DECIZIE nr.15 din 6 februarie 1995
privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 296/22 dec. 1995

Victor Dan Zlătescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent

Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpaţii Marinescu Călin Dragomir, Toanchină Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobeş Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina şi Muşat Mariana, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990, invocată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanţa, Secţia maritimă şi fluvială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1994, concluziile apărătorilor inculpaţilor Toanchină Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail şi Dan Minerva Elena, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea, succesiv, pentru datele de 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995, 10 ianuarie 1995, 30 ianuarie 1995 şi pentru astăzi, 6 februarie 1995.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine: Prin Rechizitoriul nr. 9/PMF/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Secţia maritimă şi fluvială, au fost trimişi în judecată inculpaţii Marinescu Călin Dragomir, Toanchină Virgil, Constantinescu Mihail, Posedaru Romanuel Nicolae, Bobeş Constantin, Dan Minerva Elena şi Sava Severina pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 alin. 2, art. 289 şi art. 291 din Codul penal; art. 72 lit. a) din Codul vamal; art. 195 pct. 5 din Legea nr. 3/1990) şi Muşat Mariana pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal şi la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la infracţiunea prevăzută la art. 248 alin. 2 din Codul penal s-a reţinut că inculpaţii, abuzând de funcţiile avute, prin activităţile lor, au adus un prejudiciu de 217.000.000 dolari S.U.A., contravaloarea mijloacelor materiale şi financiare din capitalul de stat, angajate abuziv de către inculpaţi pe seama Societăţii Comerciale „Petromin” S.A. Constanţa, ca şi a unei pagube importante aduse economiei naţionale.
În faţa Tribunalului Constanţa - Secţia maritimă şi fluvială, pe rolul căruia se afla cauza spre soluţionare, la termenul din 26 septembrie 1994 apărătorii inculpaţilor Marinescu Călin Dragomir, Toanchină Virgil, Constantinescu Mihail, Dan Minerva Elena, Bobeş Constantin, Muşat Mariana, Posedaru Romanuel Nicolae au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, iar reprezentantul Ministerului Public, excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal s-au invocat următoarele: Deoarece există deja o Decizie a Curţii Constituţionale (nr. 11 din 8 martie 1994) cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 248 alin. 1, nu este posibilă o tratare constituţională diferenţiată a celor două forme ale infracţiunii, „simpl㔠- prevăzută de alin. 1 - şi „calificat㔠- prevăzută de alin. 2 - numai ca urmare a criteriului avut în vedere de legiuitorul din anul 1965, şi anume acela al diferenţierii de ordin cantitativ a urmărilor produse prin fapta respectivă.
Se apreciază că între noţiunile de avut obştesc şi economie naţională nu existau diferenţieri de esenţă în concepţia legiuitorului din anul 1968. Plecând de la noţiunile de patrimoniu obştesc şi titular al acestuia vom constata că, indiferent de localizarea unui prejudiciu, în raport cu o entitate economică sau alta, patrimoniul obştesc era cel vătămat.
De asemenea, se susţine că legiferarea infracţiunii de abuz în serviciu corespundea concepţiei constituţionale care consacra economia socialistă; tratarea din punctul de vedere constituţional actual nu poate fi ruptă de concepţia acutală a legiuitorului, care consacră economia de piaţă, în actualul context nemaiputându-se folosi noţiunea de economie naţională, ci aceea de economie de piaţă, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta (politico-economico-juridice).
Reprezentantul Ministerului Public a invocat, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (3) şi următoarele din Constituţie, care garantează proprietatea indiferent de titular, excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990.
Tribunalul Constanţa, Secţia maritimă şi fluvială, prin Încheierea din 26 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. În opinia instanţei, exprimată pe larg, se arată în esenţă că excepţia de neconstituţionalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal trebuie respinsă ca fiind fără obiect, întrucât prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 s-a statuat că dispoziţiile din Codul penal referitoare la avutul obştesc, deci şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti, sunt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, fapta inculpaţilor referindu-se la cele 7 nave din 89 ale Societăţii Comerciale „Petromin” - S.A. Constanţa, care nu ar aparţine domeniului public, se reţine că noţiunea de economie naţională din art. 248 alin. 2 din Codul penal nu poate fi ruptă de cea de avut obştesc. În acest spirit se observă că în art. 5 al Constituţiei din anul 1965 se prevedea structura socialistă a economiei naţionale, economie ce se fundamenta pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie. În prezent nu se mai poate pune egalitate între economia naţională, aflată sub incidenţa art. 248 alin. 2 din Codul penal, şi conţinutul economiei naţionale, consacrat de actuala Constituţie ca economie de piaţă.
