LEGEA nr.313 din 28 iunie 2004 datoriei publice

LEGEA nr.313 din 28 iunie 2004
datoriei publice

Textul actului publicat în M.Of. nr. 577/29 iun. 2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1
Cadrul de reglementare

Prezenta lege reglementează sfera de cuprindere, scopul, contractarea, rambursarea, înregistrarea, raportarea şi administrarea datoriei publice.

ARTICOLUL 2
Definiţii

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

stat - desemnează România, ale cărei interese sunt reprezentate de Guvern;
datorie publică guvernamentală - totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare;
datorie publică locală - totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare;
datorie publică - datoria publică guvernamentală la care se adaugă datoria publică locală. În scopul evaluării datoriei publice a României, orice obligaţie, exprimată în
datorie publică guvernamentală internă - partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, în lei sau în valută, în conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi speciale, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare;
datorie publică guvernamentală externă - partea din datoria publică guvernamentală reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;
datorie publică locală internă - partea din datoria publică locală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România;
datorie publică locală externă - partea din datoria publică locală reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;
serviciul datoriei publice - totalitatea sumelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice, conform acordurilor sau contractelor de împrumut, la o anumită dată sau pentru o perioadă determinată;
garanţie de stat - angajamentul asumat în contul şi în numele statului de către Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale garantatului, în condiţiile legii;
registrul datoriei publice - baza de date organizată pe suport magnetic şi/sau hârtie care evidenţiază situaţia datoriei publice în ordine cronologică şi care are patru componente: subregistrul datoriei publice guvernamentale interne, subregistrul datoriei publice guvernamentale externe, subregistrul datoriei publice locale interne şi subregistrul datoriei publice locale externe, fiecare dintre aceste patru subregistre având două poziţii distincte, şi anume pentru datoria publică directă şi datoria publică garantată;
împrumut de stat - obligaţia generată de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri aferente, într-o perioadă specificată;
titlu de stat - instrument financiar care atestă datoria publică sub formă de bonuri, certificate de trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaţie nerăscumpărate la scadenţă şi transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedă naţională sau în valută, pe termen scurt, mediu şi lung. Acestea pot fi emise în formă materializată sau dematerializată, nominative sau la purtător, şi pot fi negociabile sau nenegociabile;
termen scurt - durata de rambursare nu depăşeşte 1 an;
termen mediu - durata de rambursare este mai mare de 1 an, dar nu depăşeşte 5 ani;
termen lung - durata de rambursare depăşeşte 5 ani;
titlu de stat pe termen scurt - bonul de tezaur şi certificatul de trezorerie, fie purtătoare de dobândă, fie cu discont, cu scadenţă de până la 1 an inclusiv, precum şi alte instrumente financiare ce pot fi create de emitent, în condiţiile legii;
titlu de stat pe termen mediu sau lung - obligaţiune de stat cu o scadenţă de peste 1 an şi maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtătoare de dobândă, fie cu discont, emis conform clauzelor împrumutului de stat;
titlu de stat cu dobândă - titlul de stat care are o valoare nominală la care se plăteşte o dobândă stabilită, la date specificate;
titlu de stat cu discont - titlul de stat fără cupon de dobândă, care este vândut la o valoare mai mică decât valoarea sa nominală;
capital aferent titlurilor de stat purtătoare de dobândă suma împrumutată de la cel care oferă împrumutul, la data efectuării emisiunii titlurilor de stat purtătoare de dobândă;
capital aferent titlurilor de stat cu discont - suma împrumutată de la cel care oferă împrumutul, la data efectuării emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintă preţul titlurilor de stat cu discont;
autorizare bugetară permanentă - autorizarea Guvernului de a majora, în situaţii excepţionale, prevederile bugetare din bugetul de stat aferente plăţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente datoriei publice prin diminuarea corespunzătoare a prevederilor bugetare de la alte capitole bugetare;
titlu de stat dematerializat - titlul de stat care se evidenţiază prin înregistrare în cont;
titlu de stat materializat - titlul de stat în formă fizică;
sistem de înregistrare în cont - sistemul operaţional prin intermediul căruia titlurile de stat sunt emise în formă dematerializată, înregistrarea lor fiind efectuată de către Ministerul Finanţelor Publice sau de agentul desemnat de acesta;
preţul titlului de stat - suma plătită de cumpărătorii titlurilor de stat;
valoarea nominală a titlului de stat - valoarea unui titlu de stat, rambursabilă la scadenţă;
primă - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominală, dacă preţul este mai mare decât valoarea nominală;
discont - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominală, dacă preţul este mai mic decât valoarea nominală;
