DECIZIE nr.102 din 31 octombrie 1995
privind pronuntarea asupra recursului declarat împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr.52 din 23 mai 1995

Textul actului publicat în M.Of. nr. 287/11 dec. 1995

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA

Victor Dan Zlatescu - presedinte Costica Bulai - judecator Ioan Deleanu - judecator Antonie Iorgovan - judecator Lucian Stangu - judecator Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - Magistrat-asistent Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala " Agapia" - S.R.L. Suceava impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 52 din 23 mai 1995.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 24 octombrie 1995, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, in lipsa recurentului si a intimatilor care, desi legal citati, nu s-au prezentat, si ele au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cind Curtea, avind nevoie de timp pentru a delibera , a aminat pronuntarea pentru data de 31 octombrie 1995.
CURTEA, avind in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
In Dosarul nr. 77/1995 al Curtii de Apel Suceava, Societatea Comerciala " Agapia" - S.R.L. Suceava a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 din Legea nr. 12/1991, cu care Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 17 martie 1995.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a invocat contrarietatea de reglementare intre art. 5 din Legea nr. 12/1991 si art. 14 din Legea nr. 35/ 1991, privind data de la care se acorda scutirile de impozit. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 12/1991, scutirile de impozit se acorda de la data, " infiintarii unitatii platitoare", iar potrivit art. 14 din Legea nr. 35/1991 perioada de scutire se calculeaza de la data "inceperii activitatii", rezultind astfel un "tratament diferentiat, contrar statului de drept si Constitutiei". De asemenea, s-a sesizat faptul ca, in sensul art. 3 din Legea nr. 12/1991, perioadele de scutire nu se suprapun anului fiscal si nu se poate stabili, in termenul prevazut, ponderea valorica a unor activitati, pentru incadrarea lor in perioadele de scutire. Curtea de Apel Suceava a considerat ca dispozitiile art.
5 din Legea nr. 12/1991 incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, iar insuficientele art. 3 din aceeasi lege pot fi suplinite prin interpretarea logica a textului.
Respingind exceptia ca vadit nefondata, Curtea, prin Decizia nr.52/1995, a retinut ca Legea nr. 12/1991 a fost expres abrogata prin Ordonanta Guvernului nr . 70/1994, ca trimiterea pe care o face art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 70/ 1994 la art. 5 din Legea nr. 12/1991 este doar "un simplu procedeu de tehnica legislativa, ce nu poate avea ca semnificatie ca acest articol ar fi supravietuit abrogarii sale", ca noua reglementare nu preia reglementarea anterioara, ci instituie o norma de drept diferita.
Impotriva acestei decizii, Societatea Comerciala "Agapia" - S.R.L. Suceava a declarat recurs pentru urmatoarele motive:
- Ordonanta Guvernului nu poate proceda la abrogarea legii, ci doar la " explicitarea unor referiri" din aceasta, iar ordonanta devine obligatorie numai daca ea a fost aprobata prin lege ulterioara;
- trimiterea art. 31 din Ordonanta Guvernului la prevederile art. 5 din Legea nr. 12/1991 nu poate fi considerata doar o chestiune de "tehnica legislativa fara semnificatie", din moment ce "termenele de scutire de plata a impozitului pe profit prevazute de art. 5 lit. a), b), c) si d) din Legea nr. 21 /1991, pentru societatile comerciale infiintate inainte de 31 decembrie 1994, expira inlauntrul anului fiscal 1991 si urmatorii 1, 3, 5 ani, in functie de activitate;
- diferentele de tratament intre agentii economici romani si cei straini trebuiau elucidate de Curte. De asemenea, Curtea trebuia sa se pronunte si cu privire la art. 41 din ordonanta, prin care a fost abrogata atit Legea nr. 12/ 1991, cit si Legea nr. 55/1991, fara a se tine seama ca prevederile art. 5 din Legea nr. 12/1991 se aplica inca 5 ani;
- investitorii straini beneficiaza in continuare de termenele de scutire ce se calculeaza "de la desfasurarea activitatii", in timp ce pentru agentii economici romani acestea "opereaza de la data infiintarii, in functie de obiect" ;
- in situatia nerealizarii profitului din motive independente, "nu opereaza decaderea din drept";
- modul de stabilire a ponderii valorice in cazul in care obiectul de activitate este diversificat este neconstitutional;
- nu poate fi impartasit punctul de vedere al Curtii Constitutionale, in sensul caruia, "la data invocarii exceptiei de neconstitutionalitate", norma respectiva "nu mai era in vigoare", din moment ce "articolul in cauza a fost preluat de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 prin art. 31";
- pornind de la principiul aplicarii legii in timp, "Curtea trebuia sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea legislatiei sub imperiul careia s-a declarat litigiul si care a creat confuzii si inadvertente";
- cit timp art. 5 din Legea nr. 12/1991 a fost preluat de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, Curtea "avea obligatia sa hotarasca asupra exceptiei".
Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca singurele elemente din motivele de recurs care pun in discutie o problema de neconstitutionalitate sint cele referitoare la sustinerea ca o ordonanta a Guvernului nu ar putea abroga o lege, precum si afirmatia ca ordonanta devine obligatorie numai dupa aprobarea ei prin lege. In opinia Guvernului, ambele sustineri "contrazic in mod evident dispozitiile constitutionale in materie de delegare legislativa".
Camera Deputatilor si Senatul nu si-au exprimat punctele de vedere.
CURTEA, examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public sustinute in sedinta publica din 24 octombrie 1995, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea constata ca motivele de recurs privind legalitatea termenelor de scutire de plata a impozitului pe profit pentru agentii economici romani in comparatie cu cei straini, "modul de stabilire a ponderii valorice, pentru incadrarea in termenele se scutire, in cazul in care obiectul de activitate este diversificat", aplicarea legislatiei sub imperiul careia s-a nascut litigiul si care, in opinia recurentului, a creat confuzii si inadvertente, nu reprezinta, in substanta lor, obiectii de neconstitutionalitate si, ca atare, nu pot forma obiectul controlului de constitutionalitate, ci sint probleme de competenta instantei judecatoresti, investita cu solutionarea litigiului. Rezulta ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/ 1992, competenta Curtii priveste numai motivele de recurs referitoare, pe de o parte, la constitutionalitatea prevederilor art. 3 si ale art. 5 din Legea nr.
12/1991, iar pe de alta parte, constitutionalitatea abrogarii printr-o ordonanta a unei legi si data de la care ordonanta isi produce efectele.
Cit priveste motivul de recurs referitor la prevederile art. 3 din Legea nr.
12/1991, se constata ca prin Decizia nr.52/1995, care face obiectul acestui recurs, s-a retinut ca, intrucit Legea nr. 12/1991 a fost abrogata in intregime, Curtea nu se poate pronunta asupra unei exceptii avind ca obiect o norma legala abrogata. Aceasta solutie este in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii, potrivit careia conflictul de constitutionalitate nu poate exista intre o norma constitutionala in vigoare si o norma abrogata. Asa fiind, solutia primei instante, in ce priveste prevederile art. 3 din Legea nr. 12/1991, este temeinica si legala. Intr-adevar, art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 abroga pe data intrarii ei in vigoare, intre alte acte normative, si Legea nr.
12/1991 privind impozitul pe profit.
Referitor la art. 5 din Legea nr. 12/1991, Curtea constata ca Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 dupa ce, prin art. 41, abroga Legea nr. 12/1991, prin art . 31 admite totusi ultraactivitatea unora dintre prevederile legii abrogate. Cu alte cuvinte, prin examinarea dispozitiilor art. 41 din ordonanta ar rezulta ca abrogarea priveste Legea nr. 12/1991 in totalitate, fara nici o exceptie; totusi , art. 31 din ordonanta prevede ca "scutirile de impozit prevazute la art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit si art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine, cu modificarile ulterioare, vor ramine valabile numai in cazul persoanelor juridice care s-au inregistrat la Registrul comertului inainte de 1 ianuarie 1995 si pentru care perioada de scutire nu a expirat. Scutirea opereaza pina la expirarea perioadei legale, cu conditia de a activa si a realiza in continuare venituri, inca o perioada egala cu perioada de scutire. In caz contrar, impozitul pe profit se recalculeaza, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementarilor existente la data acordarii facilitatilor".
Prin decizia atacata s-a considerat ca art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.
70/1994 "nu preia reglementarea anterioara, ci a instituit o norma de drept diferita, avind ca scop de a mentine, in anumite limite, facilitatile acordate prin art. 5 din legea abrogata", asa incit "trimiterea la art. 5 din Legea nr.
12/1991 este un simplu procedeu de tehnica legislativa, ce nu poate avea semnificatia ca acest articol a supravietuit abrogarii sale".
Curtea constata ca solutia instantei de fond este criticabila, considerentele acesteia, pe care se sprijina dispozitivul, cuprinzind citeva contradictii in termeni: trimiterea - ca procedeu de tehnica legislativa nu se poate face la o norma inexistenta, abrogata; chiar daca s-a instituit "o norma de drept diferita", nu mai putin art. 31 din ordonanta trimite totusi la art. 5 din Legea nr. 12/1991, cit priveste facilitatile acordate la plata impozitului pe profit, o trimitere partiala, dar totusi trimitere. Nu se poate sustine nici ca trimiterea priveste numai categoria economico-financiara a facilitatilor din cuprinsul art. 5 din Legea nr. 12/1991, care, efectiv, ar fi fost abrogat o data cu legea din care el face parte, caci astfel, ar ramine fara explicatie persistenta facilitatilor legale, stabilite prin lege, in conditiile abrogarii totale a respectivei legi. Daca art. 5 din Legea nr. 12/1991 nu a supravietuit abrogarii sale, atunci constituire ca reper a acestui articol in noua reglementare ar fi un nonsens.
