât şi instanţa să cunoască de la început apărările, pretenţiile şi mijloacele de probă ale celorlalte părţi. În acest fel se evită tergiversarea judecăţii şi se asigură judecarea cu celeritate a cauzelor, ceea ce este în concordanţă cu exigenţele cerute de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În vederea realizării obiectivului urmărit prin reintroducerea obligativităţii întâmpinării, legiuitorul a instituit sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară de cele de ordine publică.
Curtea constată că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi 24, deoarece pârâtul beneficiază de toate garanţiile legale ale respectării dreptului la apărare şi accesului liber la justiţie. În acest sens pârâtul poate invoca pe tot parcursul procesului excepţiile de ordine publică, iar alin. 3 al art. 118 din Codul de procedură civilă conţine o dispoziţie menită să atenueze consecinţele grave ale decăderii, pentru ipoteza în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. În acest caz preşedintele îi va pune în vedere pârâtului, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, instanţa putând acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării. De asemenea, în cazul nedepunerii întâmpinării în termenul legal (cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, aşa cum prevede art. 1141 alin. 2 din Codul de procedură civilă), îşi vor găsi aplicare prevederile art. 171 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii adverse. Există, de asemenea, posibilitatea pentru pârât de a cere administrarea dovezilor în sprijinul apărării sale, în condiţiile art. 138 din Codul de procedură civilă. Tot o garanţie legală a accesului liber la justiţie şi a respectării dreptului la apărare o reprezintă dispoziţiile art. 103 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea părţii de a solicita repunerea în termen, în cazul în care, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, nu a efectuat un act de procedură în termenul legal.
Curtea reţine că asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr.128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Suciu şi Georgeta Suciu în Dosarul nr. 3.773/2002 al Judecătoriei Iaşi.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2002.

PREŞEDINTE
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:54

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.