rata dobânzii - dobânda exprimată în procente pe an, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă;
rata variabilă a dobânzii - rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă, care se modifică la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formulă sau un alt criteriu, după cum este prevăzut în clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;
data scadenţei - data la care valoarea nominală şi ultima tranşă de dobândă, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă, ori valoarea nominală a unui titlu de stat cu discont devin exigibile, în conformitate cu clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;
data plăţii dobânzii - data desemnată pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtătoare de dobândă;
data rambursării în avans - data rambursării unui împrumut, anterioară scadenţei acestuia;
fond de risc - fondul constituit la Ministerul Finanţelor Publice din sumele provenite din comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice şi subîmprumutate acestora şi ale celor garantate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi din alte surse prevăzute de lege;
Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior - organismul care examinează şi avizează, potrivit competenţelor, emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturile contractate de agenţii economici, precum şi subîmprumuturile acordate de către Ministerul Finanţelor Publice, ale cărui componenţă şi competenţe se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale comisie care examinează şi avizează, potrivit competenţelor, contractarea de împrumuturi şi emiterea de garanţii de către autorităţile administraţiei publice locale, ale cărei componenţă şi competenţe se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
plafon de îndatorare publică - totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale pe o perioadă de 1 an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publică cuprinde plafonul de îndatorare publică internă şi plafonul de îndatorare publică externă, care se stabilesc ca sumă maximă a împrumuturilor interne, respectiv externe pe care le pot contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile publice locale pe o perioadă de 1 an;
scrisoare de garanţie - documentul care atestă garanţia de stat;
contul curent general al Trezoreriei Statului - contul în care statul colectează toate veniturile publice şi din care se efectuează toate cheltuielile publice, dacă nu este prevăzut altfel prin lege;
instituţie financiară internaţională - organizaţie internaţională multilaterală, constituită în scopul dezvoltării relaţiilor economice şi financiare dintre state, al promovării cooperării monetare internaţionale, al facilitării dezvoltării comerţului internaţional, care operează în concordanţă cu principiile bancare şi comerciale, acordă credite şi garanţii pentru proiectele de dezvoltare economică, socială şi de investiţii în domeniile public şi privat, în ţările afiliate la acest organism;
beneficiar final al acordului de împrumut subsidiar orice agent economic sau autoritate a administraţiei publice, desemnate prin hotărâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, după caz;
beneficiar de garanţie de stat - orice agent economic sau autoritate a administraţiei publice, desemnate prin hotărâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse proprii, fără a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garanţiilor acordate autorităţilor administraţiei publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse ale bugetelor locale;
buget general consolidat - conform definiţiei prevăzute la art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare;
operaţiune la vedere (spot) - operaţiune de vânzare/cumpărare de valută, cu decontare în maximum 2 zile de la data încheierii tranzacţiei, la cursul valutar stabilit între părţi (curs spot), dacă părţile nu convin altfel;
operaţiune la termen (forward) - operaţiune de vânzare/cumpărare de valută cu decontare într-un termen mai mare de 2 zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul valutar stabilit între părţi (curs forward). În cazul în care aceasta este o zi nelucrătoare, decontarea are loc în următoarea zi lucrătoare, dacă părţile nu convin altfel;
swap valutar - operaţiune de cumpărare şi vânzare simultană a aceleiaşi sume în valută cu aceeaşi contrapartidă, cu decontarea la două date de valută diferite (de regulă, spot şi forward), la cursuri de schimb stabilite (spot şi forward) la data tranzacţiei;
swap pe rata dobânzii - operaţiune de schimbare a ratei de dobândă, pe baza unui acord contractual între două părţi, prin care fiecare parte este de acord să facă plăţi periodice celeilalte părţi, într-un interval definit de timp, în aceeaşi valută, reprezentând dobânda calculată în baza unei rate fixe, pentru o parte, şi variabile, pentru cealaltă parte, aplicabile la acelaşi capital;
data valutei - data la care se face decontarea tranzacţiei;
data tranzacţiei - data la care se încheie tranzacţia;
schimbarea valutei de contract a unui împrumut decizia Ministerului Finanţelor Publice de redenominare valutară a unui împrumut şi a condiţiilor financiare, în baza condiţiilor de piaţă, de comun acord cu împrumutătorul;
redeschiderea emisiunilor de titluri de stat operaţiunea prin care Ministerul Finanţelor Publice decide atragerea de sume suplimentare de la investitori, prin intermediul unei emisiuni de titluri de stat aflate deja în portofoliul acestuia.

