DECIZIE nr.363 din 30 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 746/24 oct. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Art Group Int" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.
La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul părţii prezente arată că Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, este o reglementare specială, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii reprezintă, potrivit voinţei legiuitorului, instituţia specializată care are atribuţia de a controla activităţile în acest domeniu, fără a încălca principiul autonomiei locale.
Solicită, pe cale de consecinţă, respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că autorizarea executării lucrărilor în construcţii este o activitate care implică realizarea interesului naţional, iar principiul autonomiei locale nu exclude posibilitatea statului de a lua măsuri în domenii care ţin de interesul naţional.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 640/C.V./2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Art Group Int" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute la art. 23 lit. a) din actul normativ criticat.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 251 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, contravin prevederilor art. 119 şi 120 din Constituţie, referitoare la autonomia locală, deoarece acordă dreptul inspectoratelor teritoriale în construcţii să constate şi să sancţioneze contravenţii în domeniul construcţiilor. În opinia autorului excepţiei, "singurele organe competente să constate contravenţii în construcţii şi să aplice sancţiuni sunt organele de control ale Consiliului Municipiului Bucureşti şi ale Primăriei Municipiului Bucureşti", iar imixtiunea Inspectoratului de Stat în Construcţii încalcă principiul autonomiei locale, având în vedere că, potrivit acestui principiu, "nici un organ de stat nu poate exercita asupra autorităţii locale un control al activităţii - altfel decât pe calea acţiunilor în justiţie - şi nici nu poate să interfereze cu activitatea acesteia." Tribunalul Bucureşti apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi nici legislaţiei aplicabile în materia autorizării construcţiilor.
Stabilirea modalităţii de control şi abilitarea mai multor organe competente în acest sens urmăresc realizarea unei discipline în construcţii şi nu reprezintă o suprapunere de competenţe sau o ierarhizare exclusivă a competenţelor de control.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate sunt conforme prevederilor constituţionale, iar excepţia ridicată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că prin art. 251 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare, se instituie un control al statului în activitatea de amenajare a teritoriului, urbanism şi autorizare a executării lucrărilor de construcţii, exercitat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, direct şi prin inspectoratele sale teritoriale, pe întreg teritoriul ţării. Reglementarea prin lege a posibilităţii "exercitării unui control de strictă specialitate, în domenii expres prevăzute de lege, de către o altă autoritate a administraţiei publice centrale, [...] nu constituie o încălcare a principiului autonomiei locale instituit de art. 119 şi 120 din Constituţie".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 251 a fost introdus prin Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din 1 august 2001, şi are următorul conţinut: "(1) Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcţii, pe întregul teritoriu al ţării, şi de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile şi sancţiunile prevăzute de prezenta lege.
(2) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiinţare, după caz, atunci când constată că acestea se realizează cu încălcarea dispoziţiilor legale, a cerinţelor privind asigurarea calităţii în construcţii, fără proiect tehnic ori pe baza unor autorizaţii nelegal emise.
(3) Inspectoratul de Stat în Construcţii şi inspectoratele teritoriale încunoştinţează autoritatea administraţiei publice pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul asupra constatărilor şi măsurilor dispuse. În această situaţie organele de control ale consiliilor judeţene sau locale, după caz, au obligaţia să urmărească modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii.
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 119: "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.";
- Art. 120: "(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.
(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele: Potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) din Constituţie, consiliile locale şi primarii, ca autorităţi administrative autonome, rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe, în condiţiile legii. Rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe nu înseamnă însă exclusivitate în sensul neaplicării ori nerespectării dispoziţiilor legale general obligatorii pe întreg teritoriul ţării. Prin Decizia nr.136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.647 din 16 octombrie 2001, Curtea Constituţională a statuat că art. 119 şi art. 120 alin. (2) din Constituţie "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu".
Printr-o altă decizie, respectiv prin Decizia nr.219 din 14 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 22 februarie 2001, Curtea Constituţională a statuat că "statul este îndreptăţit să intervină în situaţii care reclamă un interes naţional".
Amenajarea teritoriului, urbanismul, autorizarea şi executarea lucrărilor de construcţii reprezintă, în mod evident, un domeniu de interes naţional, iar în asemenea situaţii autoritatea legiuitoare elaborează reglementări general obligatorii pe întreg teritoriul ţării. Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, organizate conform prevederilor art. 115 din Constituţie, au atribuţia să asigure şi să controleze, în domeniul lor de activitate şi conform atribuţiilor lor prevăzute de lege, aplicarea şi respectarea reglementărilor legale general obligatorii şi să ia măsuri corespunzătoare pentru prevenirea ori sancţionarea abaterilor constatate, fără ca, prin acestea, să aducă atingere principiului autonomiei administraţiei publice locale.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 251 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Art Group Int" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 640/C.V./2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 22:44

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.