DECIZIE nr.129 din 1 martie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor
Textul actului publicat în M.Of. nr. 493/13 iun. 2005

Ioan Vida — preşedinte
Nicolae Cochinescu — judecător
Aspazia Cojocaru — judecător
Constantin Doldur — judecător
Acsinte Gaspar — judecător
Kozsokár Gábor — judecător
Petre Ninosu — judecător
Ion Predescu — judecător
Şerban Viorel Stănoiu — judecător
Florentina Baltă — procuror
Patricia Marilena Ionea — magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu, Isabela Irina Ciobanu, Gheorghe Paţa, Ovidiu Todaşcă şi Angelica Mariana Bulughiană în Dosarul nr. 13/C/2005 al Tribunalului Suceava — Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune, de asemenea, să se facă apelul şi în dosarele nr. 55D/2005 şi nr. 56D/2005 care au ca obiect aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate, ridicate de Constantin Boguş, Adina-Elena Irimia, Dragalin Străjer, Gabriela Paşcovici, Daniela Baboi-Schmegner în Dosarul nr. 12/C/2005 al Tribunalului Suceava — Secţia civilă şi de Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuţa Rusu, Suzănica Asofiei şi Petrişor Manolache în Dosarul nr. 18/C/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 54D/2005, nr. 55D/2005 şi nr. 56D/2005 au obiect identic, pune în discuţie din oficiu problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 55D/2005 şi nr. 56D/2005 la Dosarul nr. 54D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 au avut un caracter temporar şi şi-au încetat aplicarea înainte de data sesizării Curţii Constituţionale. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a acestor prevederi legale ca fiind inadmisibilă. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002, arată că dreptul la prima de concediu nu reprezintă un drept fundamental şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 17 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 13/C/2005, nr. 12/C/2005 şi nr. 18/C/2005, Tribunalul Suceava — Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.
Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Paţa, Ovidiu Todaşcă, Angelica-Mariana Bulughiană, Constantin Boguş, Adina-Elena Irimia, Dragalin Străjer, Gabriela Paşcovici, Daniela Baboi-Schmegner, Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuţa Rusu, Suzănica Asofiei şi Petrişor Manolache cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile al căror obiect îl constituie pretenţii privind drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. În acest sens, arată că, potrivit art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr.83/2000, magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat, deoarece aplicarea art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, iar prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 au abrogat dispoziţiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora. În consecinţă, consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie care reglementează posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediu de odihnă plătit, care include în opinia lor şi dreptul la prima de vacanţă.
Tribunalul Suceava — Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât dreptul la prima de concediu nu se confundă cu dreptul la concediu de odihnă plătit şi nu este un drept fundamental, garantat de Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, întrucât dreptul la prima de concediu nu este un drept garantat de Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, că prevederile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 sunt constituţionale. În acest sens, arată că suspendarea dreptului la prima ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, precum şi abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt conforme prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială îstabilite prin lege", după cum precizează textul constituţional.
Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.108 din 2 martie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.390 din 17 iulie 2001, dispoziţii potrivit cărora: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.614 din 29 noiembrie 2000".
Autorii excepţiei invocă, de asemenea, neconstituţionalitatea prevederilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.924 din 18 decembrie 2002, prevederi al căror conţinut este următorul: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 11, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al â, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, potrivit cărora:
— Art. 41 alin. (2): îSalariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
— Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acordarea primei pentru concediu de odihnă, reglementată de art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, a fost suspendată prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001.
Mai apoi, dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.784 din 11 decembrie 2001, au prevăzut că î(4) Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002."
În sfârşit, dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 au abrogat prevederile legale referitoare la acordarea primei pentru concediu în ceea ce îi priveşte pe magistraţi, cât şi personalul de specialitate asimilat.
Autorii excepţiei susţin că suspendarea acordării primei pentru concediu, precum şi abrogarea dreptului la primă pentru concediu constituie o restrângere neconstituţională a acestui drept, precum şi o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la concediu de odihnă plătit.
Curtea constată că prevederile legale criticate au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr.12 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.216 din 15 martie 2005, şi prin Decizia nr.38 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.221 din 16 martie 2005, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ce priveau art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 şi art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, constatând că aceste prevederi legale au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, a reţinut că dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, iar cele ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, la 31 decembrie 2002, ambele date fiind anterioare sesizării Curţii Constituţionale.
Prin Decizia nr.37 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.230 din 18 martie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate care priveau art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002, statuând că "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă". De asemenea, a reţinut că "dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecţie socială garantată de prevederile constituţionale, nu se confundă cu deptul la prima de concediu, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1—3, alart. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu, Isabela-Irina Ciobanu, Gheorghe Paţa, Ovidiu Todaşcă şi Angelica-Mariana Bulughiană în Dosarul nr. 13/C/2005 al Tribunalului Suceava — Secţia civilă, de Constantin Boguş, Adina-Elena Irimia, Dragalin Străjer, Gabriela Paşcovici, Daniela Baboi-Schmegner în Dosarul nr. 12/C/2005 al aceleiaşi instanţe şi de Doina Bolohan, Doru Florin Lupu, Ovidiu Nelu Ficioru, Lenuţa Rusu, Suzănica Asofiei şi Petrişor Manolache în Dosarul nr. 18/C/2005 al aceleiaşi instanţe.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.

Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.