Intr-o stricta logica juridica, prin coroborarea art. 41 din ordonanta cu art. 31 din acelasi act normativ, rezulta ca art. 41 a abrogat Legea nr. 12/1991 , cu exceptia totusi a celor prevazute la art. 5 din aceasta lege.
In sensul celor aratate, urmeaza ca motivul de recurs privitor la art. 5 din Legea nr. 12/1991 sa fie admis. Asa fiind, admitind recursul, Curtea, in temeiul art. 25 alin. (3) din legea nr. 47/1992, urmeaza sa se pronunte, in fond , asupra constitutionalitatii art. 5 din Legea nr. 12/1991.
Prin art. 5 din Legea nr. 12/1991, unitatilor platitoare de impozit li s-au acordat unele facilitati, constind in scutirea de impozitul pe profit.
S-a sustinut de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate si, in continuare, de catre recurent ca art. 5 din Legea nr. 12/1991 este neconstitutional, intrucit scutirile de impozit pe care le instituie se aplica de la data infiintarii unitatii platitoare de impozit, pe cind art. 14 din Legea nr. 35/1991 prevede ca perioada de scutire de impozit pe profit pentru investitiile straine ce calculeaza de la data inceperii activitatii, rezultind astfel un tratament diferentiat intre agentii economici romani si cei straini.
Or, asa cum a opinat si instanta in incheierea prin care a fost sesizata Curtea, astfel s-ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Curtea constata ca, pe fond, exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Art. 16 alin. (1) din Constitutie proclama si garanteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor, deci a persoanelor fizice, care apartin statului roman, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, in cazul persoanelor colective fata de care s -a promovat un tratament juridic diferentiat, numai daca astfel regimul juridic diferit s-ar rasfringe asupra cetatenilor, implicind inegalitatea lor in fata legii si a autoritatilor publice. In acest sens, in practica instantei de justitie constitutionala s-a decis, in mod constant, ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sint diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
Regimul juridic al impozitelor este inevitabil diferit, el implicind si o strategie economico-financiara. Uniformitatea reglementarilor in acest domeniu ar avea drept consecinta desfiintarea tuturor criteriilor de impozitare si a scopului urmarit de legiuitor prin pirghiile financiare. Consideratii de principiu, in acest sens, asupra carora nu sint motive sa se revina, au fost cuprinse si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 74/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994. Pentru rezolvarea adecvata a problemei in discutie, urmeaza ca instanta de judecata investita cu solutionarea cauzei, procedind la interpretarea reglementarilor in materie, sa precizeze sensul si continutul reglementarii cu privire la impozitul pe profit, stabilind, intre altele, subiectul platilor al impozitului pe profit , sensul conceptului de investitie straina si delimitarea acesteia de investitorul strain, deosebirea dintre profit si dividende si regimul juridic, diferit, aplicabil acestora, probleme ce tin de interpretarea legii in materie.
Cit priveste motivul de recurs referitor la constitutionalitatea abrogarii printr-o ordonanta a unei legi si data de la care ordonanta isi produce efectele , Curtea constata ca si acesta este neintemeiat. Art. 114 din Constitutie, reglementind delegarea legislativa, instituie astfel o procedura exceptionala de substituire a Guvernului in prerogativele legislative ale Parlamentului.
Delegarea legislativa conduce la concluzia ca Guvernul, abilitat sa exercite pe timp limitat, in conditiile art. 114 din Constitutie, atributii de legiferare, poate ca, manifestindu-se in domeniul legislativ, sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta. La aceeasi concluzie se poate ajunge si prin interpretarea art. 114 alin. (1) din Constitutie: "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante, in domenii care nu fac obiectul legilor organice". Rezulta deci ca Guvernul poate emite ordonante, adica poate reglementa numai in domenii care fac obiectul legilor ordinare. Asadar, ordonanta poate privi un domeniu susceptibil de legiferare sau un domeniu legiferat, in acest din urma caz Guvernul putind modifica sau abroga reglementari legislative existente la data delegarii legislative.
Sustinerea recurentului ca ordonanta "devine obligatorie numai daca a fost aprobata prin lege ulterioara" nu poate fi primita, fiind rezultatul confuziei dintre efectele ordonantei si forta ei juridica. Ordonanta intra in vigoare, deci isi produce efectele, de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei sau de la o data prevazuta expres in ordonanta, dar ulterioara momentului publicarii. Daca, potrivit legii de abilitare, in conditiile art. 114 alin. (3) din Constitutie, ordonanta se supune aprobarii Parlamentului, in caz de aprobare, ea dobindeste forta juridica a legii. Efectele ordonantei se produc insa si pe perioada anterioara legii de aprobare a ei. Numai nerespectarea termenului stabilit pentru supunerea ordonantei aprobarii Parlamentului atrage - cum precizeaza art. 114 alin. (3) fraza finala - "incetarea efectelor ordonantei".
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA In numele legii DECIDE:
Admite recursul Societatii Comerciale "Agapia" - S.R.L. Suceava impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 52 din 23 mai 1995 si, in fond, respinge exceptia de neconstitutionalitate.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 31 octombrie 1995.
PRESEDINTE, prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-----------------------