ARTICOLUL 3
Contractarea datoriei publice

(1) Guvernul este autorizat să contracteze împrumuturi de stat interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor Publice, în următoarele scopuri:

a) finanţarea deficitului bugetului de stat, finanţarea temporară a deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, până la alocarea de sume cu această destinaţie, finanţarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului Trezoreriei Statului din exerciţiul curent şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale, în condiţii acceptate de Ministerul Finanţelor Publice;

b) menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finanţelor Publice;

c) finanţarea unor proiecte sau a altor necesităţi aprobate prin hotărâre a Guvernului;

d) susţinerea balanţei de plăţi şi a rezervei valutare;

e) alte situaţii prevăzute de lege.

(2) Guvernul este autorizat să garanteze împrumuturi interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor Publice, contractate în scopuri prioritare pentru economia românească, stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului. Garanţiile de stat pot fi acordate numai pentru împrumuturi a căror rambursare se prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, în cazul autorităţilor administraţiei publice locale.

(3) Împrumuturile contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă obligaţii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferentă acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale şi prin împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne şi/sau externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale; raportarea şi înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice.

(5) Modalitatea de contractare pentru fiecare tip de instrument al datoriei publice se aprobă prin normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi.

ARTICOLUL 4
Rambursarea datoriei publice guvernamentale

(1) Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de plată a capitalului, a dobânzilor şi a altor costuri aferente împrumuturilor contractate sau garantate; comisioanele, valoarea discontului, cheltuielile cu plata altor servicii legate de contractarea împrumuturilor de stat, precum şi cheltuielile aferente serviciilor prestate de agenţiile de rating pentru evaluarea riscului de ţară vor fi plătite din bugetul de stat.

(2) În vederea plăţii serviciului datoriei publice guvernamentale se acordă autorizare bugetară permanentă pentru efectuarea acestor cheltuieli.

(3) În conformitate cu prevederile legale, sursele de plată pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, după caz, următoarele:

a) disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

b) împrumuturile de stat pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale;

c) cheltuielile prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat;

d) sumele încasate de către instituţiile financiare mandatate de Ministerul Finanţelor Publice pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele şi în contul statului, de la beneficiarii finali de împrumuturi;

e) sumele încasate de Ministerul Finanţelor Publice de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor de împrumut subsidiar, încheiate în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român şi creditori;

f) sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor finali, în baza acordurilor de împrumut subsidiar şi a acordurilor de împrumut subsidiar şi garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, autorităţile administraţiei publice locale şi agenţii economici de sub autoritatea acestora, în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român şi creditori;

g) sumele prevăzute în bugetele agenţilor economici care au contractat împrumuturi cu garanţia statului;

h) fondul de risc, pentru situaţiile în care sunt executate garanţiile emise de Ministerul Finanţelor Publice sau în cazul în care beneficiarii finali ai împrumuturilor directe şi subîmprumutate nu îşi onorează obligaţiile prevăzute în acordurile de împrumut subsidiar sau în acordurile de împrumut subsidiar şi garanţie;

i) alte surse, în condiţiile legii.