Cu privire la cea de-a doua excepţie de neconstituţionalitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, respectiv a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990, instanţa nu este de acord, susţinând că finalitatea şi scopul Legii nr. 15/1990 au fost de a institui cadrul juridic al reorganizării unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
Aceste dispoziţii legale nu contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, conform cărora proprietatea este ocrotită în mod egal, indiferent de titular, şi, coroborate cu alte dispoziţii legale prevăzute prin art. 6, 14 şi 21 din Legea nr. 15/1990, se asigură statului dreptul de a-şi apăra aceste bunuri aduse în regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat.
Este fără echivoc că proprietatea de stat nu se confundă cu domeniul public şi, cu atât mai puţin, cu fostul avut obştesc. Creând condiţiile înlăturării principiilor economiei socialiste, Legea nr. 15/1990 corespunde consacrării constituţionale a economiei României ca economie de piaţă.
În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, însă acestea nu au fost comunicate până la data soluţionării cauzei.
În legătură cu competenţa de soluţionare a excepţiei, potrivit practicii sale constante, Curtea constată că atât timp cât instanţa de judecată nu a reţinut că un text legal nu este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizând Curtea cu soluţionarea excepţiei, aceasta este obligată ca, în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanţa înţelege să îl aplice, să se pronunţe asupra excepţiei. Abrogarea, potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietăţii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încât ea constituie nu numai o consecinţă a aplicării legii în timp, ci şi o problemă de constituţionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
În legătură cu dispoziţiile art. 248 alin. (2) din Codul penal, se reţin următoarele:
a) Practica constantă a Curţii Constituţionale a stabilit sensul ce trebuie acordat, în actualul stadiu de evoluţie a economiei româneşti, termenului de avut obştesc care trebuie înţeles, în calificarea faptelor ce constituie infracţiuni, ca aplicându-se numai bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Deci, fapta prevăzută în art. 248 alin. 1 din Codul penal, atunci când aceasta cauzează o pagubă avutului obştesc, trebuie calificată prin această prismă, agravanta prevăzută în alin. 2 al aceluiaşi articol neatrăgând în nici un fel o astfel de calificare.
Într-adevăr, dacă, în condiţiile economiei centralizate sub imperiul căreia a fost edictat textul, se putea pune semnul egalităţii între conceptele de avut obştesc şi de economie naţională - valoarea care este protejată prin cel de-al doilea alineat -, astăzi, în condiţiile economiei de piaţă, în care, potrivit Constituţiei, proprietatea publică coexistă cu proprietatea privată, această identificare nu mai este posibilă.
b) Departe de a fi părăsit ca un concept legat exclusiv de regimul colectivist, termenul de economie naţională, îmbogăţit în substanţă prin apariţia sectorului privat, reprezintă una dintre noţiunile de bază ale economiei politice.
Prejudicierea economiei naţionale poate avea loc, nu numai prin lezarea bunurilor ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice, ci şi a celorlalte bunuri din domeniul public sau privat al statului ca şi din cele ce formează obiectul proprietăţii private.
Este de observat că valorile sociale protejate prin art. 248 alin. 2 din Codul penal sunt mai complexe decât apărarea proprietăţii. Fapta ce face obiectul acestei infracţiuni poate consta în perturbarea activităţii economice, funcţionării anumitor unităţi etc., deci consecinţe care se situează la nivel macroeconomic, care produc, direct sau indirect, urmări nefaste asupra economiei naţionale mai grave poate decât simpla păgubire a unei persoane juridice.
Ca urmare, prevederile art. 248 alin. 2 din Codul penal nu sunt cu nimic afectate de restrângerea sferei bunurilor ce sunt ocrotite prin infracţiunile contra avutului obştesc, ele nefiind aşadar în contradicţie cu nici un text din Constituţia României, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestui text urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990, Curtea ia act de renunţarea la susţinerea ei a reprezentantului Ministerului Public.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de Marinescu Călin Dragomir, Toanchină Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobeş Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina şi Muşat Mariana în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanţa - Secţia maritimă şi fluvială, şi ia act de renunţarea la susţinerea, de către reprezentantul Ministerului Public, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990.
Pronunţată în şedinţa publică din 6 februarie 1995.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

PREŞEDINTE,
prof. dr. Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Radu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 13:47

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.