DECIZIE nr.78 din 13 septembrie 1995
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei
Textul actului publicat în M.Of. nr. 294/20 dec. 1995

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Victor Dan Zlătescu - judecător
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de Chatzidimitriou Panagiotis în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecătoriei Iaşi, cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 21 noiembrie 1994.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, părţile lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit prevederilor Codului familiei şi ale art. 7 alin. 2 din Convenţia cu privire la drepturile copilului - căruia îi dă citire, acţiunea în tăgada paternităţii aparţine soţului mamei.

CURTEA,

deliberând asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, reţine:

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din 21 noiembrie 1994 în Dosarul nr. 7.041/1994, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de reclamantul Chatzidimitriou Panagiotis. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate reclamantul apreciază că art. 54 alin. 2 din Codul familiei este abrogat tacit prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. În situaţia în care instanţa consideră că textul este în vigoare, acesta contravine prevederilor art. 21, art. 26 şi art. 49 din Constituţie, Decretului nr.31/1954, precum şi principiilor generale de morală şi drept.
Exprimându-şi opinia, instanţa de judecată apreciază că prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi obstaculează aflarea adevărului şi stabilirea corectă a statutului persoanei fizice, în detrimentul său şi al societăţii în general.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciază că prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt constituţionale, dar „s-ar putea, eventual, avea în vedere, de lege ferenda, extinderea dreptului la acţiunea în tăgăduirea paternităţii, pentru alte considerente, rezultate din practica judecătorească şi ca urmare a unor studii de drept comparat”.
Se mai arată că, potrivit art. 54 alin. 2 din Codul familiei, acţiunea în tăgăduirea paternităţii are un caracter strict personal, numai soţul fiind în măsură să judece realitatea sau oportunitatea paternităţii pe care legea i-o atribuie.
Reglementarea ţine seama atât de ocrotirea interesului copilului, cât şi de asigurarea stabilităţii instituţiei căsătoriei. Se apreciază în continuare că, deşi din încheierea de sesizare nu rezultă, se pare că excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei se raportează la prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, şi ale art. 44, referitoare la egalitatea dintre soţi, însă principiile constituţionale trebuie interpretate în ansamblul lor. Sunt menţionate art. 26, care consfinţeşte respectul pentru viaţa intimă şi privată a cetăţenilor şi ocrotirea familiei, şi art. 45, care instituie un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor pentru copii şi tineri, „fără a se putea interpreta că prin aceasta s-ar aduce atingere principiului egalităţii în drepturi”.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, reţine următoarele: Deşi excepţia de neconstituţionalitate vizează o dispoziţie legală anterioară Constituţiei, Curtea este competentă să soluţioneze, deoarece Judecătoria Iaşi nu s-a pronunţat fără echivoc, în dispozitivul încheierii, asupra conflictului dintre art. 54 alin. 2 din Codul familiei şi Constituţie şi a sesizat Curtea, solicitându-i să se pronunţe.
Pentru a aprecia asupra constituţionalităţii textelor în discuţie, este necesară stabilirea prealabilă a naturii acţiunii introduse.
Cererea introdusă de reclamant în faţa Judecătoriei Iaşi este intitulat㠄acţiune în contestarea paternităţii prezumate” şi nu este fondată pe nici unul dintre textele de lege în vigoare, reclamantul însuşi subliniind că nu înţelege să invoce art. 54 alin. 2 din Codul familiei, care stabileşte prezumţia de paternitate, ci susţinând că cererea sa este întemeiată pe prevederile art. 16, art. 21, art. 26 şi art. 49 din Constituţie, precum şi pe dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului, ratificate de ţara noastră.
Prin precizările făcute ulterior acţiunii, reclamantul a avansat teza unei motivări subsidiare a acţiunii pe dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, pe care îl consideră contrar prevederilor art. 21, 26 şi 49 din Constituţie.
Luând în considerare temeiul invocat în principal, este de observat că, în lipsa unui text expres de lege, excepţia de neconstituţionalitate este fără obiect. Contenciosul constituţional presupune contradicţia dintre un text de lege existent şi prevederile constituţionale. Lipsind un astfel de text în lege şi fundamentându-se acţiunea doar pe anumite principii generale, controlul de neconstituţionalitate nu mai poate opera.