(4) Rambursarea ratelor de capital aferente serviciului datoriei publice guvernamentale directe se face prin refinanţarea acestora de către Ministerul Finanţelor Publice.

(5) Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente serviciului datoriei publice este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata va fi efectuată în prima zi lucrătoare după data scadenţei plăţii, dacă în acordul de împrumut sau în prospectul de emisiune pentru titlurile de stat nu se prevede altfel, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situaţie vor rămâne în proprietatea deţinătorului înregistrat şi nu pot fi tranzacţionate.

ARTICOLUL 5
Instrumentele datoriei publice guvernamentale

Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fără a se limita la acestea:

a) titluri de stat emise pe piaţa internă sau externă;

b) împrumuturi de stat de la bănci, de la alte instituţii de credit, persoane juridice române sau străine, în condiţii rezultate în urma negocierilor;

c) împrumuturi de stat de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;

d) împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului, în condiţiile legii;

e) garanţii de stat.

CAPITOLUL II
Datoria publică guvernamentală directă

ARTICOLUL 6
Titlurile de stat

(1) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să emită titluri de stat, exprimate în monedă naţională şi în valută, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă, la momentele şi în cuantumurile considerate oportune, în scopul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 18.

(2) Titlurile de stat pot fi emise:

a) în formă materializată, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând menţiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominală, rata dobânzii sau a discontului, scadenţa, modul de transmisiune şi alte elemente specifice fiecărei categorii de titluri; aceste instrumente pot fi utilizate de către deţinători drept garanţii pentru împrumuturi;

b) în formă dematerializată, ca titluri pentru care emisiunea, probaţiunea şi transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont; aceste instrumente pot fi utilizate de către deţinători drept garanţii pentru împrumuturi.

(3) Ministerul Finanţelor Publice poate delega unor agenţi sau altor instituţii, pe bază de convenţie, atribuţii operaţionale privind emisiunea de titluri de stat.

(4) Titlurile de stat dematerializate şi cele emise în formă materializată sunt instrumente negociabile sau nenegociabile.

(5) Titlurile de stat pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.

(6) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiţia ca oferta să includă cel puţin următoarele elemente:

a) denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite;

b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtător de dobândă;

c) rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plăteşte dobânda, dacă este cazul;

d) data scadenţei şi opţiunile încorporate, dacă este cazul.

(7) În luna decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor Publice va anunţa programul de emisiune a titlurilor de stat pe piaţa internă şi externă pentru anul următor. Acest program poate fi modificat, în cursul anului, în funcţie de evoluţiile pieţelor financiare.

(8) Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare elaborează norme de reglementare a activităţilor şi operaţiunilor pe piaţa primară şi secundară a titlurilor de stat în România.

(9) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să ofere compensaţii pentru titlurile de stat, emise în formă materializată, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub condiţia ca titlul de stat să fie identificabil prin serie, număr şi descriere, în conformitate cu reglementările în vigoare, iar deţinătorul să fi efectuat formalităţile de publicitate, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 7
Contractarea datoriei publice guvernamentale directe

Guvernul este autorizat să contracteze datorie publică guvernamentală directă numai prin Ministerul Finanţelor Publice, folosind instrumentele prevăzute la art. 5 lit. a)-d), fără a se limita la acestea.

ARTICOLUL 8
Subîmprumutarea împrumuturilor directe

(1) Guvernul este autorizat să contracteze în mod direct împrumuturi de la instituţiile financiare internaţionale sau de la alţi creditori, numai prin Ministerul Finanţelor Publice, pe care să le subîmprumute unor beneficiari finali, în scopul realizării proiectelor sau programelor de importanţă prioritară pentru România, aprobate prin hotărâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, după caz.

(2) Subîmprumutarea împrumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanţelor Publice şi aceştia sau, după caz, în baza unor acorduri de împrumut subsidiar şi garanţie, încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, autorităţile administraţiei publice locale coordonatoare ale activităţii beneficiarilor finali şi, după caz, garante ale sumelor subîmprumutate acestora şi beneficiarii finali ai împrumutului, pe de altă parte.

