Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. - Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatele 2-4 vor avea următorul cuprins:

"Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsură de restrângere a libertăţii consideră că aceasta este ilegală, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii.

Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege."

2. După articolul 51 se introduce articolul 52 cu următorul cuprins:

"Prezumţia de nevinovăţie
Art. 52. - Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."

3. La articolul 6, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării."

4. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

Limba în care se desfăşoară procesul penal
"Art. 7. - În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română. În faţa organelor judiciare se asigură părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română."

5. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

"Folosirea limbii oficiale prin interpret
Art. 8. - Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţă, prin interpret."

6. La articolul 10 alineatul 1, după litera i) se introduce litera i¹) cu următorul cuprins:

"i¹) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;"

7. La articolul 13, denumirea marginală şi alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenţă a unei cauze de nepedepsire
Art. 13. - În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
......................................................................................................................................................
Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. i) şi i1), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal."

8. La articolul 14, după alineatul 4 se introduce alineatul 5 cu următorul cuprins:

"Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile."

9. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

"Exercitarea din oficiu a acţiunii civile
Art. 17. - Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. În acest scop, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul său legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviinţează actele, să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă."

10. La articolul 18, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul, când participă la judecată, este obligat să susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă."

11. La articolul 19, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 19. - Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune."

12. La articolul 20, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă. De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţă."

13. La articolul 25 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

"Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege."

14. Articolul 26 va avea următorul cuprins:

"Competenţa tribunalului militar
Art. 26. - Tribunalul militar:

1. judecă în primă instanţă:

2. judecă şi soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege."

15. La articolul 27, punctul 4 va avea următorul cuprins:

"4. soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."

16. Articolul 28 va avea următorul cuprins:

"Competenţa tribunalului militar
Art. 28. - Tribunalul militar teritorial:

1. judecă în primă instanţă:

2. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."

17. La articolul 28¹ punctul 1, litera c) va avea următorul cuprins:

18. La articolul 28¹ punctul 1, literele e) şi f) se abrogă.

19. La articolul 28¹, punctul 4 va avea următorul cuprins:

"4. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curţii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."

20. La articolul 28¹, după punctul 4 se introduce punctul 5 cu următorul cuprins:

"5. soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate."

21. La articolul 28², punctul 1 litera a) şi punctul 4 vor avea următorul cuprins:

4. soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţă a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."

22. La articolul 29 punctul 1, literele c), d) şi f) vor avea următorul cuprins:

23. La articolul 29 punctul 2, litera c) va avea următorul cuprins:

24. La articolul 29 punctul 5, după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:

25. La articolul 30, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal."

26. La articolul 31, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 31. - Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării se judecă, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, se judecă de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competentă după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."

27. La articolul 35, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Dacă instanţa civilă este superioară în grad, competenţa revine instanţei militare echivalente în grad cu instanţa civilă. Dacă instanţa civilă superioară este Curtea Supremă de Justiţie, competenţa revine acesteia."

28. La articolul 40, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 40. - Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

29. La articolul 45, după alineatul 1 se introduc alineatele 1¹ şi 1² cu următorul cuprins:

"Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în cazul în care scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale a fost dispusă de un procuror militar.
Declinarea de competenţă se dispune prin ordonanţă."

30. La articolul 48, litera a) va avea următorul cuprins:

31. Articolul 49 va avea următoarea denumire marginală:

"Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului"

32. La articolul 49, alineatele 1-3 vor avea următorul cuprins:

"Art. 49. - Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de şedinţă, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată. Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b)-d) se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţă. Procurorul care a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare sau a dispus trimiterea în judecată nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac."

33. La articolul 52, alineatele 1 şi 5 vor avea următorul cuprins:

"Art. 52. - Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.
................................................................................................................................................................................................ Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."

34. La articolul 52, după alineatul 5 se introduce alineatul 5¹ cu următorul cuprins:

"În cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege."

35. La articolul 52, după alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu următorul cuprins:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părţilor."

36. La articolul 53, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 53. - În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior."

37. La articolul 56, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Cererea făcută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie suspendă de drept judecarea cauzei."

38. La articolul 63, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului."

39. La articolul 64 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

"Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal."

40. La articolul 66, denumirea marginală şi alineatul 1 vor avea următorul cuprins:

"Dreptul de a proba
Art. 66. - Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu lipsa de temeinicie este obligat să-şi dovedească nevinovăţia." a probelor

41. La articolul 70, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. Dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere să dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce."

42. La articolul 73, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 73. - Declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se dă să o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit."

43. Articolul 74 va avea următorul cuprins:

"Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se află
Art. 74. - Ori de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel."

44. La articolul 76, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare."

45. După articolul 86 se introduc articolele 86¹-86⁵ cu următorul cuprins:

"Protecţia datelor de identificare a martorului
Art. 86¹. - Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar.

Această măsură poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite.

Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.

Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de strictă confidenţialitate. În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului.

Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86² alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecăţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86² alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pot fi audiaţi ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate şi investigatorii sub acoperire. Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.

Modalităţi speciale de ascultare a martorului
Art. 86². - În situaţiile prevăzute în art. 86¹, dacă există mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau, după caz, instanţa poate admite ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală sau în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

Luarea declaraţiei martorului, în condiţiile arătate în alin. 1, se face în prezenţa procurorului. Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut. Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1 şi 2, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă. În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redă cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă. În cursul judecăţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţă, în condiţiile prevăzute în alin. 5.

Casetele video şi audio pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Casetele video şi audio înregistrate în cursul urmăririi penale vor fi înaintate la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi vor fi păstrate în aceleaşi condiţii. Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.

Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor
Art. 86³. - Instanţa de judecată poate admite, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiaţi martorii, în condiţiile prevăzute în art. 86².

Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze
Art. 86⁴. - În cauzele privind infracţiunile de violenţă între membrii aceleiaşi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani să nu fie audiat în şedinţa de judecată, admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86² alin. 2, 4, 5 şi 7.

Protejarea deplasărilor martorului
Art. 86⁵. - Procurorul care efectuează sau supraveghează cercetarea penală ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele poliţiei să supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţă temporară supravegheată, precum şi să-l însoţească la sediul parchetului sau al instanţei şi înapoi la domiciliu sau la reşedinţă. Măsurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţă, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a încetat."

46. După articolul 89 se introduce articolul 89¹ cu următorul cuprins:

"Art. 89¹. - Formularele în care urmează să se consemneze orice declaraţie, în faza de urmărire penală, vor fi în prealabil înregistrate şi înseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei."

47. Secţiunea V¹ din capitolul II al titlului III din partea generală va avea următorul cuprins:

"SECŢIUNEA V¹
Interceptările şi înregistrările audio sau video

Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor
Art. 91¹" - Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicări se vor efectua cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevărului. Autorizaţia se dă de către preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în camera de consiliu. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevărului, atunci când stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea făptuitorului nu poate fi realizată în baza altor probe. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare telefonică sau prin alte mijloace de telecomunicaţii. Autorizarea se dă pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile. Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a înregistrărilor autorizate este de 4 luni.

Măsurile dispuse de instanţă vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat. Înregistrările prevăzute în alin. 1 pot fi făcute şi la cererea motivată a persoanei vătămate privind comunicările ce-i sunt adresate, cu autorizarea instanţei de judecată. Autorizarea interceptării şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifică măsura; motivele pentru care măsura este indispensabilă aflării adevărului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.

Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea
Art. 91². - Procurorul procedează personal la interceptările şi înregistrările prevăzute în art. 91¹ sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsită potrivit Codului penal.

În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 91¹ alin. 1 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicărilor, comunicând aceasta instanţei imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore.

Instanţa trebuie să se pronunţe în cel mult 24 de ore asupra ordonanţei procurorului şi, dacă o confirmă şi este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării, în condiţiile art. 91¹ alin. 1-3. Dacă instanţa nu confirmă ordonanţa procurorului, ea trebuie să dispună încetarea, de îndată, a interceptărilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate.

Instanţa dispune, până la terminarea urmăririi penale, aducerea la cunoştinţă, în scris, persoanelor ale căror convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.

Certificarea înregistrărilor
Art. 91³. - Despre efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor menţionate în art. 91¹ şi 91², procurorul sau organul de cercetare penală întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează autorizaţia dată de instanţă pentru efectuarea acestora, numărul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri în parte şi numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt tip de suport pe care se face imprimarea. Convorbirile înregistrate sunt redate integral în formă scrisă şi se ataşează la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de cercetare penală, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză. În cazul în care procurorul procedează la interceptări şi înregistrări, certificarea pentru autenticitate se face de către acesta, iar verificarea şi contrasemnarea, de către procurorul ierarhic superior. Corespondenţele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataşează banda magnetică sau orice alt tip de suport, care conţine înregistrarea convorbirii, sigilată cu sigiliul organului de urmărire penală.

Banda magnetică sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul-verbal se înaintează instanţei care, după ce ascultă procurorul şi părţile, hotărăşte care dintre informaţiile culese prezintă interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Banda magnetică sau orice alt tip de suport, însoţită de transcrierea integrală şi copii de pe procesele-verbale, se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat. Instanţa poate aproba, la cererea motivată a inculpatului, a părţii civile sau a avocatului acestora, consultarea părţilor din înregistrare şi din transcrierea integrală, depuse la grefă, care nu sunt consemnate în procesul-verbal. Instanţa dispune prin încheiere distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de probă în cauză. Celelalte înregistrări vor fi păstrate până la arhivarea dosarului. Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiţiabil nu poate fi folosită ca mijloc de probă.

Alte înregistrări
Art. 91⁴. - Condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptărilor şi înregistrărilor prevăzute în art. 91¹-91³ sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicaţie, autorizate în condiţiile legii.

Înregistrările de imagini
Art. 91⁵. - Dispoziţiile art. 91¹ şi 91² se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91³, cu excepţia redării în formă scrisă, după caz.

Verificarea mijloacelor de probă
Art. 91⁶. - Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu. Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de probă, dacă nu sunt interzise de lege."

48. La articolul 97, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Art. 97. - Orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte şi să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora.
............................................................................................................................................................................................
Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii."

49. La articolul 98, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 98. - Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecăţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reţină şi să predea scrisorile, telegramele şi oricare altă corespondenţă, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect."

50. La articolul 98, după alineatul 1 se introduc alineatele 11 şi 12 cu următorul cuprins:

"Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiţiile arătate în art. 911 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.

Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondenţe ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat să informeze de îndată despre aceasta instanţa."

51. Articolele 100 şi 101 vor avea următorul cuprins:

"Percheziţia
Art. 100. - Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală. Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, instanţa de judecată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecăţii, poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea acesteia. În cazuri urgente şi temeinic justificate, în cursul urmăririi penale, şi procurorul poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea percheziţiei, fiind obligat să informeze, de îndată, despre aceasta instanţa.

Percheziţia poate fi dispusă numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu excepţia infracţiunilor flagrante şi ori de câte ori legea dispune altfel. Percheziţia nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale decât cu consimţământul persoanei în cauză.

Percheziţia domiciliară în cursul urmăririi penale
Art. 101. - Percheziţia dispusă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 100, se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi."

52. Articolul 103 va avea următorul cuprins:

"Timpul de efectuare a percheziţiei
Art. 103. - Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliară se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia începută între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul nopţii."

53. La articolul 104, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Art. 104. - Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia dată de instanţă sau, după caz, a procurorului.
............................................................................................................................................................................................... Aceste operaţiuni se efectuează de organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi."

54. La articolul 111, denumirea marginală, partea introductivă şi litera a) vor avea următorul cuprins:

"Dispoziţii speciale privind unităţile publice şi alte persoane juridice
Art. 111. - Dispoziţiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridică, dispoziţii care se completează după cum urmează:

55. La articolul 120, alineatul 5 se abrogă.

56. La articolul 128, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 128. - Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii."

57. Articolul 136 va avea următorul cuprins:

"Scopul şi categoriile măsurilor preventive
Art. 136. - În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:

Scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.

Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror.

Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanţa de judecată, în cursul judecăţii. Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luată de instanţa de judecată şi, în cazurile prevăzute de lege, şi de procuror, ca măsură provizorie, în cursul urmăririi penale. Măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.

Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată. Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura."

58. La articolul 137¹, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată ori, după caz, procurorul încunoştinţează despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează învinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal."

59. La articolul 137¹, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

"Cel reţinut poate să ceară să fie încunoştinţat despre măsura luată un membru de familie sau una dintre persoanele arătate în alin. 2. Atât cererea celui reţinut, cât şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penală apreciază că acest lucru ar afecta urmărirea penală, îl informează pe procuror, care va decide cu privire la înştiinţarea solicitată de reţinut."

60. Articolul 138 va avea următorul cuprins:

"Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive
Art. 138. - Dacă organul de cercetare penală consideră că este cazul să se ia una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înaintează în acest sens un referat motivat procurorului.

În cazul măsurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunţe în termen de 24 de ore.

În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procedează, după caz, potrivit art. 146 sau 1491."

61. La articolul 139, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanţă sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia să-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive."

62. La articolul 139, după alineatul 3 se introduc alineatele 3¹-3⁵ cu următorul cuprins:

"Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanţă, procurorul, dacă apreciază că informaţiile primite de la organul de cercetare penală justifică înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanţa. Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive luate de către aceasta, când constată el însuşi că nu mai există temeiul care a justificat luarea măsurii. Măsura preventivă se revocă din oficiu şi când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

De asemenea, dacă instanţa constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detenţiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cât şi în cazul arestării provizorii dispuse de procuror. Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c)."

63. La articolul 140, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii sau arestării preventive provizorii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia să dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţă ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării."

64. Articolul 140¹ va avea următorul cuprins:

"Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii
Art. 140¹. - Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2. Procurorul se pronunţă prin ordonanţă înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii.

Când consideră că măsura reţinerii este ilegală sau nu este justificată, procurorul dispune revocarea ei."

65. După articolul 140¹ se introduc articolele 140² şi 140³ cu următorul cuprins:

"Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c)
Art. 140². - Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu. Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedică judecarea plângerii.

Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie. Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţionează în termen de 3 zile.

Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere. Când consideră că măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.

Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare. Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.

Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă

Art. 140³. - Împotriva încheierii instanţei, prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea arestării preventive, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Recursul se va soluţiona în camera de consiliu. Învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi ascultat în prezenţa apărătorului său. În cazul în care acesta se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilă, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului.

Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere. Când consideră că măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Recursul învinuitului sau inculpatului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive nu este suspensiv de executare. Dosarul se restituie instanţei a cărei încheiere a fost atacată în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului."

66. Articolul 141 va avea următorul cuprins:

"Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive
Art. 141. - Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare."

