DECIZIE nr.299 din 8 iulie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 581/14 aug. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999, introduse prin art. 16 din Legea nr. 64/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.656/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale privind garantarea proprietăţii, prezumţia caracterului licit al dobândirii averii şi libertatea comerţului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 13.656/2002, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 10 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 astfel cum a fost acesta introdus prin art. 16 din Legea nr. 64/2002". Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L.
din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, întocmit de Garda Financiară - Secţia Cluj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (1), (2) şi (7), art. 134 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, prin aceea că se aduce atingere dreptului de proprietate, precum şi prezumţiei de dobândire licită a averii, instituind o "prezumţie absolută de ilegalitate asupra provenienţei unor sume de bani la punctele de lucru ale agenţilor economici".
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate nu încalcă prevederile Constituţiei cu privire la garantarea dreptului de proprietate, libertatea comerţului, prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, ocrotirea proprietăţii şi la inviolabilitatea proprietăţii private. Se consideră că o astfel de prezumţie apare şi se manifestă doar în situaţia în care persoana controlată nu poate justifica dobândirea licită a respectivelor bunuri.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că statul acţionează în interes public şi este legitimat să ia măsurile legale de protejare a acestui interes în activitatea economică, financiară şi valutară, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Or, prin dispoziţiile criticate se reglementează măsurile necesare asigurării disciplinei fiscale şi realizării veniturilor publice, în concordanţă cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. În plus, conform art. 41 alin. (8) din Legea fundamentală, bunurile rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.
Avocatul Poporului consideră că textul criticat este constituţional, întrucât, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege şi, ca atare, agentul economic poate dispune neîngrădit de sumele obţinute din livrări de bunuri sau prestări de servicii, dar cu respectarea obligaţiilor prevăzute prin lege. Textul vizat de excepţia de neconstituţionalitate, referindu-se la confiscarea veniturilor obţinute prin săvârşirea unei contravenţii, constituie o aplicare legală a art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât se referă la venituri obţinute prin săvârşirea unei contravenţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Prin Încheierea din 4 februarie 2002, Judecătoria ClujNapoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, introduse prin art. 16 din Legea nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.97 din 4 februarie 2002. Aceste prevederi au următorul cuprins: "Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (5), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14." Se observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.381 din 5 iunie 2002, iar dispoziţia criticată este încorporată la art. 11 alin. (3). Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile acestui articol, care, potrivit criticii formulate de autorul excepţiei, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2) şi (7), art. 134 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:
- Art. 41 alin. (1), (2) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...] (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.";
- Art. 134 alin. (2): "(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...] (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, sunt criticate, în esenţă, întrucât instituie o "prezumţie absolută de ilegalitate asupra provenienţei unei sume de bani la punctele de lucru ale agenţilor economici". Curtea constată însă că în realitate textul de lege supus controlului de constituţionalitate reprezintă o normă coercitivă, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată. Aşa fiind, textul criticat nu instituie o răspundere obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată. În acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu: Decizia nr.151 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.475 din 20 august 2001.
În plus, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile criticate dau expresie prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, în virtutea cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", şi sunt în deplină concordanţă cu art. 41 alin. (1), (2) şi (7) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Legea fundamentală.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia aceleaşi prevederi contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Constituţie, referitoare la obligaţiile statului, Curtea reţine că şi aceasta este nefondată, urmând să fie respinsă. Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor constituţionale rezultă că, ţinând seama de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căreia "România este stat de drept, democratic şi social, în care [...] dreptatea [...]" reprezintă o valoare supremă, fiind garantată, se impune cu necesitate ca statul să-şi exercite funcţiile prevăzute la art. 134 alin. (2) din Constituţie, promovând valoarea de dreptate, ceea ce presupune ca, prin norme juridice, să instituie sancţiuni pentru cei care nu-şi îndeplinesc obligaţiile legale ce le incumbă, aducând atingere, în acest fel, interesului general.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8), art. 134 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (6), art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zip 7 Imcom." - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.656/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu

Joi, 24 septembrie 2026, 00:48

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.