(3) Încheierea acordului de împrumut subsidiar sau a acordului de împrumut subsidiar şi de garanţie este condiţionată de avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, pentru împrumuturile a căror rambursare se face exclusiv din surse proprii ale agentului economic, sau de avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, în cazul în care subîmprumutat este o autoritate a administraţiei publice locale.

ARTICOLUL 9
Administrarea împrumuturilor externe de către instituţiile financiare

(1) Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului român şi în baza prevederilor din acordurile de împrumut şi din acordurile de împrumut subsidiar, poate mandata o instituţie financiară să administreze împrumuturi externe, în condiţiile stabilite prin acordul de administrare. Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să plătească în schimbul acestui serviciu un comision de administrare.

(2) Împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului român, a căror administrare a fost mandatată unei instituţii financiare, vor fi plătite de către beneficiarii finali de subîmprumut Ministerului Finanţelor Publice sau, după caz, instituţiei financiare, în condiţiile stabilite prin acordul de administrare şi prin acordurile de împrumut subsidiar sau acordurile de împrumut subsidiar şi de garanţie.

(3) Ministerul Finanţelor Publice percepe de la instituţiile financiare sau de la beneficiarii finali un comision pentru alimentarea fondului de risc, în condiţiile prezentei legi, dacă legea de ratificare a împrumutului nu prevede altfel.

CAPITOLUL III
Gestiunea garanţiilor de stat şi a subîmprumuturilor

ARTICOLUL 10
Emiterea garanţiilor de stat

(1) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să emită garanţii de stat pentru împrumuturi contractate de orice agent economic sau autoritate a administraţiei publice, desemnate prin hotărâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse proprii, fără a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garanţiilor acordate autorităţilor administraţiei publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse ale bugetelor locale, numai cu avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior, respectiv a Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, precum şi în condiţiile impuse de alte legi speciale.

(2) Banca de Export-Import a României - S.A.Eximbank - va analiza şi va supune spre avizare Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior numai proiectele a căror finanţare este autorizată prin hotărâre a Guvernului pentru a fi garantată de stat, cu avizul de principiu al Ministerului Finanţelor Publice.

(3) Metodologia de lucru pentru Banca de Export-Import a României - S.A.-Eximbank, precum şi a Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior în materie de avizare a acordării de subîmprumuturi sau garanţii de stat de Ministerul Finanţelor Publice va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.

ARTICOLUL 11
Procedura emiterii garanţiilor de stat

(1) Emiterea garanţiilor de stat este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între potenţialul beneficiar al garanţiei şi instituţiile creditoare, precum şi de avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior sau al Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, după caz.

(2) Între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, şi beneficiarul garanţiei se încheie o convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3) Ministerul Finanţelor Publice emite, în favoarea instituţiei creditoare, scrisoarea de garanţie, în care se specifică termenii şi condiţiile în care se acordă garanţia.

(4) Procedura emiterii garanţiilor de stat se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate de Guvern.

(5) Pot fi acordate garanţii de stat şi în baza prevederilor unor legi speciale.

ARTICOLUL 12
Obligaţia de a onora garanţiile de stat

(1) Garanţia de stat reprezintă o obligaţie a statului român, care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea să achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda, comisioanele şi alte costuri stabilite în conformitate cu condiţiile împrumutului garantat.

(2) În cazul în care garanţia de stat devine exigibilă, Ministerul Finanţelor Publice este obligat să efectueze, din fondul de risc, către instituţia creditoare, plata sau plăţile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanţie emise.

(3) În cazul în care garanţia de stat emisă în baza unei legi speciale devine exigibilă, Ministerul Finanţelor Publice este obligat să efectueze, din surse bugetare, dacă legea nu prevede altfel, plata sau plăţile datorate, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanţie emise.

ARTICOLUL 13
Fondul de risc

(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, precum şi din împrumuturile contractate direct de stat şi subîmprumutate beneficiarilor finali se constituie fondul de risc.

