DECIZIE nr.259 din 17 iunie 2004
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003
Textul actului publicat în M.Of. nr. 857/20 sep. 2004

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Popa - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare în Dosarul nr. 4.259/C/2003 al Curţii de Apel Oradea Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 171D/2004, nr. 172D/2004, nr. 173D/2004, nr. 175D/2004 şi nr. 228D/2004, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 4.262/C/2003, nr. 4.268/C/2003, nr. 127/C/2004, nr. 4.260/C/2003, nr. 4.261/C/2003 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor,
având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul art. 364 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 171D/2004, nr. 172D/2004, nr. 173D/2004, nr. 175D/2004 şi nr. 228D/2004 la Dosarul nr. 168D/2004, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, arătând că, în legătură cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.194/2004, admiţând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierile din 19 martie 2004 şi din 9 aprilie 2004, pronunţate în dosarele nr. 4.259/C/2003, nr. 4.262/C/2003, nr. 4.268/C/2003, nr. 127/C/2004, nr. 4.260/C/2003 şi nr. 4.261/C/2003, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare în cauze comerciale având ca obiect contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că, prin statuarea în lege a împrejurării că judecarea admisibilităţii în principiu a recursului se face fără citarea părţilor şi că decizia motivată nu poate fi atacată cu nici o cale de atac, se încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la folosirea căilor de atac. Astfel, arată că, în ipoteza hotărârilor pronunţate fără drept de apel şi pentru care motivarea nu se înscrie în limitele stabilite de art. 304 din Codul de procedură civilă, anularea căii de atac ca nerespectând condiţiile de formă stipulate, adică respingerea adminisibilităţii în principiu, conduce la existenţa unui singur grad de jurisdicţie, fără a se acorda dreptul la un proces public şi echitabil, prin exercitarea unei căi de atac. De asemenea, apreciază că lăsarea în întregime la latitudinea unei singure instanţe a verificării condiţiilor de admisibilitate în principiu, fără citarea părţilor pentru a-şi exprima punctul de vedere şi fără dreptul de a ataca decizia pronunţată, conduce la soluţii paradoxale.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 24 din Constituţie, republicată, deoarece, prin necitarea părţilor, se îngrădeşte dreptul la apărare, partea neputând să-şi formuleze apărări, să ridice excepţii sau să acopere nulităţile relative, în condiţiile legii. În continuare, arată că excepţia este neîntemeiată sub aspectul îngrădirii accesului liber la justiţie, deoarece partea are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi de a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia instanţei, prin exercitarea căii de atac a recursului.
De asemenea, constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 128 din Constituţie, republicată, deoarece părţile au posibilitatea de a exercita căile de atac în condiţiile legii, adică în condiţiile art. 3021 şi următoarele din Codul de procedură civilă. În fine, instanţa arată că reglementările internaţionale nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau al căilor de atac, ci doar asigurarea posibilităţii unui recurs efectiv la o instanţă naţională.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că dispoziţiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens, arată că mecanismul de admitere în principiu a recursului, instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003, permite degrevarea instanţelor de recurs de cauzele în care nu sunt îndeplinite condiţiile formale pentru exercitarea acestei căi de atac. De altfel, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu prevede o procedură contradictorie la verificarea admisibilităţii cererilor. Se consideră că textul de lege criticat nu aduce nici o atingere accesului liber la justiţie sau dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării principiilor constituţionale invocate, alături de alte dispoziţii ale Legii fundamentale. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind accesul liber la justiţie, respectiv Decizia nr.129/1995 şi Decizia nr.38/1998.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.460 din 28 iunie 2003, dispoziţii care au următorul cuprins: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă sau că motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nici unei căi de atac. Decizia se comunică recurentului." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 şi art. 129 din Constituţia României, republicată,
potrivit cărora:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu această excepţie, prin Decizia nr.194 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523 din 10 iunie 2004, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
În motivarea soluţiei se arată că "anularea sau, după caz, respingerea recursului în condiţiile prevăzute de art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, adică pentru neîndeplinirea cerinţelor de formă sau pentru motivarea greşită ori insuficientă a recursului, fără citarea părţilor şi deci fără să se lase recurentului posibilitatea de a oferi judecătorilor în mod nemijlocit ori prin intermediul unui avocat explicaţiile necesare cu privire la aceste condiţii de admisibilitate, constituie o evidentă încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare, prevăzute de art. 21 şi, respectiv, art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicată. [...] În acest sens este de observat că atunci când obiectul recursului îl constituie o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, art. 3041 din Codul de procedură civilă lasă instanţei de recurs posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele. [...] Recursul constituie, în această ipoteză, o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să judece doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă. [...] Pe de altă parte, în cadrul procedurii de verificare de către procurorul general a cererilor de declarare a recursului în anulare, există posibilitatea ca aceste cereri să fie reexaminate fără nici o restricţie până la împlinirea termenului în care se putea exercita calea de atac, în timp ce, în cazul prevăzut de art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârea de anulare sau de respingere a recursului ca inadmisibilă, pronunţată, fără citarea părţilor, în cadrul procedurii de admitere în principiu, devine irevocabilă, partea care a declarat recursul neavând nici o altă posibilitate de a obţine îndreptarea hotărârii judecătoreşti prin care i s-au încălcat drepturile".
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ce au ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate a fost anterior constatată printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Această cauză de inadmisibilitate reiese din conţinutul art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, potrivit căruia, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, precum şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie. Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, neputând fi atacate de nici o autoritate, nici suspendate sau anulate şi deci dispoziţia din lege sau ordonanţa declarată neconstituţională nu se mai poate aplica în nici o altă cauză. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.
De altfel, trebuie precizat faptul că dispoziţiile art. I pct.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003, care au modificat prevederile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, au fost abrogate de art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de neconstituţionalitate asupra unor prevederi legale eliminate din legislaţie. Controlul de constituţionalitate nu se poate exercita asupra unor dispoziţii legale abrogate şi de aceea se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul şi funcţionalitatea contenciosului constituţional, dar şi cu principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 232/2004,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare în dosarele nr. 4.259/C/2003, nr. 4.262/C/2003, nr. 4.268/C/2003, nr. 127/C/2004, nr. 4.260/C/2003 şi nr. 4.261/C/2003 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.