67. La articolul 143, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 143. - Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Organul de cercetare penală este obligat să-l încunoştinţeze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea măsurii reţinerii."

68. La articolul 143, după alineatul 1 se introduc alineatele 1¹ şi 1² cu următorul cuprins:

"Organul de cercetare penală va aduce la cunoştinţă învinuitului că are dreptul să-şi angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinţă că are dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

Măsura reţinerii poate fi luată şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1¹, caz în care este încunoştinţat conducătorul parchetului din care face parte."

69. La articolul 144, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
...........................................................................................................................................................................................
Când organul de cercetare penală consideră că este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, în primele 10 ore de la reţinerea învinuitului, o dată cu încunoştinţarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, procedează, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146."

70. La articolul 144, după alineatul 3 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

"Când măsura reţinerii este luată de procuror, dacă acesta consideră că este necesar a se lua măsura arestării preventive, procedează, în termen de 10 ore de la luarea măsurii reţinerii, potrivit art. 146."

71. La articolul 145, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

"Art. 145. - Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1. În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită, în condiţiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 7-9 şi 13 se aplică în mod corespunzător."

72. La articolul 145, după alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu următorul cuprins:

"Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică învinuitului sau inculpatului, respectiv secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte învinuitul sau inculpatul."

73. După articolul 145 al secţiunii III din capitolul I al titlului IV din partea generală, se introduce secţiunea III¹, denumită "Obligarea de a nu părăsi ţara", respectiv articolul 145¹, cu următorul cuprins:

"SECŢIUNEA III¹
Obligarea de a nu părăsi ţara

Obligarea de a nu părăsi ţara
Art. 145¹. - Măsura obligării de a nu părăsi ţara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanţa de judecată în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică, după caz, învinuitului sau inculpatului şi secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte acesta, organelor competente să elibereze paşaportul, precum şi organelor de frontieră. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe durata măsurii."

74. Articolul 146 va avea următorul cuprins:

"Arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale
Art. 146. - Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există probe din care rezultă vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea învinuitului, după ascultarea acestuia numai în prezenţa apărătorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţă motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile.

Totodată, procurorul emite mandat de arestare preventivă provizorie a învinuitului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c),

Dacă învinuitul se află în stare de reţinere, cele 3 zile se calculează de la data emiterii mandatului de reţinere.

În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie, procurorul prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului, dacă există temeiuri care să justifice această măsură.

La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă provizorie emis de procuror, pe care le comunică atât apărătorului ales sau din oficiu cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa instanţei a învinuitului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.

Învinuitul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător. Dispoziţiile art. 149¹ alin. 8 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător. Participarea procurorului este obligatorie. După ascultarea învinuitului, instanţa admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, în aceeaşi zi, prin încheiere motivată. Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a învinuitului, înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând în concret temeiurile care justifică luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 10 zile. Totodată, instanţa, admiţând propunerea, emite, de urgenţă, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea preventivă a acestuia. Dispoziţiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. Împotriva încheierii instanţei se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."

75. La articolul 148 alineatul 1, literele b) şi e) vor avea următorul cuprins:

76. La articolul 148 alineatul 1, litera g) se abrogă.

77. La articolul 148 alineatul 1, litera h) va avea următorul cuprins:

78. La articolul 148 alineatul 1, după litera h) se introduce litera i) cu următorul cuprins:

79. La articolul 148, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c)-f) şi i), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiune pe viaţă sau închisoare mai mare de 2 ani."

80. La articolul 149, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 149. - Durata arestării inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită sau menţinută în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare."

81. La articolul 149, alineatul 3 se abrogă.

82. După articolul 149 se introduce articolul 149¹ cu următorul cuprins:

"Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale
Art. 149¹. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, după ascultarea acestuia numai în prezenţa apărătorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţă motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile. Totodată procurorul emite mandat de arestare preventivă provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele inculpatului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia. Dacă învinuitul se află în stare de reţinere, cele trei zile se calculează de la data emiterii mandatului de reţinere.

În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie, procurorul prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, dacă există temeiuri care să justifice această măsură. Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă provizorie emis de procuror, pe care le comunică atât apărătorului ales cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa instanţei a inculpatului arestat provizoriu. Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.

Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător. În cazul în care inculpatul se află în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa instanţei, propunerea de arestare va fi examinată în lipsa inculpatului, în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a formula concluzii. Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător. Participarea procurorului este obligatorie. Instanţa admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, în aceeaşi zi, prin încheiere motivată.

În cazul în care sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 30 de zile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului. Dispoziţiile art. 146 alin. 12 şi 13 se aplică în mod corespunzător. Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare. În cazul în care învinuitul care se află în executarea unui mandat de arestare provizorie emis de procuror sau în executarea unui mandat de arestare preventivă emis de instanţă devine inculpat, procurorul propune instanţei înlocuirea măsurii arestării învinuitului cu măsura arestării inculpatului pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat."

83. Articolul 150 va avea următorul cuprins:

"Ascultarea inculpatului
Art. 150. - Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanţa de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată ori se află în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149¹ alin. 8. În cazul în care inculpatul este dispărut, se află în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecată, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat."

84. La articolul 152, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Atunci când mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menţionează pe mandat data prezentării inculpatului şi procedează de îndată la ascultarea lui, după care dispune, prin rezoluţie motivată, asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns la instanţa de judecată, procurorul îl va trimite pe arestat instanţei, iar organul de poliţie îl va conduce pe arestat în faţa instanţei."

85. Articolele 155 şi 156 vor avea următorul cuprins:

"Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale
Art. 155. - Arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, în caz de necesitate şi numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate.

În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale

Art. 156. - Prelungirea duratei arestării prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea şi înaintată de acesta, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării, instanţei prevăzute în art. 155 alin. 2. Dacă arestarea a fost dispusă de o instanţă inferioară celei competente să acorde prelungirea, propunerea se înaintează instanţei competente. Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arăta şi alte motive care justifică prelungirea arestării decât cele cuprinse în propunere. Când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi."

86. Articolele 159 şi 160 vor avea următorul cuprins:

"Procedura prelungirii arestării dispuse în cursul urmăririi penale
Art. 159. - Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o dată cu sesizarea instanţei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive şi va putea fi consultat de apărător.

Propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu. Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător. În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. Participarea procurorului este obligatorie. În cazul în care instanţa acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile. Instanţa soluţionează propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsă de la judecată în acelaşi termen.

Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.

Inculpatul este adus la judecarea recursului. Măsura dispusă de instanţă se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată să o aducă la cunoştinţă inculpatului. Dacă încheierea primei instanţe care se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive nu este atacată cu recurs, instanţa este obligată să restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs. Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maximă a arestării preventive este de 2 ani.

Prelungirea arestării inculpatului după trimiterea în judecată, până la prima înfăţişare
Art. 160. - Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300¹ şi, în cazul în care consideră necesar, prelungeşte durata arestării până la prima înfăţişare, fără a putea depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător."

87. După articolul 160 se introduc articolele 160^a-160^d cu următorul cuprins:

"Menţinerea arestării la prima înfăţişare
Art. 160^a. - În cauzele în care arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale s-a prelungit, potrivit art. 160, instanţa, la prima înfăţişare, poate dispune menţinerea arestării preventive, în condiţiile art. 160^c şi 300².