(2) Fondul de risc se constituie din:

a) sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, cu excepţia autorităţilor administraţiei publice, pentru ambele cazuri, de la care nu se percepe comision la fondul de risc;

b) dobânzi la disponibilităţile aflate în contul fondului de risc;

c) dobânzi şi penalităţi de întârziere, la nivelul celor prevăzute pentru neplata în termen a obligaţiilor fiscale, aplicate pentru neplata în termen, de către beneficiarii finali ai împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, a comisioanelor la fondul de risc şi, respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor, comisioanelor şi a altor costuri aferente ale împrumutului;

d) fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop;

e) alte surse legal constituite.

(3) Sumele aflate în fondul de risc sunt destinate achitării obligaţiilor aferente garanţiilor de stat şi celor aferente acordurilor de împrumut subsidiar sau acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie, în cazul în care beneficiarii finali nu dispun de resurse financiare proprii pentru achitarea obligaţiilor de plată.

(4) Fondul de risc se gestionează de către Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avându-se în vedere siguranţa, lichiditatea şi rentabilitatea fondurilor, în această ordine şi prioritate. Modul de gestionare a fondului de risc, precum şi reflectarea în contabilitatea Trezoreriei Statului şi în contabilitatea persoanelor juridice a operaţiunilor legate de acordarea de garanţii de stat şi subîmprumuturi se stabilesc prin norme emise de către Ministerul Finanţelor Publice.

ARTICOLUL 14
Determinarea comisionului de risc

(1) Pe baza analizei economice şi financiare a documentaţiei, prezentate de persoana juridică solicitantă de garanţie de stat sau subîmprumut, Ministerul Finanţelor Publice sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determină gradul de risc al solicitantului.

(2) În funcţie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanţelor Publice determină cuantumul comisionului de risc, în procente. Suma datorată se determină prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat sau subîmprumutat.

(3) Comisionul de risc reprezintă suma datorată la fondul de risc de beneficiarul unui împrumut garantat sau subîmprumutat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar şi de garanţie, încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice.

(4) Ministerul Finanţelor Publice emite norme tehnice, aprobate prin ordin al ministrului, pentru determinarea comisionului de risc, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.

ARTICOLUL 15
Execuţia garanţiilor de stat şi achitarea împrumuturilor directe

(1) Beneficiarul garanţiei de stat va informa Ministerul Finanţelor Publice şi va proba în scris, cu documente justificative, declarând pe propria răspundere, cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de data scadenţei, asupra lipsei disponibilităţilor băneşti necesare achitării sumelor scadente.

(2) Dacă beneficiarul garanţiei de stat nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată, conform acordului de împrumut, acesta poate prezenta Ministerului Finanţelor Publice o cerere de plată, pentru ca acesta din urmă să plătească sumele cuvenite creditorului, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanţie. Cererea de plată va include: ratele de credit datorate, dobânzile şi alte costuri, precum şi data plăţilor ce urmează să fie făcute instituţiei creditoare, de către Ministerul Finanţelor Publice, în conformitate cu termenii scrisorii de garanţie.

(3) În cazul în care specificaţiile din cererea de plată sunt în conformitate cu clauzele scrisorii de garanţie, Ministerul Finanţelor Publice va dispune transferarea sumei sau sumelor solicitate, din fondul de risc în contul indicat de garantat şi de instituţia creditoare, la data specificată în cerere.

(4) În cazul garanţiilor pentru împrumuturile în valută, Ministerul Finanţelor Publice va cumpăra de la Banca Naţională a României valuta necesară în vederea efectuării plăţilor scadente către instituţia creditoare. Plata contravalorii în lei a valutei se va asigura din fondul de risc, în aceeaşi zi în care este cumpărată valuta, la cursul valutar stabilit de Banca Naţională a României valabil în ziua respectivă.

(5) Obligaţia de rambursare a împrumuturilor directe contractate de Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice revine Ministerului Finanţelor Publice. Acesta poate delega această atribuţie beneficiarilor finali ai acordurilor de împrumut subsidiar sau a acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie.

(6) Sursele de plată pentru fondurile ce au făcut obiectul unor acorduri de împrumut subsidiar sau împrumut subsidiar şi de garanţie sunt constituite în baza prevederilor acestor acorduri. În situaţia în care beneficiarii finali sau garanţii acestora, în cazul acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie, nu dispun de sursele financiare necesare onorării obligaţiilor, sursa o constituie fondul de risc.

