DECIZIE nr.332 din 11 septembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001
Textul actului publicat în M.Of. nr. 803/14 noi. 2003

Costică Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.646/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei şi a părţii Societatea Comercială "Di-Bas Auto" - S.R.L. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 270C/2003. La apelul nominal în acest dosar se constată, de asemenea, lipsa părţilor, Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea şi Societatea Comercială "Eliptic Group" - S.R.L. din Timişoara, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Din oficiu, Curtea pune în discuţie problema conexării celor două cauze,
având în vedere că, în ambele dosare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este acelaşi.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării.
Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 371C/2002 la Dosarul nr. 370C/2002.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că, în privinţa Ordonanţei Guvernului nr.5/2001, există o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, în cadrul căreia toate excepţiile de neconstituţionalitate având acest obiect au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 21.646/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect somaţia de plată.
Prin Încheierea din 27 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.498/2002, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 şi a Legii nr. 295/2002, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect o cerere în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001, care fac obiectul excepţiei, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece îi favorizează pe creditori în detrimentul debitorilor, ale art. 24 alin. (1), prin aceea că se permite comunicarea citaţiei şi a ordonanţei, chiar şi către persoane juridice, prin afişare, iar nu cu confirmare de primire, ale art. 21 şi ale art. 49 din Constituţie, deoarece procedura somaţiei de plată aduce limitări dreptului debitorului de a introduce o cerere reconvenţională. Totodată, se susţine că emiterea ordonanţei nu a fost justificată de o stare excepţională şi, în consecinţă, sunt încălcate prevederile art. 49 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât procedura somaţiei de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanţelor care îndeplinesc cumulativ condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil, simplificându-se demersul jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere şi ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părţi, iar cererea în anulare este o cale procedurală specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia acesta îşi poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare, inclusiv prin calea de atac a recursului.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază, de asemenea, că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 oferă "suficiente posibilităţi de apărare a debitorului împotriva unor abuzuri ale creditorilor".
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât "Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 oferă debitorului suficiente căi de a se apăra, în toate fazele judecăţii, în deplină concordanţă cu prevederile art. 24 din Constituţie".
În acelaşi sens s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Constituţională, spre exemplu prin deciziile nr. 72/2002 şi nr. 317/2002.
Guvernul arată că nici una dintre dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 nu este contrară prevederilor constituţionale. Reglementarea criticată a fost elaborată pentru a oferi creditorilor o procedură rapidă şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionării litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încălca anumite drepturi consacrate constituţional.
Constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 a fost constatată şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317/2002. De altfel, alin. (1) al art. 4 din ordonanţă a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.142/2002.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ale Legii nr. 295/2002 şi, în special, dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001.
Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.380 din 5 iunie 2002 şi ulterior modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.804 din 5 noiembrie 2002.
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 49 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Curtea Constituţională a fost sesizată în numeroase rânduri cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr.5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale sale, printre care şi cele ale art. 8. Toate acele excepţii au fost respinse, Curtea constatând că dispoziţiile ordonanţei nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi nici obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor. Astfel, de exemplu, în Decizia nr.72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acţiunii în anulare, cât şi în tot cursul soluţionării acţiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, şi debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare. De asemenea, sunt asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil.
De asemenea, prin Decizia nr.317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.930 din 19 decembrie 2002, Curtea a constatat că Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului.
În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr.173 din 6 mai 2003 sau prin Decizia nr.198 din 13 mai 2003, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.429 din 18 iunie 2003, respectiv nr. 435 din 19 iunie 2003.
Abrogarea alin. (1) al art. 4, care prevedea posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor, şi reglementarea în alin. (2) al aceluiaşi articol a obligativităţii citării au drept scop asigurarea pentru ambele părţi a exerciţiului dreptului la apărare în condiţii identice.
Mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare sau vreun privilegiu pentru una dintre părţi.
Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, a cererii în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
De altfel, toate reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 sunt norme de procedură, iar potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".
Autorul excepţiei critică, de asemenea, dispoziţiile Legii nr. 295/2002, în ansamblul său. În realitate însă, critica se referă la actul normativ de bază, Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, care a fost aprobată, cu unele modificări, prin Legea nr. 295/2002.
Curtea observă, de asemenea, că Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 nu conţine nici o dispoziţie derogatorie privind comunicarea hotărârilor, ci, dimpotrivă, în art. 6 alin. (4) se prevede că "Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire".
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ale Legii nr. 295/2002 şi ale art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bivuac Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.646/2002 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercială, respectiv de Societatea Comercială "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.498/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2003.

PREŞEDINTE
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI

Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 18:19

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.