DECIZIE nr.450 din 26 octombrie 2004
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1277/30 dec. 2004

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Dana Titian - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Ion Nicolae Ghika şi Xenia Ghika în Dosarul nr. 13.530/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul dispoziţiilor art. 341 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 nu se menţionează calitatea procesuală pasivă a Băncii Naţionale a României.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 18 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 13.530/2003, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Ion Nicolae Ghika şi Xenia Ghika.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, prin instituirea calităţii procesuale pasive a Băncii Naţionale a României în litigiile având ca obiect restituirea unor obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase, judecarea unor astfel de cauze duce la încălcarea principiului imparţialităţii şi creează un dezechilibru între părţi. Se arată că, întrucât Banca Naţională a României este unica depozitară a probelor de care se pot folosi persoanele îndreptăţite pentru a dovedi preluarea abuzivă, instanţa care pronunţă o hotărâre pe baza unei asemenea stări de fapt nu poate fi considerată o instanţă imparţială, aşa cum prevede Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Mai mult, o astfel de situaţie este de natură a prejudicia şi dreptul de proprietate al respectivelor persoane.
Pe de altă parte, în condiţiile în care art. 16 din Constituţie prevede că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, "subordonarea" persoanelor fizice faţă de o instituţie publică reprezintă încălcarea acestui principiu, în speţă, persoana care solicită respectarea unui drept neputând dovedi existenţa acestuia decât prin intermediul bunăvoinţei Băncii Naţionale a României.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că, în cauză, Banca Naţională a României, având calitate procesuală pasivă, este ţinută să respecte obligaţia de a comunica toate relaţiile necesare în vederea unei juste soluţionări a cauzei, în funcţie de înscrisurile depuse de reclamanţi.
Aşa fiind, instanţa consideră excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 261/2002, ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că dispoziţiile de lege criticate au fost introduse prin Legea nr. 362/2003 şi au avut o aplicare limitată în timp, până la data de 31 decembrie 2003, iar în urma republicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 29 ianuarie 2004, conţinutul fostului art. 341 alin. (1) se regăseşte în actualul art. 26 alin. (1).
Întrucât prevederile criticate nu conţin nici o referire la calitatea procesuală pasivă a Băncii Naţionale a României, în cauzele de natura celei ce face obiectul cauzei, Guvernul constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 261/2002, este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că, anterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 261/2002, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 29 ianuarie 2004, cu titlul modificat, iar după republicare, textele au căpătat o nouă numerotare. Astfel, textul art. 341 a devenit, după republicare, art. 26 alin. (1).
Din sesizarea pe care instanţa de judecată a înaintat-o Curţii Constituţionale nu rezultă textele din Constituţie presupuse a fi încălcate de către textul de lege criticat.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai Curtea Constituţională poate decide cadrul constituţional în care urmează a fi examinată excepţia de neconstituţionalitate.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000, republicată, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 341 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.572 din 16 noiembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.313 din 13 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textul legal criticat are următorul conţinut:
- Art. 341 alin. (1): "Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003." Anterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 29 ianuarie 2004. În urma republicării, dispoziţiile fostului art. 341 alin. (1) au fost preluate în actualul art. 26 alin. (1), după cum urmează: "Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecată de la domiciliul reclamantului, până la data de 31 decembrie 2003." În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 26 alin. (1) din ordonanţa republicată.
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile." De asemenea, autorii excepţiei consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 şi ale art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 teza întâi din Primul protocol adiţional la această convenţie, prevederi care au următorul cuprins:
- Art. 6: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 10: "(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
(2) Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.";
- Art. 1 teza întâi din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale...".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Autorii îşi întemeiază critica de neconstituţionalitate a reglementării legale pe împrejurarea că, potrivit acesteia, calitatea procesuală pasivă, în litigiile având ca obiect restituirea obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, este conferită Băncii Naţionale, ceea ce este de natură să ducă la încălcarea principiului imparţialităţii în derularea procesului şi să creeze un dezechilibru între părţi. În condiţiile în care însă textul legal dedus controlului nu conţine o atare prevedere, examinarea argumentelor în raport cu textele constituţionale de referinţă invocate este de prisos, iar critica formulată apare ca lipsită de suport, fiind deci neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Ion Nicolae Ghika şi Xenia Ghika în Dosarul nr. 13.530/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Miercuri, 23 septembrie 2026, 15:14

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.