DECIZIE nr.338 din 16 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
Textul actului publicat în M.Of. nr. 745/24 oct. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Oneşti în Dosarul nr. 12.727/2002 al Tribunalului Bacău Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 119, ale art. 120 alin. (1), (2) şi (3) şi nici pe cele ale art. 134 din Constituţie, ci, din contră, dă expresie dispoziţiilor constituţionale, creând cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 11 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 12.727/2002, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Oneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că autonomia administraţiei publice locale constă în dreptul autorităţilor publice locale de a dispune toate măsurile pentru realizarea pe plan local a sarcinilor puterii executive.
Pentru organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei publice locale este necesar ca aceste organe să dispună de venituri proprii constituite din surse realizate pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale, mai concret, venituri constituite din impozite şi taxe locale. Aşa fiind, se apreciază că textul de lege criticat încalcă principiul autonomiei locale prevăzut în art. 119 şi în art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, prin aplicarea sa, consiliile locale sunt împiedicate să îşi recupereze debitele provenite din impozite şi taxe locale, fiind încălcat astfel principiul autonomiei locale.
Autoarea excepţiei apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 134 din Constituţie, deoarece prin neîncasarea impozitelor şi taxelor locale este împiedicată crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor cetăţenilor în activitatea economico-financiară.
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât dispoziţiile art. 16 alin. (5) lit. b) şi
c) din Legea nr. 137/2002 prevăd doar o suspendare temporară, iar nu definitivă a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare privind instituirea măsurilor de executare silită pornite de creditorii bugetari împotriva societăţilor comerciale debitoare, astfel că, după expirarea termenului prevăzut de lege, aceştia au posibilitatea legală de a-şi recupera creanţele.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 nu încalcă prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, dispoziţiile criticate realizând definirea interesului public în activitatea economică de ansamblu, prin asigurarea libertăţii comerţului, apărarea intereselor naţionale, precum şi stimularea creativităţii ştiinţifice cu caracter naţional.
Art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 reglementează o situaţie specială, care presupune luarea unor măsuri excepţionale, însă numai cu caracter temporar şi nu cu privire la toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare. Creditorii bugetari îşi pot exercita dreptul de a-şi recupera debitele după expirarea termenului precizat de lege, situaţie ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală.
Se apreciază, în concluzie, că excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 este neîntemeiată.
Guvernul arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 119 şi ale art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în care este consacrat principiul autonomiei locale, întrucât acest principiu nu poate fi opus unor măsuri legislative de interes general, cum sunt măsurile de accelerare a procesului de privatizare a agenţilor economici cu capital de stat din întreaga economie naţională.
Se consideră că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece măsurile consacrate în Legea nr. 137/2002 au în vedere asigurarea "protejării intereselor naţionale în activitatea economică financiară şi valutară" tocmai prin accelerarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale cu capital de stat, atât prin înstrăinarea sau externalizarea activelor deţinute de aceste societăţi, cât şi prin vânzarea acţiunilor, măsurile prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat având un caracter temporar şi instituindu-se numai la societăţile comerciale aflate în proces de privatizare.
Prin urmare, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi
c) din Legea nr. 137/2002 este neîntemeiată.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.215 din 28 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (5): "De la data instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare, la societatea comercială se aplică următoarele măsuri excepţionale: [...]
b) creditorii bugetari, la solicitarea administratorului special, vor ridica toate sarcinile care grevează asupra activelor societăţii comerciale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul creşterii atractivităţii la privatizare, iar sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporţional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile, potrivit normelor metodologice emise în aplicarea prezentei legi;
c) creditorii bugetari vor suspenda, până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societăţii comerciale şi nu vor face nici un demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale:
- Art. 119: "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.";
- Art. 120 alin. (1) şi (2): "(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.";
- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii." În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 137/2002 au fost modificate ulterior sesizării instanţei constituţionale prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.144 din 5 martie 2003, modificată şi completată ulterior, soluţia legislativă consacrată de textul de lege criticat rămânând neschimbată.
În fundamentarea criticii sale, autoarea excepţiei înţelege să absolutizeze dreptul său de a dispune măsurile pentru realizarea pe plan local a sarcinilor publice, consacrat de Constituţie, refuzând legiuitorului orice legitimitate în ceea ce priveşte instituirea unor reguli şi limite rezonabile în exercitarea acestuia, în funcţie de raţiunile şi de finalitatea urmărită. Autoarea face abstracţie de faptul că o asemenea viziune, transpusă în practică, s-ar traduce într-o negare cu consecinţe prejudiciabile a drepturilor şi intereselor altor persoane fizice sau juridice cărora statul este ţinut în egală măsură să le acorde ocrotire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi reglementarea legală criticată este derogatorie de la principiul constituţional al autonomiei locale, ţinând seama de circumstanţele în care îşi găseşte aplicarea, de finalitatea şi de caracterul său temporar, aceasta nu poate fi calificată ca fiind neconstituţională. Sub acest aspect, prin Decizia nr.123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.292 din 4 iunie 2001, Curtea Constituţională a statuat că principiul autonomiei "nu include şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării".
Raportând aceste consideraţii principiale la speţă, Curtea reţine că norma legală criticată este aplicabilă unei societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, exclusiv "de la data instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare", măsurile excepţionale pe care le consacră urmărind "creşterea atractivităţii la privatizare" a respectivei societăţi. Faptul că "sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporţional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile" demonstrează că aceştia nu sunt lipsiţi de drepturile lor, ci, în considerarea raţiunii sociale majore pe care norma legală o menţionează in terminis, a intervenit doar o prorogare a realizării acestor drepturi.
Aceeaşi finalitate o are şi prevederea potrivit căreia creditorii bugetari urmează să suspende aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societăţii comerciale şi să se abţină de la orice demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri, dacă se are în vedere că interdicţia astfel instituită operează o perioadă de timp limitată, şi anume "până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor".
În consecinţă, Curtea constată că reglementarea legală dedusă controlului de constituţionalitate a fost astfel concepută încât să ofere un cadru juridic favorabil protejării intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, în concordanţă cu exigenţa prevăzută de art. 134 alin. (2) din Constituţie, şi nu contravine nici unuia dintre textele constituţionale de referinţă invocate de autoarea excepţiei.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 prin Decizia nr.228/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.550 din 31 iulie 2003, şi, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Primăria Municipiului Oneşti în Dosarul nr. 12.727/2002 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 13:52

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.