Arestarea inculpatului în cursul judecăţii
Art. 160^b. - Instanţa poate dispune, în cursul judecăţii, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. În cursul judecăţii în primă instanţă arestarea preventivă este luată pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile. Încheierea primei instanţe şi a instanţei de apel poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. Când instanţa dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, care va cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute în art. 151. Faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, instanţa poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care să facă necesară privarea sa de libertate.

Prelungirea arestării în cursul judecăţii
Art. 160^c. - În cursul judecăţii, în primă instanţă, în cazul în care apar elemente noi care fac necesară prelungirea privării de libertate, instanţa poate dispune, prin încheiere motivată, prelungirea arestării pentru cel mult 30 de zile de fiecare dată, fără a putea depăşi limita prevăzută în art. 140 alin. 2. Dispoziţiile alin. 1 privind prelungirea arestării sunt aplicabile şi în cazul în care arestarea s-a dispus în cursul urmăririi penale şi s-a menţinut în cursul judecăţii în fond a cauzei.

Arestarea şi prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanţa de fond
Art. 160^d. - Dacă inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, dispunându-se arestarea ori prelungirea arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. 1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385¹² alin. 1 pentru judecarea recursului, instanţa verifică, din oficiu, legalitatea arestării şi dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.

În cazul în care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 160^b şi ale art. 160^c alin. 1."

88. După articolul 160^d din capitolul I al titlului IV din partea generală se introduce secţiunea IV¹, respectiv articolele 160^e, 160^f, 160^g şi 160^h cu următorul cuprins:

"SECŢIUNEA IV¹
Dispoziţii speciale pentru minori

Dispoziţii generale
Art. 160^e. - Reţinerea, arestarea provizorie şi arestarea preventivă a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogările şi completările din prezenta secţiune.

Drepturile proprii şi regimul special pentru minori
Art. 160^f. - Minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigură, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru deţinuţii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă, în raport cu particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei, să nu prejudicieze dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorului. Învinuiţilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigură în toate cazurile asistenţă juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi să comunice cu el. Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a unui învinuit ori inculpat minor se încunoştinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestării, părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni să judece în primă instanţă cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestaţi preventiv. Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurată prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege să viziteze deţinuţii preventiv.

Reţinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penală sau a procurorului
Art. 160^g. - În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă există date certe că minorul a comis o infracţiune pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de 10 ani ori mai mare. Reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanţă motivată, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.

Arestarea preventivă a minorului
Art. 160^h. - Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o altă măsură preventivă nu este suficientă. Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii în primă instanţă, de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau al judecăţii în primă instanţă nu poate fi dispusă decât în mod excepţional, de fiecare dată cu cel mult 15 zile. Arestarea preventivă a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, 60 de zile. Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale sau al judecăţii în primă instanţă pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii în primă instanţă, de fiecare dată cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la un an.

Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile."

89. Articolul 160¹ va avea următorul cuprins:

"Modalităţile liberării provizorii
Art. 160¹. - În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune."

90. La articolul 160², alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

"Art. 160². - Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 12 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."

91. După articolul 160² se introduc articolele 160^2a şi 160^2b cu următorul cuprins:

"Organul care dispune liberarea provizorie
Art. 160^2a" - Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, de instanţa de judecată.

Organul care efectuează controlul respectării obligaţiilor
Art. 160^2b. - Controlul modului în care învinuitul sau inculpatul respectă obligaţiile stabilite de instanţă revine judecătorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliţie."

92. Articolele 160³ şi 160⁴ vor avea următorul cuprins:

"Modificarea sau ridicarea controlului judiciar
Art. 160³. - Controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Condiţiile liberării
Art. 160⁴. - Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 160² alin. 1 şi 2. Pe timpul liberării provizorii, învinuitul sau inculpatul este obligat să se prezinte, la chemarea instanţei, să comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă şi să respecte obligaţiile prevăzute în art. 160² alin. 3 pe care instanţa le dispune."

93. La articolul 160⁵, alineatele 1, 3 şi litera b) a alineatului 4 vor avea următorul cuprins:

"Art. 160⁵. - Cauţiunea garantează respectarea de către învinuit sau inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii.

............................................................................................................................................................................................ Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii.

............................................................................................................................................................................................

94. La articolul 160⁵ alineatul 4, după litera e) se introduce litera f) cu următorul cuprins:

95. Articolul 160⁶ va avea următorul cuprins:

"Cererea de liberare provizorie şi organul competent să o rezolve
Art. 160⁶. - Cererea de liberare provizorie poate fi făcută, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, de către învinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia.

Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.

În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii. Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, iar în cursul judecăţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei. Cererea depusă la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, instanţei competente."

96. Articolele 160⁷ şi 160⁸ vor avea următorul cuprins:

"Măsurile premergătoare examinării cererii
Art. 160⁷. - Instanţa verifică dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 1606 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusă la instanţă înaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin preşedintelui, care procedează şi la încunoştinţarea persoanei care a făcut cererea despre termenul de judecare a cererii. Când cererea este făcută de o altă persoană decât învinuitul sau inculpatul, din cele arătate în art. 160⁶ alin. 1, instanţa îl întreabă pe învinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere.

Examinarea şi admiterea în principiu a cererii
Art. 160⁸. - Instanţa examinează, de urgenţă, cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia. În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi termenul în care cauţiunea trebuie depusă, încunoştinţând despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixează termenul pentru soluţionarea ei.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cauţiunii nu a fost depusă, cererea se respinge."

97. După articolul 160⁸ se introduce articolul 160^8a cu următorul cuprins:

"Soluţionarea cererii
Art. 160^8a. - Soluţionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului. În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este întemeiată, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.

Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de învinuit sau inculpat. Copia dispozitivului încheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de deţinere şi organului de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte învinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează. Administraţia locului de deţinere este obligată să ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului. În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de învinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea."

98. Articolele 160⁹ şi 160¹⁰ vor avea următorul cuprins:

"Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie
Art. 160⁹. - Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către învinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioară.

Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judecă în termen de două zile. Recursul se va soluţiona în camera de consiliu. Învinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.

Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului. Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar.

Revocarea liberării
Art. 160¹⁰. - Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:

Dispoziţiile art. 160⁹ se aplică în mod corespunzător."

99. La articolul 162, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 162. - Dacă procurorul, în cursul urmăririi penale, constată că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul judecăţii măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată."

100. La articolul 162, după alineatul 1 se introduce alineatul 1¹ cu următorul cuprins:

"Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenţa apărătorului şi a procurorului."

101. La articolul 162, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi."

102. La articolul 163, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 163. - Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii."

103. La articolul 163 alineatul 6, litera a) se abrogă.

104. La articolul 164, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Măsurile asigurătorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii păgubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal."

105. La articolul 165, alineatul 7 va avea următorul cuprins:

"Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului."

106. La articolul 168, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 168. - În contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal."

107. La articolul 169, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 169. - Dacă procurorul sau instanţa de judecată constată că lucrurile ridicate de la învinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea."

108. Articolul 170 va avea următorul cuprins:

"Restabilirea situaţiei anterioare
Art. 170. - Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă."

109. La articolul 171, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

În cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."

110. La articolul 171, după alineatul 4 se introduce alineatul 4¹ cu următorul cuprins:

"Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la două termene consecutive, după caz, la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat, îngreunând astfel în mod voit desfăşurarea şi soluţionarea procesului penal, organul judiciar desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia soluţionării cererilor privind arestarea preventivă, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore."

