DECIZIE nr.357 din 30 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 al ordonanţei
Textul actului publicat în M.Of. nr. 769/3 noi. 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 al ordonanţei, excepţie ridicată de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad în Dosarul nr. 2.111/2003 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 257C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de aceleaşi părţi în Dosarul nr. 3.063/2003 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor,
având în vedere identitatea de obiect şi de părţi a acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 257C/2003 la Dosarul nr. 190C/2003, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 a devenit inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională, prin Decizia nr.176/2003, a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, constatând neconstituţionalitatea lor. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţă, se apreciază că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 1 aprilie 2003 şi din 15 mai 2003, pronunţate în dosarele nr. 2.111/2003 şi nr. 3.063/2003, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 în întregul ei şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 al ordonanţei, excepţie ridicată de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" din Arad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în ambele dosare, autorul acesteia a arătat, în esenţă, că instituirea taxei de 10% din veniturile realizate pe care instituţiile de învăţământ superior particulare au obligaţia să o verse la bugetul de stat este neconstituţională, întrucât a fost instituită prin ordonanţă de urgenţă, iar nu prin lege, şi încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea, art. 32 alin. (5) privind instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, art. 36 alin. (6) privind garantarea autonomiei universitare, art. 41 alin. (2) privind egala ocrotire a proprietăţii private, indiferent de titular, art. 41 alin. (3) privind condiţiile exproprierii, art. 72 alin. (3) privind domeniul legii organice şi ale art. 114 alin. (4) privind condiţiile emiterii ordonanţei de urgenţă.
În dezvoltarea motivelor excepţiei, autorul acesteia arată că, prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, Guvernul creează o discriminare între instituţiile de învăţământ superior particulare şi instituţiile de învăţământ superior de stat, privilegiindu-le pe acestea din urmă, întrucât în sarcina lor nu se prevede taxa de 10% din veniturile obţinute de la studenţi în cadrul procesului de învăţământ.
Pe de altă parte, se susţine că prin ordonanţa de urgenţă s-au adoptat reglementări de domeniul legii organice şi că acestea nu se justifică din punct de vedere constituţional, întrucât nu a existat un caz excepţional.
Totodată, în motivarea excepţiei, se susţine că, practic, are loc o expropriere de 10% din proprietatea instituţiei de învăţământ superior particular, instituţie nonprofit şi de utilitate publică, în beneficiul instituţiilor învăţământului superior de stat, deşi acestea dispun şi ele de proprietate privată, prin perceperea taxelor pentru locurile care nu sunt subvenţionate de la bugetul de stat.
Judecătoria Arad consideră, prin Încheierea din 1 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.111/2003, că excepţia este întemeiată, ordonanţa criticată fiind neconstituţională, întrucât încalcă prevederile art. 41 alin. (2), ale art. 114 alin. (4) şi ale art. 138 alin. (1) din Legea fundamentală.
Prin Încheierea din 15 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.063/2003, aceeaşi instanţă apreciază că excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei nefiind încălcate, "întrucât instituţiile de învăţământ particular au obligaţia legală de a utiliza parte din veniturile lor pentru investiţii în baza materială proprie, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 fiind în acord cu o obligaţie legală deja stabilită în sarcina instituţiilor de învăţământ superior privat prin legile nr. 84/1995 şi, respectiv, nr. 88/1993".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Guvernul apreciază, în punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 190C/2003, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele constituţionale invocate nu au fost încălcate prin emiterea ordonanţei de urgenţă criticate.
În punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 257C/2003 Guvernul consideră că "excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 în ansamblul său este neîntemeiată". Totodată se arată că "excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 este inadmisibilă".
Avocatul Poporului susţine că art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 este neconstituţional, pentru următoarele motive: "încalcă principiul egalităţii, prevăzut în art. 16 din Constituţie; reprezintă un impediment financiar în exercitarea dreptului la proprietate; constituie o măsură contrară principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale prevăzute de art. 53 din Constituţie, întrucât reprezintă o taxă instituită fără a fi justificată în nici un fel de prestaţie a unei autorităţi publice; constituie o măsură care încalcă autonomia universală reglementată de art. 32 alin. (6) din Constituţie; constituie o expropriere neconformă prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.831 din 21 decembrie 2001.
