DECIZIE nr.55 din 1 februarie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. h), fraza finală, din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 168/25 feb. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor lit. h), fraza finală, din anexa la Ordonanţa Guvernului nr.32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Complex turistic" - S.A. Dancu în Dosarul nr. 2.181/2004 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se apreciază că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât reglementarea potrivit căreia racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţine reţelei publice de canalizare nu stabileşte şi modalitatea de despăgubire a proprietarilor acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 28 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.181/2004, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. h), fraza finală, din anexa la Ordonanţa Guvernului nr.32/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Complex turistic" - S.A. Dancu într-o cauză comercială privind judecarea apelului formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului încheiat între părţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate, "prin care se dispune trecerea racordului şi căminului de racord în proprietate publică, drept componente ale reţelei publice de canalizare, fără nici o despăgubire", încalcă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie "şi conduc la eludarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică".
Se mai arată, în susţinerea excepţiei, că "de stabilirea constituţionalităţii ori a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale atacate depind stabilirea dreptului de proprietate asupra racordului şi a căminului de racord, precum şi apartenenţa acestora la reţeaua publică de canalizare". Totodată, autorul excepţiei susţine că "stabilirea constituţionalităţii ori a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale atacate are importanţă în cauză, dat fiind că, printr-o extindere greşită a domeniului de aplicare a acestora, prima instanţă a considerat că nu numai racordul, ci întreaga instalaţie interioară de canalizare ar fi trecut în proprietatea publică".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale "întrucât, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţia României, republicată, «nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire» şi, în acelaşi timp, sunt eludate dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că includerea racordului şi a căminului de racord, prin textul de lege criticat, "în sistemul public de canalizare are în vedere faptul că în căminul de racord sunt instalate o serie de dispozitive cu rolul de a garanta securitatea reţelei şi la care operatorul serviciului public sau autoritatea administraţiei publice locale trebuie să aibă asigurat în permanenţă accesul. În ipoteza în care racordul de la cămin spre reţea şi căminul de racord nu ar aparţine reţelei publice de canalizare, ar exista riscul ca proprietarul instalaţiilor interioare de canalizare, adică un utilizator, să exercite în mod abuziv prerogativele dreptului de proprietate şi să nu permită racordul altor utilizatori la reţeaua publică, care, astfel, nu au acces la serviciul public de canalizare.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, «la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală interesul general al cetăţenilor este prioritar»".
Având în vedere că, astfel cum s-a arătat, aceste categorii de bunuri - racordurile şi căminele de racorduri sunt de uz şi de interes public, Guvernul consideră că "trebuie să facă parte din domeniul public, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia".
Totodată, în punctul de vedere al Guvernului, se apreciază că dispoziţiile criticate "fixează, ca regulă generală, natura juridică a unor bunuri, astfel că susţinerea autorului excepţiei că prin aceste dispoziţii se realizează o expropriere fără nici un fel de despăgubire, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţia României, republicată, nu poate fi acceptată".
În finalul punctului său de vedere, Guvernul apreciază că, în realitate, în cauză se pune o problemă de aplicare a legii, şi nu una de constituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale.
În motivarea acestui punct de vedere se arată că "reglementarea criticată este în contradicţie faţă de art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, referitor la expropriere, întrucât norma legală dispozitivă, potrivit căreia racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţine reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia, dar fără a stabili prin lege modalitatea de dreaptă şi prealabilă despăgubire, în situaţii în care finanţarea realizării acestor părţi distincte ale reţelei publice de canalizare a fost sau este realizată din alte fonduri decât cele publice, contravine normei constituţionale invocate. În plus, reglementarea criticată este în contradicţie şi cu prevederile art. 13 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr.32/2002, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 634/2002, potrivit căruia investiţiile care se realizează prin fonduri proprii ale investitorilor rămân în proprietatea acestora pe toată durata contractului, dacă nu s-a convenit altfel la încheierea contractului".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi pe cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile lit. h), fraza finală, din anexa la Ordonanţa Guvernului nr.32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 634/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.915 din 16 decembrie 2002, anexă care poartă titlul "Termeni tehnici utilizaţi în cuprinsul ordonanţei".
Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut: "h) racord - partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura dintre utilizator şi canalizarea publică. Părţile componente ale unui racord se precizează în regulamentulcadru de racordare şi utilizare a serviciului de canalizare.
Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţin reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, "pentru că realizează o expropriere fără nici o despăgubire", în situaţia în care instalaţia interioară de canalizare a fost realizată de către utilizator.
Textul constituţional invocat are următorul cuprins:
- Art. 44 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire." Examinând dispoziţia criticată, prin care se declară proprietate publică racordul de la cămin la reţea, inclusiv căminul de racord, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia, Curtea observă că aceasta este reglementată în anexa la Ordonanţa Guvernului nr.32/2002, anexă intitulată "Termeni tehnici utilizaţi în cuprinsul ordonanţei", introdusă prin legea de aprobare. Pe de altă parte, în anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, sunt considerate ca bunuri aparţinătoare domeniului public şi "reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente". Ca atare, aceste bunuri nu puteau intra în proprietatea unei societăţi comerciale, proprietatea publică aparţinând, conform art. 136 alin. (2) din Constituţie, statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin dispoziţiile lit. h), fraza finală, din anexa la Ordonanţa Guvernului nr.32/2002 se realizează o expropriere fără nici un fel de despăgubire, Curtea observă că prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă definesc termenul tehnic de "racord" stabilind, totodată, ca regulă generală, natura juridică a unor bunuri.
Dispoziţiile criticate prevăd, în aplicarea reglementărilor din anexa Legii nr. 213/1998, că racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţin reţelei publice de canalizare, deoarece din punct de vedere tehnic fac parte dintr-un ansamblu, iar în căminul de racord sunt instalate o serie de dispozitive cu rolul de a garanta securitatea reţelei şi la care operatorul serviciului public sau autoritatea administraţiei publice locale trebuie să aibă asigurat în permanenţă accesul.
În legătură cu modalitatea prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate poate fi despăgubit pentru eventualele investiţii realizate de acesta în reţeaua publică de canalizare, Curtea constată că acesta este un aspect de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată, iar nu de constituţionalitate.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor lit. h), fraza finală, din anexa la Ordonanţa Guvernului nr.32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Complex turistic" - S.A. Dancu în Dosarul nr. 2.181/2004 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 16:55

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.