111. La articolul 171, alineatul 6 va avea următorul cuprins:

"Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4¹, cauza se amână."

112. La articolul 172, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor."

113. La articolul 173, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 173. - Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii."

114. Articolul 174 va avea următorul cuprins:

"Reprezentarea
Art. 174. - În cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie. În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată, când apreciază necesară prezenţa învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui."

115. La articolul 177, alineatele 8 şi 9 vor avea următorul cuprins:

"Dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul în care, prin lege, se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. Citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol. Unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal şi alte persoane juridice se citează la sediul acestora, iar în cazul neidentificării sediului, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea."

116. La articolul 178, după alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu următorul cuprins:

"În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor săi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz."

117. La articolul 178, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Citaţia destinată unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se predă la registratură sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător."

118. La articolul 183, după alineatul 2 se introduc alineatele 3 şi 4 cu următorul cuprins:

"Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora. Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar."

119. La articolul 184, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boală, cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată."

120. La articolul 184, după alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu următorul cuprins:

"Dispoziţiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana arătată în mandat, cu excepţia învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusă din orice altă cauză."

121. La articolul 184, după alineatul 3 se introduce alineatul 3¹ cu următorul cuprins:

"Dacă învinuitul sau inculpatul refuză să se supună mandatului sau încearcă să fugă, va fi constrâns la aceasta."

122. Articolul 188 va avea următorul cuprins:

"Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive
Art. 188. - În calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia."

123. La articolul 189 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

"Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne."

124. La articolul 190, alineatele 2, 3 şi 6 vor avea următorul cuprins:

"Martorul, expertul şi interpretul care sunt salariaţi au dreptul şi la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată. Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptăţit să primească şi o compensare.
............................................................................................................................................................................................
Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plăteşte de cel la care lucrează martorul, expertul sau interpretul."

125. La articolul 191, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 191. - În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţă gratuită, care rămân în sarcina statului."

126. La articolul 192 alineatul 1 punctul 2, litera a) va avea următorul cuprins:

127. La articolul 192 alineatul 1, partea introductivă a punctului 3 va avea următorul cuprins:

"3. În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:"

128. La articolul 192, după alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu următorul cuprins:

"Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părţilor rămân, în toate cazurile, în sarcina statului."

129. Articolul 198 va avea următorul cuprins:

"Abateri judiciare
Art. 198. - Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 2.000.000 lei:

130. La articolul 201, litera a) a alineatului 2 şi alineatul 3 vor avea următorul cuprins:

131. Articolul 207 va avea următorul cuprins:

"Competenţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare
Art. 207. - Cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, pentru orice infracţiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penală."

132. La articolul 208 alineatul 1, literele a) şi d) vor avea următorul cuprins:

133. La articolul 209, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

"Art. 209. - Procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale.
............................................................................................................................................................................................ Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3-5, art. 190, 191, art. 211 alin. 4, art. 212, 236, 236¹, 239, 239¹, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267¹, 268, 273-276, 279¹, 280, 280¹, 302², 317, 323 şi 356-361 din Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28¹ pct. 1 lit. b) şi c) şi pct. 5, art. 28² pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa."

134. La articolul 209, alineatul 5 va avea următorul cuprins:

"Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea este făcută de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, rechizitoriul este supus confirmării procurorului-şef de secţie, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, confirmarea se face de către procurorul general al acestui parchet."

135. La articolul 214 alineatul 1, după litera b) se introduce litera c) cu următorul cuprins:

136. La articolul 215, denumirea marginală şi litera b) a alineatului 1 vor avea următorul cuprins:

"Actele încheiate de comandanţii de nave şi aeronave, precum şi de agenţii de poliţie de frontieră
b) agenţii de poliţie de frontieră, pentru infracţiunile de frontieră."

137. La articolul 218, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 218. - Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale."

138. La articolul 219, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 219. - Procurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens."

139. La articolul 219, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

"În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos, de către organul de cercetare penală, a dispoziţiilor date de procuror, acesta va sesiza conducătorul organului de cercetare penală, care are obligaţia ca în termen de 3 zile de la sesizare să comunice procurorului măsurile dispuse."

140. La articolul 222, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 222. - Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune."

141. La articolul 223, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 223. - Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni."

142. La articolul 223, alineatul 4 se abrogă.

143. După articolul 224 se introduc articolele 224¹ - 224⁴ cu următorul cuprins:

"Actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire
Art. 224¹. - În cazul în care există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei alte infracţiuni grave care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune, investigatori sub o altă identitate decât cea reală. Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din Ministerul de Interne, precum şi din organele de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, şi pot fi folosiţi numai pe o perioadă determinată, în condiţiile prevăzute în art. 224² şi 224³. Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 224², pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia organului de urmărire penală.

Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire
Art. 224². - Persoanele prevăzute în art. 224¹ pot efectua investigaţii numai cu autorizarea motivată a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

Autorizarea este dată prin ordonanţă motivată, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, nu poate depăşi un an.

În cererea de autorizare adresată procurorului se vor menţiona datele şi indiciile privitoare la faptele şi persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune, precum şi perioada pentru care se cere autorizarea. Ordonanţa procurorului prin care se autorizează folosirea investigatorului sub acoperire trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203, următoarele:

Folosirea datelor obţinute de investigatorii sub acoperire
Art. 224³. - Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizaţia emisă de procuror.

Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente şi utile.

Măsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire
Art. 224⁴. - Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul ori după terminarea acţiunii acestora. Procurorul competent să autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoască adevărata identitate, cu respectarea secretului profesional."

144. La articolul 227, denumirea marginală şi alineatul 2 vor avea următorul cuprins:

"Sesizări făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alţi funcţionari
Obligaţiile prevăzute în alin. 1 revin şi oricărui funcţionar care a luat cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile."

145. La articolul 228, după alineatul 3 se introduce alineatul 3¹ cu următorul cuprins:

"Rezoluţia şi procesul-verbal de începere a urmăririi penale, emise de organul de cercetare penală, se supun confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei."

146. La articolul 228, alineatul 5 va avea următorul cuprins:

"Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alin. 4, restituie actele organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale."

147. La articolul 228, după alineatul 6 se introduce alineatul 6¹ cu următorul cuprins:

"Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată, potrivit art. 278¹ şi următoarele."

148. Articolele 232 şi 233 vor avea următorul cuprins:

"Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetării penale
Art. 232. - Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul de urmărire penală continuă efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, începe ori continuă urmărirea penală, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii, şi ţinând seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze.

Arestarea preventivă a învinuitului
Art. 233. - În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens şi le înaintează procurorului. Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constată că este cazul să se ia măsura arestării preventive a învinuitului, procedează potrivit art. 146."

149. La articolul 234, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Organul de cercetare penală, dacă consideră că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează în acelaşi mod."

150. Articolul 236 va avea următorul cuprins:

"Arestarea preventivă a inculpatului
Art. 236. - Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mişcare acţiunea penală şi dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 149¹."

151. La articolul 237, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Dacă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare penală îl cheamă pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieşte în ţară, organul de cercetare penală va ţine seama, la fixarea termenului de prezentare în faţa acestuia, de reglementările speciale privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală."

152. Articolul 238 va avea următorul cuprins:

"Extinderea cercetării penale
Art. 238. - Organul de cercetare penală, dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mişcare acţiunea penală sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se înaintează în cel mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanţă, în cel mult 5 zile."

