DECIZIE nr.347 din 18 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat
Textul actului publicat în M.Of. nr. 751/27 oct. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Doiniţa Bontea în Dosarul nr. 13.540/2002 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că, întrucât actul normativ criticat este anterior Constituţiei din 1991, se impune analizarea cadrului legislativ existent în perioada edictării sale, stabilit prin Decretul-lege nr.2/1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale. Articolul 2 al acestui act normativ abilitează Consiliul Frontului Salvării Naţionale să emită decrete cu putere de lege. În concluzie, Decretul-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat a fost emis cu respectarea normelor în vigoare la acea dată, de către organul care avea competenţa să edicteze un asemenea act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 13.540/2002, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Doiniţa Bontea într-o cauză penală având ca obiect infracţiunea de ocupare abuzivă a locuinţelor din fondul locativ de stat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege incriminator a fost adoptat de fostul Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, organism care "nu a fost înregistrat în justiţie, nu este rezultatul unor alegeri, iar membrii acestui organ nu au primit validarea unui for abilitat în acest sens" şi, în consecinţă, acesta nu putea exercita atribuţii de legiferare. În concluzie, art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990 încalcă prevederile art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora unica autoritate legiuitoare în România este Parlamentul.
Tribunalul Galaţi constată că nu există nici o cauză de inadmisibilitate a excepţiei ridicate, iar Curtea Constituţională a mai respins excepţii având acelaşi obiect, prin deciziile nr. 100 din 25 octombrie 1995 şi nr. 5 din 23 ianuarie 1996. Instanţa nu-şi exprimă opinia cu privire la temeinicia sau netemeinicia excepţiei ridicate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că "revoluţia din decembrie 1989 a înlăturat structurile de putere ale regimului dictatorial, inclusiv dispoziţiile constituţionale corespondente", iar "puterea instaurată în fapt a avut sarcina organizării tranzitorii a structurilor de putere din România şi astfel a fost constituit Consiliul Naţional al Frontului Salvării Naţionale, ca organ suprem al puterii de stat, care, pentru restabilirea legalităţii şi evitarea unui vid legislativ şi de autoritate, şi-a asumat rolul de autoritate legiuitoare prin emiterea de decrete cu putere de lege, până la constituirea Parlamentului". În aceste condiţii, "Decretul-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat a fost adoptat de Consiliul Naţional al Frontului Salvării Naţionale, ca organ suprem al puterii de stat, în temeiul dispoziţiilor cu caracter constituţional ale art. 2 lit. a) din Decretul-lege nr.2/1989". Art. 150 din Constituţie prevede că actele normative emise anterior rămân în vigoare în măsura în care nu sunt contrare noii Constituţii, iar nu în funcţie de procedura prin care au fost adoptate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.10 din 15 ianuarie 1990. Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut: "Ocuparea unei locuinţe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani." Autorul excepţiei susţine că, datorită lipsei de abilitare constituţională a organului emitent, Decretul-lege nr.24/1990, în ansamblul său, este contrar prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Decretul-lege nr.24/1990 a fost adoptat anterior datei intrării în vigoare a actualei Constituţii, care a fost aprobată prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. Art. 150 alin. (1) din Constituţie prevede că "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".
Prevederile noii Constituţii, referitoare la organizarea, competenţele şi atribuţiile autorităţilor publice, inclusiv ale autorităţii legiuitoare, nu pot fi aplicate în privinţa actelor emise anterior datei intrării ei în vigoare, iar legitimitatea autorităţii publice emitente poate fi apreciată doar în raport cu reglementările cu caracter constituţional în vigoare la data emiterii actului normativ examinat.
În urma actului revoluţionar de la 22 decembrie 1989, Constituţia din 1965 a fost suspendată, iar până la adoptarea noii Constituţii, organizarea şi exercitarea puterii în stat au fost reglementate prin acte normative emise de autorităţi publice provizorii.
La data adoptării Decretului-lege nr.24/1990 era în vigoare Decretul-lege nr.2/1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4 din 27 decembrie 1989. În alin. 2 din preambulul acestui decret-lege se prevede că, În scopul instaurării democraţiei şi libertăţii, al afirmării demnităţii poporului român, s-a constituit Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ca organ suprem al puterii de stat".
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din acelaşi act normativ, "Consiliul Frontului Salvării Naţionale, ca organ al puterii, are următoarele atribuţii:
a) emite decrete cu putere de lege şi decrete [...]".
De asemenea, în art. 10 al acestui act normativ se dispune că "Sunt şi rămân dizolvate toate structurile de putere ale fostului regim dictatorial".
Concordanţa sau neconcordanţa unor acte normative preconstituţionale cu prevederile noii Constituţii se poate examina numai în privinţa conţinutului dispoziţilor lor, iar nu şi în privinţa competenţei organului emitent sau în privinţa formei actelor respective. În ceea ce priveşte raportarea actului criticat la cadrul legislativ existent la acea dată şi competenţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale de a edicta, în mod provizoriu, acte normative cu putere de lege, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Decretul-lege nr.2/1989, acest organism avea, ca organ al puterii, abilitarea să emită asemenea acte normative.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr.24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Doiniţa Bontea în Dosarul nr. 13.540/2002 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 11:12

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.