Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Obiectul reglementării
Art. 1. - (1) Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia.

(2) Autorităţile judiciare române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti.

(3) Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se efectuează:

Domeniul aplicării
Art. 2. - (1) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se efectuează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român.

(2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.

(3) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; dovada acestuia se solicită Ministerului Justiţiei, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.

CAPITOLUL II
Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

Definiţii
Art. 3. - (1) Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţă destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.

(2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecată, citaţii, hotărâri, cereri privind căi de atac şi alte asemenea comunicări.

(3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu emană de la instanţele judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.

Comunicarea actelor de stare civilă
Art. 4. - Autorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunica acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.

SECŢIUNEA a 2-a
Comunicarea de acte în străinătate

Rolul Ministerului Justiţiei
Art. 5.- (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate.

(2) La primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei le va putea trimite, după caz, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedică comunicarea de acte direct între instanţele române, la nivelul curţilor de apel, şi cele străine de nivel similar, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitară, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.

Conţinutul şi forma cererii
Art. 6. - (1) Cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:

(2) Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar.

(3) La cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni:

(4) Cererea şi documentele-anexă sunt scutite de orice supralegalizare sau altă formalitate analoagă.

Traducerea cererii şi a documentelor-anexă
Art. 7. - Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:

Dovada comunicării
Art. 8. - (1) Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel:

(2) În cazul în care destinatarul refuză primirea actelor sau nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile.

SECŢIUNEA a 3-a
Comunicarea de acte din străinătate

Rolul Ministerului Justiţiei
Art. 9. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală desemnată să primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorităţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române.

(2) Ministerul Justiţiei va trimite cererea şi documentele-anexă judecătoriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul.

(3) În funcţie de calea pe care au fost primite cererile direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei pe aceeaşi cale.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedică comunicarea de acte direct între instanţele străine şi române la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitară, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.

Rolul judecătoriei
Art. 10. - (1) Judecătoria română solicitată va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedură din dreptul intern român, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

(2) Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitantă sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 6 alin. (3).

Refuzul executării cererii
Art. 11. - (1) Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către autorităţile judiciare române numai în cazul în care se apreciază că executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale.

(2) În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitantă va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.

Forma actelor de comunicat
Art. 12. - (1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română.

(2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.

Cheltuieli
Art. 13. - (1) Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate.

(2) În cazul în care autorităţile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectivă.

CAPITOLUL III
Comisii rogatorii internaţionale

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

Definiţie
Art. 14. - (1) Comisia rogatorie internaţională în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat să îndeplinească, în locul şi în numele său, un act judiciar într-un caz determinat.

(2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmează a fi realizate.

(3) Comisia rogatorie poate fi cerută pentru a permite părţilor să obţină mijloace de probă care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.

Obiectul
Art. 15.- Comisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat.

SECŢIUNEA a 2-a
Solicitarea de comisii rogatorii în străinătate

Rolul instanţei judecătoreşti
Art. 16. - (1) La cererea părţilor sau din oficiu, autorităţile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate.

(2) Autorităţile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei.

Rolul Ministerului Justiţiei
Art. 17. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală competentă să transmită în străinătate cererile de comisii rogatorii.

(2) După primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi transmite cererea de comisie rogatorie direct autorităţii centrale competente din statul unde urmează a se efectua sau, în caz de urgenţă, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă legislaţia acestui stat o permite.

(3) Nu se poate face o dublă transmitere în acelaşi timp. Alegerea modalităţii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricărei precizări, Ministerul Justiţiei va trimite cererea autorităţii centrale din statul solicitat, pentru învestirea autorităţii competente din acel stat.

(4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României în străinătate pot fi solicitate să efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetăţenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apărător.

(5) Prevederile art. 16, precum şi ale alin. (1)-(4) nu împiedică solicitarea de comisii rogatorii de către instanţele române, la nivelul curţilor de apel direct de la instanţele de nivel similar din străinătate, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitară, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.

Conţinutul cererii
Art. 18. - (1) Cererea de comisie rogatorie conţine următoarele menţiuni:

(2) Nu este necesară nici o supralegalizare sau altă formalitate analoagă.

Traducerea cererii şi a răspunsului
Art. 19. - (1) Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitantă.

(2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii statului solicitat se asigură de către Ministerul Justiţiei, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României.

(3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei.

Data şi locul
Art. 20. - (1) Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia.

(2) Cu acordul autorităţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei, judecătorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.

Valoarea comisiei rogatorii
Art. 21. - (1) Odată îndeplinită, comisia rogatorie este primită de Ministerul Justiţiei, care o va transmite autorităţii judiciare române solicitante.