153. La articolul 239, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 239. - În cazul când se constată printr-o expertiză medico-legală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale."

154. La articolul 240, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Ordonanţa de suspendare a urmăririi penale se comunică, în copie, învinuitului sau inculpatului şi persoanei vătămate. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală."

155. La articolul 243, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, trebuie să ceară de îndată instanţei revocarea măsurii arestării preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se menţionează cazul sau cazurile de încetare a urmăririi penale constatate, instanţa dispune, prin încheiere, revocarea măsurii şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului, în acelaşi termen, împreună cu o copie a încheierii."

156. La articolul 245 alineatul 1, litera a) va avea următorul cuprins:

157. La articolul 245, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

"În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, în ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la revocarea arestării preventive dispusă de instanţă, potrivit art. 243 alin. 3."

158. La articolul 246, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"În cazul când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanţa înştiinţează prin adresă administraţia locului de deţinere, cu dispoziţia de a-l pune de îndată în libertate pe învinuit sau inculpat, potrivit art. 243 alin. 3."

159. La articolul 249¹, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înştiinţarea prevăzută în art. 246."

160. La articolul 254, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 254. - Când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul este dispărut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării."

161. Articolul 257 va avea următorul cuprins:

"Prezentarea materialului de către procuror
Art. 257. - Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător."

162. Articolul 258 va avea următorul cuprins:

"Înaintarea dosarului privind pe inculpat
Art. 258. - În cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, după completarea cercetării şi după îndeplinirea dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se consideră terminată. Organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului dosarul cauzei însoţit de un referat."

163. Articolul 267 va avea următorul cuprins:

"Dispoziţiile privitoare la măsurile preventive, de siguranţă sau asigurătorii
Art. 267. - În cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, consideră că este necesară arestarea inculpatului, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, înaintează instanţei, în termen de 24 de ore, rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului. În acelaşi mod procedează procurorul şi în cazul în care este necesară luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul consideră că se impune luarea măsurilor preventive prevăzute în art. 145 şi 145¹, dispune aceasta prin rechizitoriu. În cazurile prevăzute în art. 262 pct. 2, art. 265 şi 268, procurorul trimite dosarul cauzei la instanţă, pentru a dispune asupra prelungirii sau revocării arestării preventive dispuse de aceasta şi a măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, luate de instanţă în cursul urmăririi penale. În cazul arestării preventive provizorii şi al măsurilor preventive prevăzute în art. 145 şi 145¹, procurorul dispune revocarea acestor măsuri sau, după caz, trimite dosarul cauzei la instanţă cu propunerea de prelungire. Încheierea prin care instanţa dispune cu privire la aceste măsuri se trimite procurorului, care face menţiune despre aceasta în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale, de suspendare a urmăririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 şi art. 249 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Procurorul este obligat să dispună asupra menţinerii sau revocării măsurilor de siguranţă, altele decât cele prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, şi a măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, sau dacă este cazul să ia asemenea măsuri."

164. La articolul 273, după alineatul 1 se introduc alineatele 1¹ şi 1² cu următorul cuprins:

"Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când instanţa de judecată, potrivit art. 278¹, a admis plângerea împotriva ordonanţei sau, după caz, a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În cazul în care instanţa, potrivit art. 278¹, a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta poate reveni asupra neînceperii urmăririi şi dispune începerea urmăririi în condiţiile prevăzute de lege. În cazurile prevăzute în alin. 1 şi 1¹, dacă se consideră pe baza datelor din dosar că se justifică luarea unei măsuri preventive, procurorul procedează potrivit art. 233 sau 236, care se aplică în mod corespunzător. În ordonanţa prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, se face menţiune cu privire la luarea acestor măsuri."

165. Articolul 274 va avea următorul cuprins:

"Durata arestării inculpatului după reluare
Art. 274. - În cazurile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. 270 alin. 1 lit. a) şi c) şi în art. 273, termenul privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, dispoziţiile art. 149¹ alin. 9 aplicându-se în mod corespunzător. În cazul restituirii cauzei de către instanţa de judecată, potrivit art. 272, dacă inculpatul este arestat şi instanţa menţine arestarea preventivă, termenul de 30 de zile curge de la data pronunţării hotărârii. Instanţa trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile. Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155 şi 159."

166. La articolul 275, alineatul 2 se abrogă.

167. Articolul 278 va avea următorul cuprins:

"Plângerea contra actelor procurorului
Art. 278. - Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2. Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."

168. După articolul 278 se introduce articolul 278¹ cu următorul cuprins:

"Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
Art. 278¹. - După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. Când instanţa consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului. Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1. Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10. Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

169. La articolul 279 alineatul 2, litera c) va avea următorul cuprins:

170. La articolul 300, denumirea marginală va avea următorul cuprins:

"Verificarea sesizării instanţei"

171. La articolul 300, alineatul 3 se abrogă.

172. După articolul 300 se introduc articolele 300¹ şi 300² cu următorul cuprins:

"Verificarea regularităţii arestării inculpatului la primirea dosarului
Art. 300¹. - În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, regularitatea luării sau, după caz, a prelungirii arestării preventive, în termen de 48 de ore de la înregistrarea la instanţă.

Dacă instanţa constată că este justificată o nouă prelungire a arestării, dispune, prin închedosarului iere motivată, prelungirea duratei arestării până la prima zi de înfăţişare, fără ca aceasta să poată depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător.

Verificarea regularităţii arestării inculpatului la prima înfăţişare şi în cursul judecăţii
Art. 300². - În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi prelungirii acestei măsuri. Dacă instanţa constată că prelungirea arestării este justificată, dispune, prin încheiere motivată, prelungirea acestei măsuri.

Prelungirea arestării preventive de către prima instanţă se dispune pe o perioadă care nu poate depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 141 se aplică în mod corespunzător. De asemenea, prima instanţă trebuie să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia luării şi prelungirii măsurii arestării, procedând, după caz, potrivit art. 160^b şi 160^c."

173. La articolul 303, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 303. - Când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea procesului penal până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecată."

174. La articolul 303, după alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu următorul cuprins:

"Instanţa suspendă, prin încheiere motivată, judecata şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate. Suspendarea se dispune până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300², iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145¹. Încheierea este supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunţării."

175. Articolul 304 va avea următorul cuprins:

"Note privind desfăşurarea procesului
Art. 304. - În cursul şedinţei de judecată, grefierul consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. Consemnarea se face prin înregistrarea cu mijloace tehnice, urmată de transcriere. În cel mai scurt timp de la terminarea şedinţei de judecată şi oricum înainte de termenul următor, părţile primesc câte o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrărilor."

176. Articolul 313 va avea următorul cuprins:

"Măsuri premergătoare
Art. 313. - Preşedintele instanţei, primind dosarul cauzei, fixează de îndată termen de judecată şi dispune citarea persoanelor care trebuie să fie chemate la judecată. În cazul în care inculpatul nu locuieşte în ţară, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 237 alin. 2.

Citaţia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puţin 5 zile înaintea termenului fixat. În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixează un termen care, potrivit art. 300¹, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înăuntrul căruia se comunică citaţia împreună cu o copie a actului de sesizare a instanţei."

177. La articolul 315, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 315. - Procurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de detenţie sau în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participă când consideră necesar."

178. La articolul 318, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 318. - La termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părţilor, preşedintele verifică identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se află în stare de deţinere, preşedintele se încredinţează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instanţei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână, iar preşedintele îi înmânează o copie de pe actul de sesizare a instanţei, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă."