Temeinicia acţiunii nu poate fi apreciată, în aceste condiţii, decât de către instanţele ordinare.
Codul familiei nu cunoaşte o acţiune în „contestarea paternităţii prezumate”. Acesta reglementează doar acţiunea în contestarea recunoaşterii paternităţii (art. 58), care vizează o situaţie diferită de cea din speţă, deoarece presupune nu atacarea filiaţiei stabilite potrivit prezumţiei de paternitate ce operează în cazul mamei căsătorite, ci pe cea a recunoaşterii unui copil din afara căsătoriei, precum şi acţiunea de tăgăduire a paternităţii (art. 54), care nu poate fi introdusă, în principiu, decât de soţul mamei.
Rezultă aşadar că în Codul familiei nu există nici o posibilitate pentru altcineva decât soţul mamei de a contesta paternitatea copilului născut din căsătorie.
În sistemul Codului familiei operează din plin prezumţia de paternitate. Rezultă aşadar că singura ipoteză care poate fi luată în considerare este cea a motivării subsidiare avansate de reclamant.
Din analiza motivărilor formulate de reclamant rezultă, în fapt, că ceea ce consideră acesta a fi neconstituţional este caracterul absolut al prezumţiei de paternitate.
Susţinerea că această prezumţie ar avea un caracter relativ trebuie înlăturată, deoarece ea este contrazisă de întreaga economie a art. 53 şi a art. 54 din Codul familiei. Nici o altă persoană decât soţul mamei nu poate porni o acţiune în tăgăduirea paternităţii. O astfel de prezumţie cu caracter absolut este cunoscută de toate legislaţiile ca fiind unul dintre pilonii pe care se sprijină familia şi stabilitatea conjugală în societatea modernă.
A admite caracterul relativ al acestei prezumţii înseamnă a favoriza destabilizarea familiei şi a căsătoriei, a promova un inadmisibil climat de imoralitate şi instabilitate în societate, a leza interesele copiilor.
Constituţia României promovează în art. 44 valorile fundamentale ale familiei, instituţie de bază a societăţii, proclamând că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea lor şi pe drepturile şi îndatoririle părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor.
În acest context, a se recunoaşte posibilitatea oricărui bărbat de a răsturna prezumţia de paternitate, afirmând că el este adevăratul tată al copilului, ar contraveni evident acestor imperative constituţionale.
Este greşit a se considera că textul art. 54 din Codul familiei conduce la o discriminare, în sensul art. 16 din Constituţie, la lipsirea unei categorii de persoane de posibilitatea de a-şi exercita drepturile. În acest sens, însuşi art. 49 din Constituţie, invocat de reclamant, prevede că exerciţiul anumitor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns doar prin lege (şi Codul familiei este o lege) şi numai când se impune pentru ocrotirea anumitor valori, printre care se menţionează şi morala publică. Aprecierea acestor valori şi a modului lor de ocrotire este de competenţa legislativului.
În aceste condiţii, nici invocarea art. 21 din Constituţie nu mai poate fi reţinută, deoarece acesta consacră într-adevăr liberul acces la justiţie, însă numai pentru ocrotirea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, or reclamantul nu are, în temeiul Codului familiei, nici dreptul şi nici interesul legitim a cărui ocrotire să o pretindă.
Tot astfel, reclamantul nu poate invoca nici prevederile art. 26 din Constituţie, deoarece cererea sa, departe de a conduce la protecţia vieţii familiale, ocrotită prin acest text, conduce indiscutabil la disoluţionarea acesteia. De notat că dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, prevăzut în alineatul al doilea al aceluiaşi articol, este condiţionat de faptul ca el să nu aducă atingere dreptului şi libertăţii altuia, ordinii publice şi bunelor moravuri. Or, cererea reclamantului este bazată tocmai pe imoralitatea acţiunii sale, pe relaţiile adulterine pe care pretinde că le-a întreţinut cu mama copilului, ceea ce înlătură cu desăvârşire aplicarea textului constituţional invocat.
Faţă de toate cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate se dovedeşte neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de Chatzidimitriou Panagiotis, domiciliat în Iaşi, str. Bărboi nr. 6, bl. C7, et. 3, ap. 10, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecătoriei Iaşi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 13 septembrie 1995.

PREŞEDINTE,
conf. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:33

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.