DECIZIE nr.333 din 16 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2002
Textul actului publicat în M.Of. nr. 765/31 oct. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.156/2002, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Dâmboviţa în Dosarul nr. 143/2003 al Judecătoriei Târgovişte.
La apelul nominal răspund consilier juridic Nicoleta Neguţ pentru Ministerul Finanţelor Publice, consilier juridic Alexandru Stanciu pentru Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi consilier juridic Olga Suba pentru Ministerul Justiţiei, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002. Se arată că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.212/2003, iar argumentele avute în vedere în considerentele deciziei sunt valabile şi în cauza de faţă.
Reprezentantul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului solicită respingerea excepţiei, conform notelor scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Justiţiei consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2002 sunt constituţionale. Se arată că prin Decizia nr.212/2003 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002, constatând că acestea nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerând că în cauză nu sunt elemente noi pentru a o modifica.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 143/2003, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.156/2002, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Dâmboviţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că prevederile legale criticate "realizează o veritabilă naţionalizare a patrimoniului privat al Camerelor de Comerţ şi Industrie", deşi "această instituţie juridică nu-şi găseşte consacrarea în actuala Constituţie, fiind considerată incompatibilă cu noul stat de drept". Totodată, consideră că divizarea camerelor de comerţ şi industrie, ca persoane juridice, nu poate fi decisă prin ordonanţă de urgenţă.
În susţinerea excepţiei este invocată încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6).
Judecătoria Târgovişte consideră că excepţia este întemeiată, susţinând că "prin soluţionarea acestei excepţii se poate evita cauzarea unor grave prejudicii în activitatea camerelor de comerţ şi industrie, periclitând funcţionarea şi chiar existenţa acestora".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine, în esenţă, că, potrivit evidenţelor Ministerului Finanţelor Publice, "din încasările realizate, potrivit legii, de oficiile registrului comerţului, s-au acoperit cheltuielile de organizare şi funcţionare a acestora şi s-au înregistrat importante excedente. Întrucât o parte semnificativă din bunurile cu care au fost dotate oficiile registrului comerţului provine din veniturile pe care acestea le-au realizat, este legal şi echitabil ca la desprinderea respectivelor oficii de camerele de comerţ şi industrie să se determine şi cota de contribuţie la achiziţionarea bunurilor cu care au fost dotate". De altfel, menţionează Guvernul, "prin art. VI al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2002, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.156/2002, se stipulează, în mod expres, că «bunurile din dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice, în limita aportului acestora la dobândirea respectivelor bunuri constituie patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului». În raport cu modul de constituire al acestui patrimoniu, nu se poate pune problema unei confiscări şi, cu atât mai puţin, a unei naţionalizări".
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens, se arată că "prin voinţa legiuitorului, suportul logistic şi documentele privind activitatea registrului comerţului nu sunt proprietatea privată a camerelor de comerţ, ci constituie un patrimoniu afectat realizării funcţiilor specifice registrului comerţului care, prin atribuţiile şi importanţa activităţii, reprezintă o instituţie de interes public", astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât, "conform art. 41 alin. (1) teza a 2-a din Legea fundamentală, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege".
În legătură cu pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002, modificată şi completată, Avocatul Poporului consideră că "nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit textelor legale criticate, constituie patrimoniu al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului bunurile aflate în dotarea acestuia, dar numai în limita aportului său la dobândirea bunurilor respective". În consecinţă, consideră Avocatul Poporului, "nefiind preluate decât acele bunuri dobândite prin aportul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, nu poate fi susţinută încălcarea principiului inviolabilităţii proprietăţii private".
În plus, se apreciază în continuare, "conform art. VI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002, modificată şi completată, bunurile aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi birourilor unice vor fi numai folosite de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, nefiind trecute în proprietatea sa. De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, predarea-preluarea acestor bunuri se realizează prin protocol, ceea ce nu împiedică părţile să stabilească contravaloarea folosinţei lor".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129 din 4 octombrie 2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.746 din 11 octombrie 2002, dispoziţii modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.156 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.850 din 25 noiembrie 2002.
Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:
- Art. V: "(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă bazele de date, aplicaţiile de întreţinere şi utilizare a acestora, necesare în vederea ţinerii şi administrării registrelor comerţului de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv oficiile registrului comerţului de pe lângă camerele de comerţ şi industrie teritoriale, şi funcţionării birourilor unice din cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, precum şi documentele care privesc activitatea acestora se preiau de către Ministerul Justiţiei - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi de către oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale, pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.
(2) Modul de utilizare de către Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi de către camerele de comerţ şi industrie teritoriale a informaţiilor cuprinse în bazele de date se stabileşte pe bază contractuală sau prin protocol.";
- Art. VI: "(1) Bunurile aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice constituie, în limita aportului acestora la dobândirea bunurilor respective, patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi vor fi folosite potrivit destinaţiei stabilite.
(2) Determinarea aportului prevăzut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Predarea-preluarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se efectuează prin protocol încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi, respectiv, ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale." Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate se bazează pe susţinerea că sunt încălcate dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, texte care au următorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...] (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Dispoziţiile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte.
Astfel, prin Decizia nr.212 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.471 din 1 iulie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V, VI şi VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.156/2002, constatând că acestea nu încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi nici pe cele ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, texte invocate şi în acea cauză în susţinerea excepţiei.
În esenţă, Curtea a reţinut că organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei, iar nu pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, reprezintă o opţiune a legiuitorului ce nu constituie, aşa cum susţine autorul excepţiei, divizarea acestei din urmă persoane juridice. În considerentele deciziei se arată că "Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nu a fost nici potrivit redactării anterioare a textului parte constitutivă a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ci un serviciu public organizat pe lângă aceasta, ca o structură de sine stătătoare.
Reglementarea serviciului public al registrului comerţului nu este supusă regulilor dreptului civil, ci normelor de drept administrativ, potrivit cărora între serviciul public şi baza sa materială există o legătură substanţială. Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate nici cu privire la constituirea patrimoniului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din bunurile aflate în dotarea oficiului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice, în limita aportului lor la dobândirea bunurilor şi pentru a fi folosite potrivit destinaţiei stabilite.
Existenţa acestor bunuri în proprietatea Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti ar constitui o depăşire a obiectului de activitate al acesteia. De altfel, orice altă soluţie ar duce la îmbogăţirea fără justă cauză a camerelor de comerţ şi industrie, care şi-ar însuşi pe această cale, în mod ilegal, bunuri provenite din venituri bugetare. Mai mult, potrivit pct. I.29 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice aparţin domeniului public, ele neputând intra pe nici o cale în proprietatea unei persoane juridice de drept privat.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte veniturile rezultate din activitatea desfăşurată de serviciul public, de regulă, acestea sunt venituri bugetare, în măsura în care ele nu sunt utilizate pentru funcţionarea serviciului public. Aşa fiind, regula este aplicabilă şi în cauză, iar prin aceasta nu se încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti neavând un drept de proprietate asupra bunurilor aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice".
Considerentele avute în vedere de Curtea Constituţională pentru pronunţarea deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002 şi cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.156/2002, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Dâmboviţa în Dosarul nr. 143/2003 al Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Joi, 24 septembrie 2026, 10:03

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.