(7) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul acordurilor de împrumut subsidiar şi al acordurilor de împrumut subsidiar şi de garanţie.

ARTICOLUL 16
Încetarea valabilităţii garanţiei de stat

(1) Încetarea valabilităţii garanţiei de stat se produce atunci când:

a) obligaţiile aferente împrumutului garantat de stat sunt achitate în totalitate de către beneficiarul acestuia sau de un terţ;

b) Ministerul Finanţelor Publice efectuează plata sau plăţile, până la stingere, instituţiei creditoare, în numele beneficiarului de garanţie de stat;

c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanţie a expirat;

d) alte condiţii prevăzute expres în scrisoarea de garanţie.

(2) Stingerea obligaţiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilităţii scrisorii de garanţie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1).

ARTICOLUL 17
Recuperarea sumelor plătite de Ministerul Finanţelor Publice în contul garanţiilor de stat şi al acordurilor de împrumut subsidiar

(1) După efectuarea de către Ministerul Finanţelor Publice a plăţii sau a plăţilor generate de execuţia garanţiei de stat sau de acordurile de împrumut subsidiar, respectiv de acordurile de împrumut subsidiar şi de garanţie, beneficiarul împrumutului garantat sau subîmprumutului are obligaţia să restituie Ministerului Finanţelor Publice echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenţiei de garantare, al acordului de împrumut subsidiar, respectiv al acordului de împrumut subsidiar şi de garanţie, încheiate între beneficiarul împrumutului şi Ministerul Finanţelor Publice. Convenţia de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar şi garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant sau subîmprumutător, şi beneficiarul împrumutului constituie titlu executoriu.

(2) Recuperarea sumelor plătite conform alin. (1) se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare privind colectarea creanţelor fiscale, de către organele fiscale competente, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Cu sumele recuperate în condiţiile prezentului articol se reîntregeşte disponibilul fondului de risc.

CAPITOLUL IV
Administrarea datoriei publice guvernamentale

ARTICOLUL 18
Obiectivele procesului de administrare a datoriei publice guvernamentale

În procesul contractării şi administrării datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice urmăreşte, ţinând cont de condiţiile de piaţă, următoarele obiective, fără a se limita la acestea:

a) optimizarea lichidităţilor pentru efectuarea cheltuielilor bugetare;

b) limitarea riscului de refinanţare;

c) optimizarea ponderii în portofoliu a titlurilor de stat negociabile;

d) administrarea riscului de curs valutar şi a riscului de dobândă;

e) constituirea dobânzilor la titlurile de stat în dobânzi de referinţă pentru activitatea de intermediere financiară din România;

f) diversificarea bazei de creditori;

g) optimizarea cheltuielilor bugetare cu datoria publică în funcţie de celelalte obiective.

ARTICOLUL 19
Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale

Ministerul Finanţelor Publice este singurul contractant şi administrator al datoriei publice guvernamentale, directe şi garantate, şi are, pentru îndeplinirea acestui scop, autoritatea de a întreprinde următoarele:

a) estimează necesarul de lichiditate pentru realizarea cheltuielilor sectorului bugetar;

b) contractează direct, în numele statului, administrează şi rambursează împrumuturile de stat, inclusiv costurile aferente;

c) emite scrisori de garanţie pentru împrumuturi;

d) elaborează proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare publică şi alte acte normative ce decurg din prezenta lege;

e) stabileşte, în condiţiile pieţei, termenii pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice şi se asigură că noile împrumuturi se încadrează în plafonul anual de îndatorare publică;

f) efectuează operaţiuni în scopul administrării riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale;

g) coordonează relaţiile cu agenţiile internaţionale de rating în scopul evaluării riscului de ţară;

h) prezintă, semestrial, Guvernului şi Parlamentului situaţia împrumuturilor contractate direct de stat şi a celor garantate de stat;

i) elaborează normele prevăzute de prezenta lege în competenţa sa;

j) elaborează anual contul general al datoriei publice, anexă la contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