179. La articolul 319, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 86¹ şi următoarele."

180. La articolul 327, după alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu următorul cuprins:

"Dispoziţiile art. 86¹-86⁴ se aplică în mod corespunzător, atunci când este cazul."

181. După articolul 327 se introduce articolul 327¹ cu următorul cuprins:

"Art. 327¹. - Declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauză, inclusiv întrebările adresate acestora de oricare dintre părţi sau de instanţa de judecată, se consemnează întocmai în condiţiile prevăzute de art. 304."

182. La articolul 332, alineatele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:

"Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Dosarul este trimis procurorului, imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanţă sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului după judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivă."

183. La articolul 338 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

"Când inculpatul este arestat, instanţa trimite dosarul la procuror cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Procurorul procedează potrivit dispoziţiilor art. 155, 156 şi 159."

184. La articolul 346, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b¹) ori pentru că instanţa a constatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile."

185. Articolul 348 va avea următorul cuprins:

"Rezolvarea separată a acţiunii civile
Art. 348. - Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă asupra reparării pagubei materiale şi a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii."

186. La articolul 350, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 350. - Instanţa are obligaţia ca prin hotărâre să se pronunţe cu privire la luarea, prelungirea sau revocarea măsurii arestării inculpatului."

187. La articolul 350 alineatul 3, după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:

188. La articolul 350, alineatul 6 va avea următorul cuprins:

"Inculpatul condamnat de prima instanţă şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce durata reţinerii şi a arestării devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere. În acest scop i se comunică, îndată după pronunţarea hotărârii, o copie după dispozitiv sau extras, care va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 140 alin. 3."

189. La articolul 357, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 357. - Dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului, soluţia dată de instanţă cu privire la infracţiune, indicându-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia şi textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11, precum şi soluţia dată cu privire la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale. Când instanţa face aplicarea art. 86⁷ din Codul penal, dispozitivul va menţiona dacă cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea sau la altă unitate. Când instanţa face aplicarea art. 86¹ din Codul penal, dispozitivul va menţiona măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86³ alin. 1 din Codul penal, la care trebuie să se supună condamnatul, precum şi obligaţiile stabilite de instanţă potrivit art. 86³ alin. 3 din Codul penal."

190. La articolul 360, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere."

191. La articolul 361 alineatul 1, litera d) va avea următorul cuprins:

192. La articolul 375, alineatul 4 se abrogă.

193. La articolul 385¹ alineatul 1, literele d) şi e) vor avea următorul cuprins:

194. La articolul 385¹, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare."

195. La articolul 385¹⁰, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 385¹⁰. - Recursul trebuie să fie motivat."

196. La articolul 385¹⁰, după alineatul 2 se introduce alineatul 2¹ cu următorul cuprins:

"În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. 3, se iau în considerare din oficiu."

197. La articolul 385¹¹, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Dispoziţiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive."

198. La articolul 386, litera c) va avea următorul cuprins:

199. Articolul 400 se abrogă.

200. La articolul 402, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"Persoana arestată este adusă la judecată."

201. La articolul 404, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 404. - Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii."

202. Articolul 409 va avea următorul cuprins:

"Recursul în anulare
Art. 409. - Orice hotărâre definitivă poate fi atacată cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei."

203. La articolul 410, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

"De asemenea, pot fi atacate cu recurs în anulare hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa nu va putea obliga statul la plata unor despăgubiri care au fost acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi încasate de victima încălcării unui drept prevăzut de aceasta."

204. La articolul 410, după alineatul 3 se introduce alineatul 3¹ cu următorul cuprins:

"În cazul în care repararea prejudiciului a fost acordată potrivit dispoziţiilor alin. 3, statul are acţiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune."

205. Articolul 412 va avea următorul cuprins:

"Suspendarea executării
Art. 412. - După sesizare, Curtea Supremă de Justiţie poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângă această instanţă, sau la cererea părţii, suspendarea executării hotărârii atacate sau poate reveni asupra suspendării acordate.

Dispoziţiile alin. 1 se aplică şi în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei.

Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de suspendare a executării hotărârii se face prin instanţa de executare."

206. La articolul 414¹, după alineatul 1 se introduce alineatul 1¹ cu următorul cuprins:

"Când recursul în anulare priveşte atât hotărârea primei instanţe cât şi hotărârea instanţei de apel sau, după caz, şi hotărârea instanţei de recurs, în caz de admitere şi dispunere a rejudecării, cauza se trimite la prima instanţă, dacă toate hotărârile au fost casate, şi la instanţa de apel sau, după caz, la instanţa de recurs, când numai hotărârile acestora au fost desfiinţate."

207. La articolul 414², alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

"Art. 414². - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul ţării, să ceară Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti.

Deciziile pronunţate de Secţiile Unite, prin care se soluţionează sesizările, sunt obligatorii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi pe pagina de Internet a Curţii Supreme de Justiţie. Ele se aduc la cunoştinţă instanţelor şi de Ministerul Justiţiei."

208. La articolul 422, după alineatul 3 se introduce alineatul 3¹ cu următorul cuprins:

"Dispoziţiile art. 184 alin. 3¹ se aplică în mod corespunzător."

209. La articolul 425 alineatul 3, litera b) va avea următorul cuprins:

210. La articolul 435, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 435. - În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, punerea în executare se face de către instanţa de judecată care a luat această măsură."

211. După articolul 439 se introduce articolul 439¹ cu următorul cuprins:

"Executarea interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată
Art. 439¹. - Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă prevăzută în art. 118¹ din Codul penal, a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de poliţie în a cărui rază teritorială se află locuinţa familiei. Dacă pedeapsa închisorii se execută într-un loc de detenţie, se face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii să i se pună în vedere condamnatului, la data liberării să se prezinte la organul de poliţie, care procedează potrivit alin. 3. Totodată, se trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii comandantului locului de deţinere. Organul de poliţie are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate prin supravegherea respectării interdicţiei de a nu reveni în locuinţa familiei şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executarea măsurii."

212. La articolul 450, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Hotărârea instanţei este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare."

213. Articolul 466 va avea următorul cuprins:

"Cazuri de aplicare a procedurii speciale
Art. 466. - Infracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare de un an şi de cel mult 12 ani, precum şi formele agravate ale acestor infracţiuni, săvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale arătate mai sus, precum şi în orice alt loc aglomerat, se urmăresc şi se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute în acest capitol, care se completează cu dispoziţiile din prezentul cod."

214. Articolul 468 va avea următorul cuprins:

"Reţinerea şi arestarea învinuitului sau a inculpatului
Art. 468. - Învinuitul este reţinut. Reţinerea durează 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate dispune arestarea învinuitului, care nu poate depăşi două zile, acestea calculându-se de la data expirării ordonanţei de reţinere. Dacă procurorul apreciază că sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată şi trimite dosarul instanţei competente înainte de expirarea mandatului de arestare.

În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată în termen de 3 zile de la data emiterii ordonanţei de reţinere, se aplică art. 146 şi următoarele."

215. La articolul 472, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 472. - Preşedintele instanţei fixează termenul de judecată, care nu poate depăşi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunând totodată aducerea cu mandat a martorilor şi a părţii vătămate."

216. Articolul 480 va avea următorul cuprins:

"Dispoziţii generale
Art. 480. - Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia se fac potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogările din prezentul capitol şi din secţiunea IV¹ a cap. I din titlul IV al părţii generale."

