DECIZIE nr.302 din 9 iulie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 581/14 aug. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr.36/2002, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.320/2002 al Judecătoriei Pucioasa.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 iulie 2003 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 9 iulie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 9 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.320/2002, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, excepţie ridicată de Alexandru Florescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că reglementarea taxelor şi a impozitelor locale se face prin două legi distincte, contradictorii, şi anume Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale şi Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol, situaţie creată datorită modificării aduse Legii nr. 27/1994 prin art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/1999.
Judecătoria Pucioasa consideră că "prevederile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/1999 nu contravin prevederilor constituţionale, ordonanţa susmenţionată modificând Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că "excepţia este inadmisibilă, în raport cu art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.273 din 22 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, a fost, potrivit art. 79 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr.36/2002 privind impozitele şi taxele locale, abrogată".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 3 martie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 122/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.340 din 16 iulie 1999.
Examinând excepţia, Curtea reţine că, în realitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/1999 nu are decât un singur articol - art. I, cu trei puncte, ultimul redând cuprinsul modificat al art. 14 din Legea nr. 27/1994.
În consecinţă, Curtea reţine că obiectul real al excepţiei îl formează dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/1999.
Prin art. 14 din Legea nr. 27/1994 se prevedea: "Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, în intravilan", conform tabelului.
"Contribuabilii, persoane fizice, prevăzuţi la art. 5, care deţin în proprietate terenuri neocupate de clădiri şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zonele A, B şi C, datorează impozit pe teren.
Pentru terenurile aparţinând contribuabililor prevăzuţi la alin. 2, neocupate de clădiri şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zona D, precum şi în categoriile 3-5, în suprafaţă de până la 1.000 m2 inclusiv, se datorează impozit pe teren, iar pentru suprafaţa care depăşeşte 1000 m2 se datorează impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.
Contribuabilii, persoane juridice, care deţin în proprietate terenuri, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii pentru care sunt autorizaţi potrivit legii, datorează pentru acestea impozit pe teren." Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin Ordonanţa Guvernului nr.36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.670 din 10 septembrie 2002. Potrivit art. 12 din această ordonanţă, dispoziţia cuprinsă la art. 14 din Legea nr. 27/1994 este preluată, în principiu, cu unele deosebiri, stabilindu-se, conform anexelor nr. 3 şi 4, impozitul pe terenurile situate în intravilan şi, respectiv, pe cele situate în extravilanul localităţilor, diferenţiat pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul localităţii, iar în cazul terenurilor situate în extravilan, pe ranguri de localităţi şi categorii de folosinţă a terenurilor şi pe zone.
Autorul excepţiei, fără să-şi motiveze excepţia de neconstituţionalitate, se limitează să susţină, de altfel fără temei, că ar fi în vigoare dispoziţii contradictorii - Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale şi Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol -, deşi recunoaşte, în memoriul depus la dosar, că ambele legi au fost abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr.36/2002. De asemenea, susţine că ordonanţa criticată "nu putea anula Legea nr. 34/1994".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr.36/2002, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevede că "sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". Autorul excepţiei nu a motivat excepţia de neconstituţionalitate ridicată, limitându-se la susţineri referitoare la neconcordanţa dintre actele normative menţionate.
Aşa cum s-a precizat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei pentru a suplini lipsa de motivare a excepţiei, întrucât astfel s-ar încălca regimul constituţional al soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, care prevede ridicarea excepţiei în faţa instanţei judecătoreşti, iar nu examinarea din oficiu de către Curte a constituţionalităţii legilor în vigoare.
În legătură cu precizarea făcută în notele scrise depuse la dezbaterea excepţiei în faţa Curţii, în sensul menţionării art. 78 din Constituţie privind intrarea în vigoare a legii, Curtea constată că această dispoziţie constituţională nu are legătură cu celelalte susţineri ale autorului excepţiei, făcute în faţa instanţei cu prilejul ridicării excepţiei, în care s-a limitat la sesizarea presupuselor contradicţii dintre cele două legi la care s-a referit. De altfel, acest text constituţional nu are nici o incidenţă în cauză, legile şi ordonanţele menţionate fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În ceea ce priveşte susţinerea că ar exista dispoziţii legale contradictorii, aceasta, chiar dacă ar fi reală (ceea ce, mai ales, ţinându-se seama că actele normative respective sunt în prezent abrogate, nu este cazul în speţă), nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de resortul exclusiv al autorităţii legiuitoare.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr.36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Florescu în Dosarul nr. 2.320/2002 al Judecătoriei Pucioasa.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 12:49

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.