Art. 1. - Se pun în aplicare Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală supraveghere solvabilitate şi raportări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Nicolae Eugen Crişan

Bucureşti, 17 iunie 2005.
Nr. 3.110.

ANEXĂ

NORME
privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute

Art. 1. - (1) Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viaţă trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare. Valoarea acestor rezerve tehnice se determină în conformitate cu următoarele principii:

A. Principii generale:

(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viaţă se calculează printr-o evaluare actuarială prospectivă suficient de prudentă, luându-se în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând:

a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate;

b) bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii sunt deja îndreptăţiţi, fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauză - dobândite, declarate sau alocate;

c) toate opţiunile disponibile pentru asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii pe baza termenilor contractului;

d) cheltuieli, inclusiv comisioane, din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate.

(ii) Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.

(iii) Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare şi se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.

(iv) Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viaţă la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, conform obligaţiilor asumate.

(v) Rezerva matematică se determină la valoarea netă sau prin metoda Zillmer.

(vi) Rezerva tehnică suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului care practică activitatea de asigurări de viaţă este insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii.

(vii) Rezerva tehnică pentru asigurările de viaţă legate de investiţii se va constitui la nivelul valorii activelor pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată asiguratului. În cazul în care asigurările de viaţă legate de investiţii oferă o rată garantată a dobânzii tehnice sau alte tipuri de garanţii (beneficii), se vor constitui suplimentar rezerve tehnice similare produselor tradiţionale.

(viii) Se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra că rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metodă prospectivă pentru tipul de contract în cauză.

(ix) O evaluare prudentă nu este o evaluare conform celei mai bune estimări", dar include o marjă adecvată pentru variaţia adversă a factorilor cu influenţă relevantă.

(x) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudentă în sine, ci şi să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauză.

(xi) Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizări sau aproximări adecvate, dacă acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedică în nici un fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.

(xii) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menţinută permanent cel puţin la nivelul valorii garantate.

B. Rata dobânzii utilizate se alege cu prudenţă având în vedere următoarele considerente:

(i) când contractele prevăd o rată garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în care este exprimat contractul, cu condiţia să nu depăşească 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile emise de statul în a cărui monedă este exprimat contractul sau, după caz, rata dobânzii de refinanţare a Băncii Centrale Europene. Pentru contractele exprimate în moneda altui stat membru, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va consulta autoritatea competentă din statul membru în a cărui monedă este exprimat contractul;

(ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică faptul că asigurătorul este obligat să folosească o rată atât de ridicată;

(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:

1. asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii;
2. contracte de asigurări cu primă unică pentru o perioadă de până la 8 ani;
3. contracte de asigurări fără participare la beneficii şi contracte de anuităţi fără valoare de răscumpărare. În ultimele două cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii poate fi luată în considerare moneda în care este exprimat contractul şi activele corespunzătoare deţinute în acel moment şi, când activele societăţii sunt evaluate la valoarea lor actuală, randamentul anticipat al viitoarelor active.

(iv) în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului care practică activitatea de asigurări de viaţă este insuficient pentru a acoperi angajamentele în cauză, pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii, asigurătorul trebuie să îşi constituie o rezervă tehnică suplimentară.

C. Elementele statistice de evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenţă, avându-se în vedere obligaţiile asumate, tipul de poliţă şi costurile administrative şi comisioanele care se estimează că vor apărea.

D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investiţional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanţă atât cu proiecţiile viitoare, cât şi cu metoda actuală de distribuire a bonusurilor.

E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizându-se valoarea viitoare a primelor nete de taxele de gestionare. Totuşi, evaluarea generală, implicită sau explicită, trebuie să fie mai mare ori egală cu o estimare prudenţială a viitoarelor cheltuieli relevante.

F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul şi va fi de natură să permită recunoaşterea repartizării beneficiilor în mod adecvat.

(2) Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viaţă sunt obligaţi să pună la dispoziţie publicului bazele şi metodele utilizate la calcularea rezervelor tehnice, inclusiv a rezervelor pentru beneficii şi risturnuri.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va solicita societăţilor de asigurare să îşi acopere rezervele tehnice, în raport cu întreaga lor activitate, cu active congruente, în conformitate cu art. 5. Pentru activităţile înregistrate în Comunitatea Europeană, activele admise să acopere rezervele tehnice trebuie localizate în cadrul Comunităţii Europene.

Art. 2. - La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfăşurată de asigurător, astfel încât să se garanteze siguranţa şi randamentul investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.

Art. 3. - Categorii de active admise să acopere rezervele tehnice brute

1. Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă trebuie să îşi acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:

A. Investiţii:

(i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaţionale, titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital tranzacţionate pe o piaţă supravegheată;

(ii) acţiuni şi alte participaţii cu randament variabil tranzacţionate pe o piaţă supravegheată; unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii;

(iii) depozite şi conturi curente la instituţii de credit;

(iv) terenuri, construcţii în proprietatea societăţilor;

(v) împrumuturi.