Ordonanţa de urgenţă criticată are următorul cuprins: "- Art. 1: Instituţiile de învăţământ superior particulare au obligaţia să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 10% din veniturile realizate din încasarea taxelor de şcolarizare, admiteri, înmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, precum şi a celorlalte taxe percepute în procesul de învăţământ la studenţi.
- Art. 2: Instituţiile de învăţământ superior de stat, pentru numărul de studenţi şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, au obligaţia să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.
- Art. 3: Instituţiile de învăţământ superior particulare, pentru numărul de studenţi şcolarizaţi peste cifra de şcolarizare propusă de Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică şi aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, au obligaţia să verse la bugetul de stat o taxă în cuantum de 40% din veniturile prevăzute la art. 1.
- Art. 4: Sumele prevăzute la art. 1-3 se utilizează pentru susţinerea investiţiilor, activităţilor de întreţinere şi de reparare a căminelor studenţeşti.
- Art. 5: Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să calculeze semestrial taxele prevăzute la art. 1-3 şi să le vireze la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare expirării semestrului.
- Art. 6: (1) Pentru neachitarea în termen a taxelor prevăzute la art. 1-3 instituţiile de învăţământ superior datorează majorări de întârziere în cuantumul prevăzut de lege pentru creanţele bugetare.
(2) Majorările de întârziere prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie.
- Art. 7: Metodologia de aplicare a măsurilor stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă se elaborează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Ministerul Finanţelor Publice şi se aprobă prin ordin comun al celor două ministere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă încălcarea următoarelor dispoziţii constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 32 alin. (5) şi (6): "(5) Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.";
- Art. 41 alin. (2) şi (3): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.";
- Art. 72 alin. (3) lit. k) şi m): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...]
k) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; [...]
m) organizarea generală a învăţământului;";
- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";
- Art. 138 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie. Astfel, prin Decizia nr.176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.400 din 9 iunie 2003, Curtea Constituţională a admis excepţia, declarându-le neconstituţionale. În consecinţă, întrucât decizia de constatare a neconstituţionalităţii a intervenit după data sesizării Curţii, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ordonanţei în întregul său are la bază susţinerea, pe de o parte, că reglementarea respectivă este de domeniul legii organice şi deci nu putea fi adoptată prin ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, iar pe de altă parte, că nu erau îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat un caz excepţional care să o justifice.
Analizând această critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu este întemeiată. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit că ordonanţele de urgenţă pot fi emise de Guvern şi în domeniul legilor organice, restricţia pentru această categorie de legi nefiind prevăzută decât pentru ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, prevăzute de art. 114 alin. (1) din Constituţie.
Totodată, Curtea a stabilit că precizarea cuprinsă la art. 138 din Constituţie, potrivit căreia impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, include şi ordonanţele Guvernului, emise în baza dispoziţiilor privind delegarea legislativă, prevăzute de art. 114 din Constituţie, efectele ordonanţelor fiind aceleaşi cu ale legilor adoptate de Parlament.
Curtea nu poate reţine nici critica privind neîndeplinirea condiţiilor urgenţei şi ale cazului excepţional, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie, întrucât, aşa cum arată Guvernul în punctul său de vedere, "reglementările [...] se impuneau a fi luate de urgenţă pentru a se pune capăt concursurilor de admitere ce au loc încă câteva luni după încetarea anului universitar, precum şi depăşirii cifrei de şcolarizare aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării".
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior şi, în special, a dispoziţiilor art. 1 al ordonanţei, excepţie ridicată de Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad în dosarele nr. 2.111/2003 şi nr. 3.063/2003 ale Judecătoriei Arad.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.174/2001, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Joi, 24 septembrie 2026, 01:57

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.