DECIZIE nr.329 din 11 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 695/3 oct. 2003

Costică Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, ci reprezintă o măsură de protecţie care nu poate avea semnificaţia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situaţii specifice, a egalităţii cetăţenilor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.526/P/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Berechet, apelant inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se suţine că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece, "potrivit Legii privind Statutul poliţistului nr. 360/2002, poliţiştii sunt funcţionari publici civili, situaţie în care rămân aplicabile pentru aceştia, în cadrul infracţiunii de ultraj, doar dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, iar alin. 3 este neconstituţional, aplicarea acestuia fiind posibilă, dar până la intrarea în vigoare a Statutului poliţistului".
Tribunalul Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât scopul urmărit de legiuitor prin introducerea dispoziţiilor legale criticate a fost acela de a crea o protecţie sporită anumitor categorii de persoane cu funcţii care, prin specificul lor, îi pot face mai frecvent subiecte pasive ale infracţiunii de ultraj decât alte categorii de funcţionari. Adoptarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu înseamnă că poliţistul nu mai poate fi subiect pasiv al infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 3 (devenit ulterior alin. 4) din Codul penal, şi că nu ar mai fi apărat de aceste dispoziţii legale, deoarece specificul activităţii sale a rămas neschimbat.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că dispoziţiile art. 239 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale.
În motivarea acestui punct de vedere se arată că poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite de lege, poziţia sa de subiect pasiv al infracţiunii de ultraj nefiind legată de calitatea de militar.
Guvernul consideră critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, aceasta vizând aspecte de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. Se arată că şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, alin. 3 al art. 239 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 140/1996 şi devenit alin. 4 în urma modificării Codului penal prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2002, făcea distincţie între poliţişti şi alte categorii de persoane, iar prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 dispoziţiile legale criticate, în ceea ce îi priveşte pe poliţişti, nu au fost implicit abrogate, acestea rămânând în continuare aplicabile în cazul săvârşirii infracţiunii de ultraj împotriva poliţiştilor.
Avocatul Poporului arată că prevederile legale referitoare la infracţiunile de ultraj săvârşite împotriva poliţistului nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea o protecţie sporită anumitor categorii de persoane cu anumite funcţii, care prin specificul lor pot fi mai des subiect pasiv al infracţiunii de ultraj decât alte categorii de funcţionari.
Protecţia penală asigurată poliţiştilor, care, potrivit Legii nr. 360/2002, beneficiază de un statut special, reprezintă o garanţie a exercitării atribuţiilor ce le revin şi nicidecum un privilegiu, iar legitimitatea sa derivă din însăşi legitimitatea existenţei autorităţii. Tratamentul juridic diferit este justificat tocmai de necesitatea egalităţii în faţa legii, de a nu se crea stări privilegiate sau discriminatorii. În concluzie, se arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 239 alin. 3 din Codul penal, în vigoare la data săvârşirii faptei, devenit ulterior alin. 4, în urma introducerii alin. 2 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2002, dispoziţii potrivit cărora: "Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani." În cauză autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj cu violenţă, prevăzută în art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal (în redactarea din anul 2001), texte care au devenit în prezent alin. 3 şi 4. El critică dispoziţiile alin. 4 (fost 3) pe care le consideră ca devenite neconstituţionale după intrarea în vigoare a Legii nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului. Potrivit art. 1 din această lege "Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului". Autorul excepţiei susţine că, în aceste condiţii, dacă poliţiştilor, funcţionari publici civili, li se aplică normele de protecţie din art. 239 alin. 4 (fost 3), se creează o disfuncţionalitate evidentă în sistemul penal sancţionator, deoarece este inadmisibil ca poliţiştii să aibă un tratament juridic diferit de celelalte categorii de persoane numite în funcţii publice. În opinia sa, deşi nu o spune explicit, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie un statut discriminatoriu în favoarea poliţiştilor, în raport cu alţi funcţionari publici.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează o variantă agravantă a ultrajului comis împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, de vreme ce legiuitorul a instituit această agravantă a ultrajului, constând în sporirea cu 3 ani a maximului special al pedepsei, în cazul săvârşirii infracţiunii faţă de funcţionari însărcinaţi cu apărarea ordinii şi siguranţei publice.
Intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu schimbă natura funcţiei publice şi deci nu face să dispară necesitatea apărării speciale a persoanei acestuia împotriva faptelor de ultraj.
Astfel fiind, rezultă că dispoziţiile art. 239 alin. 4 (fost 3) din Codul penal reprezintă o măsură de protecţie care nu are însă semnificaţia unui privilegiu şi nici a unei discriminări, fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situaţii specifice, a egalităţii cetăţenilor.
Criticile de neconstituţionalitate fiind neîntemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2003.

PREŞEDINTE
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Joi, 24 septembrie 2026, 18:30

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.