Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Prezenta lege se aplică transportatorilor aerieni şi operatorilor aeronavelor civile care efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian naţional, stabilind regimul răspunderii acestora pentru daunele produse pasagerilor, bagajelor, mărfurilor şi terţilor, precum şi limita minimă a sumelor asigurate pentru acoperirea corespunzătoare a răspunderii.

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:

(2) Termenii referitori la răspunderea transportatorilor aerieni faţă de mărfuri, pasageri şi bagajele acestora, utilizaţi în prezenta lege şi care nu sunt definiţi la alin. (1), vor avea înţelesul prevăzut în Convenţia de la Montreal.

Art. 3. - (1) Răspunderea unui transportator aerian român, indiferent dacă efectuează zboruri pe rute interne sau internaţionale, precum şi a unui transportator aerian străin care efectuează zboruri pe rute având originea şi destinaţia pe teritoriul României, pentru daunele produse mărfurilor, pasagerilor şi bagajelor acestora, este stabilită conform prevederilor Convenţiei de la Montreal.

(2) Transportatorii aerieni români şi străini prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să încheie contracte de asigurare la niveluri care să acopere valoarea integrală a sumelor pe care sunt îndreptăţite să le primească cu titlu de despăgubire, conform prevederilor prezentei legi, toate persoanele care au dreptul la despăgubiri.

(3) Pentru dauna rezultată ca urmare a decesului sau a vătămării corporale a unui pasager, în condiţiile în care accidentul care a cauzat producerea unei astfel de daune s-a produs la bordul aeronavei sau în timpul oricăreia dintre operaţiunile de îmbarcare sau de debarcare, limita minimă a sumei asigurate prin contractele prevăzute la alin. (2) va fi de cel puţin 100.000 D.S.T. pentru fiecare pasager.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a Convenţiei de la Montreal, prevederile art. 3 se aplică şi transportatorilor aerieni străini care efectuează zboruri pe rute internaţionale sau tronsoane de rute internaţionale având originea sau destinaţia pe teritoriul României.

Art. 5. - Suma suplimentară care, conform art. 22 paragraful 2 din Convenţia de la Montreal, poate fi solicitată de către un transportator aerian căruia i se aplică prevederile art. 3 din prezenta lege, în cazul în care un pasager face o declaraţie specială privind interesul în livrarea bagajului la destinaţie, trebuie să se fundamenteze pe un tarif corespunzător costurilor adiţionale, rezultate din transportul şi asigurarea bagajului respectiv, peste acelea necesare pentru un bagaj evaluat la sau sub limita de răspundere. Tariful va fi pus la dispoziţie pasagerului, la cerere.

Art. 6. - (1) În termen de cel mult 15 zile de la identificarea persoanelor care au dreptul la despăgubiri în cazul decesului sau al vătămării corporale a unui pasager, transportatorul aerian român este obligat să efectueze plăţi anticipate pentru acoperirea unor necesităţi economice imediate ale respectivelor persoane, proporţional cu cuantumul daunei provocate.

(2) Fără a contraveni prevederilor alin. (1), în caz de deces al pasagerului, plata anticipată va fi de cel puţin 16.000 D.S.T.

(3) Efectuarea unei plăţi anticipate nu constituie recunoaşterea răspunderii transportatorului aerian şi va putea fi dedusă din orice sumă plătită ulterior cu titlu de despăgubire. Suma plătită anticipat nu va fi însă returnabilă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 din Convenţia de la Montreal sau a cazului în care transportatorul aerian dovedeşte ulterior că persoana căreia i s-a făcut plata anticipată nu are dreptul la despăgubiri.

Art. 7. - (1) Orice transportator aerian român sau străin este obligat să asigure o prezentare a celor mai importante prevederi care reglementează răspunderea faţă de pasageri şi de bagajele acestora, incluzând şi termenele pentru înregistrarea unei solicitări de despăgubire şi posibilitatea efectuării unei declaraţii speciale pentru bagaje la orice punct de eliberare a documentelor de transport, inclusiv în cazul solicitărilor prin telefon sau Internet.