217. La articolul 483, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 483. - Cauzele în care inculpatul este minor se judecă, potrivit regulilor de competenţă obişnuite, de către judecători anume desemnaţi potrivit legii."

218. La articolul 484, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

"La judecarea cauzei se citează, în afară de părţi, autoritatea tutelară şi părinţii, iar dacă este cazul, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă acea instanţă, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă."

219. Capitolul IV din titlul IV al părţii speciale, respectiv titlul şi articolele 504, 505, 506 şi 507, vor avea următorul cuprins:

"CAPITOLUL IV
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept
sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal

Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei
Art. 504. - Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.

Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).

Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

Felul şi întinderea reparaţiei
Art. 505. - La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă. Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau, ţinându-se seama de condiţiile celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală. Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate.

Reparaţia este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Acţiunea pentru repararea pagubei
Art. 506. - Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa. Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504.

Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice.

Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru.

Acţiunea în regres
Art. 507. - În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, statul are acţiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune."

220. Articolul 513 va avea următorul cuprins:

"Condiţiile şi modalităţile de realizare
Art. 513. - Condiţiile şi modalităţile de realizare a asistenţei judiciare internaţionale în materie penală sunt cele stabilite prin dispoziţiile cuprinse în legea specială şi în prezentul capitol, dacă prin convenţiile internaţionale nu se prevede altfel."

221. După articolul 522 se introduce secţiunea IV cu titlul "Rejudecarea în caz de extrădare", respectiv articolul 522¹ cu următorul cuprins:

"SECŢIUNEA IV
Rejudecarea în caz de extrădare

Rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare
Art. 522¹. - În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Dispoziţiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător."

Art. II. - Următorii termeni din Codul de procedură penală şi din alte legi cu dispoziţii de procedură penală se înlocuiesc astfel:

Art. III. - 1. Lucrătorii din Ministerul de Interne specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală, prevăzuţi în art. 201 din Codul de procedură penală, fac parte din poliţia judiciară.

2. Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea, în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire toate dispoziţiile acestuia.

3. Lucrătorii de poliţie judiciară din structurile teritoriale îşi îndeplinesc atribuţiile, în mod nemijlocit, sub autoritatea şi controlul prim-procurorilor parchetelor de pe lângă judecătorii şi tribunale, corespunzător arondării acestora. Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel îşi exercită autoritatea şi controlul nemijlocit asupra lucrătorilor de poliţie judiciară din circumscripţia curţii de apel. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie îşi exercită autoritatea şi controlul direct sau prin procurori desemnaţi asupra organelor de poliţie judiciară din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi din întregul teritoriu.

4. Lucrătorii de poliţie care nu fac parte din organele de poliţie judiciară au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a săvârşirii infracţiunilor, încunoştinţând despre aceasta, de îndată, procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare, cu înaintarea totodată a actelor de constatare.

5. Eliberarea din funcţie a lucrătorilor de poliţie judiciară nu se poate dispune decât cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Lucrătorii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o altă însărcinare, în afara unor situaţii şi evenimente excepţionale sau în realizarea sarcinilor de pregătire şi perfecţionare profesională.

6. Promovarea în funcţie a lucrătorilor de poliţie judiciară se face numai cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

7. Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către lucrătorii de poliţie judiciară a obligaţiilor ce le revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate propune ministrului de interne eliberarea din funcţia de lucrător de poliţie judiciară.

8. Pentru faptele de indisciplină săvârşite de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate solicita ministrului de interne declanşarea procedurii pentru angajarea răspunderii disciplinare.

Art. IV. - Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nr. 218/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.305 din 9 mai 2002, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 27 va avea următorul cuprins:

"Art. 27. - (1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, desemnează poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

(2) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

(3) Infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de către:

2. La articolul 33, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

"Art. 33. - (1) Pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, a criminalităţii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane, terorismului, traficului de droguri, spălării banilor, infracţiunilor informatice şi a crimei organizate, precum şi a altor infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu aprobarea ministrului de interne, Poliţia Română poate să folosească şi poliţişti sub acoperire, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. În situaţii excepţionale, dacă există indicii temeinice că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea uneia dintre infracţiunile menţionate, care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace, Poliţia Română poate folosi informatori."

Art. V. - Legea privind Statutul poliţistului nr. 360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 24 iunie 2002, se modifică după cum urmează:

- Articolul 64 se abrogă.

Art. VI. - Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

- La articolul 28, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

"Dispoziţiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii în subordine dacă sunt date în scris şi sunt în conformitate cu legea. Nu vor putea fi date, însă, dispoziţii pentru neefectuarea actelor care se pot îndeplini, potrivit legii, într-o cauză penală. Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză."

Art. VII. - Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.56 din 8 februarie 1999, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolele 21 şi 22 vor avea următorul cuprins:

"Art. 21. - Secţiile Curţii Supreme de Justiţie au următoarele competenţe:

Secţia civilă judecă recursurile:

Secţia penală judecă recursurile:

Secţia comercialăjudecă recursurile contra hotărârilor pronunţate în materie comercială, în cazurile determinate de lege.

Secţia de contencios administrativ judecă recursurile:

Art. 22. - Secţiile Curţii Supreme de Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, judecă recursurile în anulare declarate împotriva hotărârilor definitive pronunţate de judecătorii, tribunale, curţi de apel şi instanţele militare."

2. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

"Art. 24. - Completul de 9 judecători judecă recursurile în cauzele judecate în primă instanţă de secţiile Curţii Supreme de Justiţie şi recursurile în anulare, în cauzele în care secţiile Curţii au pronunţat sentinţe rămase definitive prin nerecurare ori decizii în soluţionarea recursurilor ordinare sau au pronunţat decizii în soluţionarea recursurilor în supraveghere ori a recursurilor extraordinare declarate în cauzele penale."

3. La articolul 26, litera a) va avea următorul cuprins:

- Articolul 3 va avea următorul cuprins:

"Art. 3. - Circumscripţiile instanţelor militare şi ale parchetelor militare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei."

Art. IX. - 1. Cauzele aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi urmărite de organele de urmărire penală competente potrivit acestei legi. Actele şi lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.

2. Mandatul de arestare preventivă emis de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi îşi produce în continuare efectele şi după această dată. În cazurile în care arestarea preventivă dispusă de procuror nu a fost supusă controlului instanţei, procurorul, în 24 de ore de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care învinuitul sau inculpatul a fost arestat. Instanţa va proceda potrivit art. 146 sau, după caz, art. 149¹ din Codul de procedură penală.

3. Cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi.

4. Cauzele aflate în curs de judecată la instanţele militare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa instanţelor civile, vor continua să fie judecate de instanţele militare, potrivit legii anterioare.

5. În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278¹ din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Art. X. - Ori de câte ori alte legi prevăd dispoziţii referitoare la dispunerea de către procuror a luării, menţinerii, revocării ori încetării măsurii arestării preventive, a liberării provizorii şi a obligării de a nu părăsi localitatea, a măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, a interceptării şi înregistrării convorbirilor, a percheziţiilor, a reţinerii şi predării corespondenţei şi a obiectelor trimise de învinuit sau de inculpat ori adresate acestuia, se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile prevăzute în art. I din prezenta lege.

Art. XI. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare după cum urmează:

1. dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia, de la data intrării în vigoare a legii;

2. celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004.

Art. XII. - Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 24 iunie 2003.

Nr. 281.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.