ARTICOLUL 20
Operaţiuni de administrare a datoriei publice guvernamentale

(1) În scopul administrării riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să facă următoarele operaţiuni, fără a se limita la acestea:

a) swap valutar şi alte operaţiuni specifice de administrare a riscului valutar;

b) swap pe rata dobânzii şi alte operaţiuni specifice de administrare a riscului de dobândă;

c) schimbarea valutei de contract a unui împrumut;

d) răscumpărarea titlurilor de stat pe piaţa secundară;

e) redeschiderea emisiunilor de titluri de stat.

(2) Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate în urma efectuării operaţiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezintă venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat.

ARTICOLUL 21
Banca Naţională a României - agent al statului privind datoria publică guvernamentală

(1) Plata serviciului datoriei publice guvernamentale contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, în altă monedă decât moneda naţională se poate efectua prin Banca Naţională a României, pe bază de convenţie. Opţional, din considerente strategice, pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valută, Ministerul Finanţelor Publice poate utiliza valuta existentă în conturile sale sau poate cumpăra de la Banca Naţională a României valuta necesară plăţilor, la cursul valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil în ziua respectivă, şi poate plăti contravaloarea în lei a acesteia în aceeaşi zi.

(2) Banca Naţională a României sau altă instituţie financiară poate exercita funcţia de agent de înregistrare a datoriei publice interne sau a unor componente ale acesteia, precum şi activităţile privind organizarea licitaţiilor de titluri de stat pe piaţa internă.

ARTICOLUL 22
Comisioane

Pentru activităţile derulate de instituţiile financiare, inclusiv de către Banca Naţională a României, în calitate de agent al statului pentru anumite operaţiuni, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să plătească comisioane din bugetul de stat, al căror cuantum este stabilit prin convenţie între cele două părţi.

ARTICOLUL 23
Utilizarea fondurilor în valută

(1) Fondurile în valută ale Ministerului Finanţelor Publice pot fi convertite în monedă naţională, în momentul considerat oportun de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Banca Naţională a României, la cursul valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil în ziua respectivă.

(2) Ministerul Finanţelor Publice poate utiliza fondurile în valută contractate pentru finanţarea şi refinanţarea datoriei publice guvernamentale pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valută.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 24
Înregistrarea şi raportarea datoriei publice

(1) Ministerul Finanţelor Publice ţine registre în care sunt înscrise date privind datoria publică a României.

(2) Registrele vor cuprinde date privind împrumuturile contractate direct şi garanţiile acordate, inclusiv valoarea acestora, nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor, precum şi alte informaţii, stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.

(3) Beneficiarii de împrumuturi care constituie datoria publică, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 4, vor raporta până la data de 15 ale lunii informaţii pentru luna anterioară privind împrumuturile, în structura stabilită prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.

ARTICOLUL 25
Contravenţii

(1) Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte:

a) neraportarea informaţiilor privind împrumuturile, potrivit art. 24 alin. (3);

b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 15 alin. (1).

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

ARTICOLUL 26
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale competente, în condiţiile legii.

(2) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 25 li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

ARTICOLUL 27
Infracţiuni

Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 lună la 3 luni sau amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei următoarele fapte:

a) utilizarea fondurilor în lei şi în valută, provenite din subîmprumuturi şi împrumuturi garantate de stat în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate şi garantate;

b) furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentaţiei prezentate, în vederea obţinerii avizelor necesare pentru acordarea garanţiilor sau a subîmprumuturilor, în condiţiile prezentei legi.

ARTICOLUL 28
Norme metodologice

La propunerea Ministerului Finanţelor Publice, Guvernul va aproba norme metodologice de aplicare, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.

ARTICOLUL 29
Intrare în vigoare, abrogări

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia art. 14 alin. (4) şi a art. 28, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea datoriei publice nr. 81/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.215 din 17 mai 1999, precum şi prevederile art. 2 pct. 22, art. 57 alin. (3) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din 19 iunie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/2004.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 28 iunie 2004.
Nr. 313.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:24

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.