(2) Pentru a se conforma cerinţelor de informare prevăzute la alin. (1), transportatorii aerieni cărora li se aplică prevederile art. 3 vor furniza pasagerilor informaţiile conţinute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Limitele de răspundere aduse la cunoştinţă pasagerilor vor fi cele stabilite prin prezenta lege, cu excepţia cazului în care transportatorul aerian aplică, din proprie iniţiativă, limite mai mari.

(3) Informaţiile furnizate pasagerilor, conform prevederilor alin. (1) şi (2), nu vor putea fi considerate temei pentru solicitarea de despăgubiri şi nici pentru interpretarea prevederilor prezentei legi sau ale Convenţiei de la Montreal.

(4) În plus faţă de cerinţele de informare prevăzute la alin. (1) şi (2), pasagerilor cărora li se eliberează documente de transport aerian pe teritoriul României li se vor pune la dispoziţie, prin grija transportatorilor aerieni care prestează serviciile de transport respective, următoarele informaţii în scris:

Art. 8. - Prevederile art. 3 alin. (3) şi ale art. 6 nu se aplică în cazul zborurilor care nu implică transportul pasagerilor între aerodromuri diferite, precum şi al zborurilor cu aeronave nemotorizate, pentru care limitele minime ale sumelor asigurate prin contractele prevăzute la art. 3 alin. (2) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 9. - (1) Răspunderea unui transportator aerian român sau străin care efectuează un zbor în spaţiul aerian naţional, cu sau fără aterizare pe teritoriul României, precum şi a unui operator al unei aeronave civile care efectuează un zbor specific operaţiunilor de aviaţie generală sau de lucru aerian în spaţiul aerian naţional pentru daune produse terţilor la sol pe teritoriul României, cauzate de aeronava utilizată sau de către un corp care cade din aeronavă, nu poate face obiectul nici unei limitări financiare.

(2) În cazul în care transportatorul sau operatorul aeronavei dovedeşte că dauna a fost provocată sau favorizată de neglijenţa sau de altă acţiune greşită ori omisiune a persoanei care solicită despăgubirea, acesta este exonerat de răspundere în tot sau în parte, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 10. - (1) Transportatorii aerieni şi operatorii aeronavelor prevăzuţi la art. 9 au obligaţia de a încheia contracte de asigurare pentru aeronavele utilizate în zborurile efectuate în spaţiul aerian naţional pentru daune produse terţilor la sol.

(2) Limitele minime ale sumelor asigurate prin contractele prevăzute la alin. (1) pentru daunele produse terţilor la sol de către aeronavele utilizate de transportatorii aerieni sunt următoarele:

(3) Limitele minime ale sumelor asigurate pentru daunele produse terţilor la sol de către aeronavele care efectuează zboruri specifice operaţiunilor de aviaţie generală sau de lucru aerian în spaţiul aerian naţional se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul aeronavelor nemotorizate.

Art. 11. - Limitele minime ale sumelor asigurate, prevăzute la art. 3 alin. (3) şi la art. 10 alin. (2), pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 12. - La cererea autorităţilor cu atribuţii în autorizarea zborurilor în spaţiul aerian al României, transportatorii aerieni şi operatorii aeronavelor civile, români sau străini, sunt obligaţi să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 13. - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 9/1935 privind ratificarea Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli privitoare la sechestrul asigurător al aeronavelor şi Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli cu privire la daunele cauzate de către aeronave terţilor pe pământ, semnate la 29 mai 1933 la Roma, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 45 din 22 februarie 1935, doar în ceea ce priveşte Convenţia pentru unificarea anumitor reguli cu privire la daunele cauzate de către aeronave terţilor pe pământ.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 10 iulie 2003.
Nr. 355.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.