B. Creanţe:

(i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni directe şi acceptări în reasigurare;

(ii) creanţe de la reasigurători.

C. Altele:

(i) active corporale, altele decât terenuri şi construcţii, evaluate pe baza amortizării prudenţiale;

(ii) cheltuielile de achiziţie reportate.

2. În evaluarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:

(i) activele admise să acopere rezervele tehnice brute se evaluează la valoarea netă, respectiv fără includerea datoriilor rezultate din achiziţionarea acestora;

(ii) activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe bază prudenţială, avându-se în vedere orice nerealizări viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise să acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizării prudenţiale;

(iii) împrumuturile acordate societăţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autorităţilor locale ori regionale şi persoanelor fizice pot fi admise să acopere rezervele tehnice brute numai dacă există suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societăţi de asigurare sau alte forme de garanţii;

(iv) valoarea creanţelor admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe bază prudenţială, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele deţinute la asiguraţi şi la intermediari, care rezultă din operaţiile de asigurare şi acceptări în reasigurare, pot fi acceptate numai în măsura în care nu au o vechime mai mare de 3 luni;

(v) când activele deţinute includ o investiţie într-o filială care gestionează toate investiţiile asigurătorului care practică activitatea de asigurări de viaţă sau o parte a acestora în numele său, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare numai activele deţinute de acea filială, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;

(vi) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute, numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanţă cu metoda de calcul al rezervelor matematice.

Art. 4. - Reguli privind dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute

A. Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă poate investi maximum:

1. 50% din rezervele tehnice brute în valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital emise de aceeaşi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute în orice teren sau clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură investiţie;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilităţi la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute în una dintre instituţiile de credit;
6. 10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clădiri;
7. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilităţi în casierie;
8. 5% din rezervele tehnice brute în împrumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi societăţilor de investiţii dintr-un stat membru.

B. Neprecizarea unei limite a investiţiilor într-o anumită categorie de active, descrise la lit. A, nu implică faptul că activele din categoria respectivă ar trebui admise să acopere fără limită rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se va asigura, la determinarea şi aplicarea prezentelor norme, de conformitatea cu următoarele principii:

1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate şi dispersate într-o astfel de manieră încât să nu existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
2. investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se află emitentul, trebuie menţinute la un nivel prudenţial;
3. în calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie să ţină cont de contractul de reasigurare;
4. când activele deţinute includ o investiţie într-o filială care gestionează toate sau doar o parte din investiţiile asigurătorului, în numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare doar activele deţinute de acea filială, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;
5. ponderea activelor nonlichide admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie să nu depăşească 10% din totalul activelor admise;
6. când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ţine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este deţinută în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autorităţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul constă în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autorităţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autorităţile locale.

Art. 5. - Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii

1. Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă, de regulă divizat în unităţi, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unităţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele în cauză.
2. Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de altă valoare de referinţă, altele decât cele menţionate în pct. 1, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate, cât mai exact posibil, de unităţile care trebuie să reprezinte valoarea de referinţă sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele care prezintă garanţia şi tranzacţionabilitatea adecvate şi care corespund, cât mai exact posibil, celor pe care se bazează valoarea de referinţă specifică.
3. Prevederile art. 2 şi 4 nu se aplică activelor admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menţionate în pct. 1 şi 2. Prevederile art. 1 vizează rezervele tehnice, mai puţin cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiţii.
4. Când beneficiile menţionate în pct. 1 şi 2 includ o garantare a randamentului investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se află sub rezerva prevederilor art. 2-4.

Art. 6. - Reguli de congruenţă Moneda în care se vor plăti angajamentele asigurătorului va fi determinată în conformitate cu următoarele reguli:

a) Acolo unde garanţia prevăzută în contract este exprimată într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului sunt considerate a fi plătibile în acea monedă.

b) Societăţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valută.

c) În cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.

d) Societăţile de asigurare pot să nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligaţia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenţă să păstreze activele într-o valută care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.

e) În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o monedă, alta decât moneda unui stat membru, dacă investiţiile în acea monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restricţii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societăţile nu sunt obligate să respecte principiul de congruenţă.

Art. 7. - Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute.

Prevederile art. 1-3 nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Societăţile de asigurare sunt libere să hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele unei societăţi de asigurare autorizate.

Art. 8. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulerioare.

Art. 9. - Prezentele norme vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

Art. 10. - La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abrogă Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investirea şi evaluarea activelor şi calculul rezervelor tehnice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.770 din 3 noiembrie 2003.

Art. 11. - Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE.

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.