(2) Comisia rogatorie devine probă la dosarul cauzei pentru care a fost solicitată, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română competentă.

SECŢIUNEA a 3-a
Comisii rogatorii primite din străinătate

Rolul Ministerului Justiţiei
Art. 22. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală competentă să primească cererile de comisii rogatorii prezentate de autorităţile judiciare din străinătate.

(2) Ministerul Justiţiei transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a cărei rază teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat.

(3) Documentele prin care se constată îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autorităţii solicitante.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedică primirea de comisii rogatorii din străinătate, transmise direct de instanţele străine către instanţele române, la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor acorduri bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitară, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.

Rolul instanţei judecătoreşti
Art. 23. - (1) Autoritatea judiciară solicitată execută comisia rogatorie conform regulilor de procedură din legea română; totuşi se va lua în considerare, la cererea autorităţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta să nu contravină legislaţiei române.

(2) Dacă comisia rogatorie este transmisă unei autorităţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorităţii competente, notificând Ministerului Justiţiei această împrejurare.

(3) Instanţa română va informa autoritatea judiciară solicitantă asupra datei şi locului efectuării comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor străini.

Refuzul cererii
Art. 24. - (1) Comisia rogatorie poate fi refuzată în cazul în care:

(2) Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor interdicţii existente în legislaţia română sau când documentele ce urmează a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate.

(3) În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitantă va fi informată neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutării.

Cheltuieli
Art. 25. - Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de:

Rolul misiunilor diplomatice sau consulare
Art. 26. - (1) Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul străine României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autorităţile statului pe care îl reprezintă numai pentru cetăţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei din România.

(2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat să treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedură ale autorităţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea să nu fie interzise de legislaţia română.

(3) Cetăţenii străini care vor fi audiaţi la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apărător, la cererea părţii interesate.

CAPITOLUL IV
Informaţii asupra dreptului străin

Rolul Ministerului Justiţiei
Art. 27. - (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate.

(2) Totodată Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală care solicită ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecătoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate.

Cererea de informaţii asupra dreptului străin
Art. 28. - (1) Cererea de informaţii asupra dreptului străin emană numai de la o autoritate judiciară şi cuprinde:

(2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de natură a clarifica înţelesul cererii.

(3) Când cererea nu este formulată de o autoritate judiciară, ci de părţile în litigiu, ea va fi însoţită de o încheiere de admitere a acesteia.

(4) Cererea de informaţii juridice, precum şi răspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţă sau de părţi, după caz.

Cererea de informaţii asupra dreptului român
Art. 29. - (1) Atunci când primeşte din străinătate o cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ competent să ofere răspunsurile adecvate.

(2) Răspunsul, formulat în mod obiectiv şi imparţial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrări de doctrină.

(3) Ministerul Justiţiei va putea refuza să dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci când apreciază că interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau că răspunsul ar fi de natură să aducă atingere suveranităţii ori securităţii sale.

(4) Răspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului român se va transmite cât mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea străină solicitantă.

(5) În cazul în care elaborarea răspunsului necesită un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei va informa autoritatea solicitantă.

CAPITOLUL V
Accesul la justiţie al străinului

Condiţia străinului în justiţie
Art. 30. - Persoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se adreseze liber şi nestânjenit autorităţilor judiciare române, să formuleze cereri, să introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române.

Cautio judicatum solvi
Art. 31. - (1) Persoanele fizice sau juridice străine sunt scutite de orice cauţiune motivată de calitatea de străin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva dispoziţiilor art. 30.

(2) Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul cauţiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecată.

Asistenţa juridică gratuită
Art. 32. - Persoanele fizice străine vor beneficia în România de asistenţă juridică gratuită, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice române.

Aplicarea legii
Art. 33. - Dispoziţiile art. 31 şi 32 se aplică persoanelor fizice sau juridice străine aparţinând statelor cu care România are sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori faţă de care România este ţinută de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziţii se aplică numai sub condiţia reciprocităţii.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

Intrarea în vigoare a legii
Art. 34. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Actele de asistenţă judiciară internaţională îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile.

(3) Actele de procedură începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectivă.

Aplicarea legii
Art. 35. - (1) Ministerul Justiţiei va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitară.

(2) Pentru aplicarea legislaţiei comunitare la care se referă art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (4), art. 17 alin. (5) şi art. 22 alin. (4), Ministerul Justiţiei va elabora, până la data de 30 noiembrie 2006, metodologia de implementare a regulamentelor adoptate în cadrul Uniunii Europene în domeniul asistenţei judiciare în materie civilă şi comercială.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Bucureşti, 13 mai 2003.
Nr. 189.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.