DECIZIE nr.300 din 9 iunie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 620/16 iul. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 2.252/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Încheierea din 25 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.252/P/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Frunză în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, întrucât, în opinia autorului excepţiei, singura instanţă competentă să soluţioneze calea de atac a recursului este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, consideră că prevederile art. 27 din Codul de procedură penală sunt "discriminatorii, totalitare, inchizitoriale" şi nu garantează drepturile şi principiile invocate prin aceea că "justiţiabilul nu poate exercita un recurs efectiv la o instanţă naţională".
Tribunalul Galaţi - Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, se arată că nu poate fi reţinută critica art. 27 din Codul de procedură penală, în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, respectiv faţă de cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece aceste prevederi nu trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să fie soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca unică instanţă de competenţă la nivelul întregii ţări. În opinia instanţei, tribunalele se încadrează în categoria autorităţilor la care se referă art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât aceste instanţe judecătoreşti pot să decidă dacă drepturile recurentului, apărate prin Convenţie, au fost sau nu încălcate şi să stabilească reparaţii adecvate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, respectiv celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. Aceste prevederi legale sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti constituind obligaţia constituţională a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Legea fundamentală. Totodată se apreciază că atât dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi cele ale art. 21 din Legea fundamentală nu trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să fie soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca unică instanţă cu competenţă la nivelul întregii ţări. Aceasta, întrucât prin noţiunea de "instanţă naţională", precizată în art. 13 din Convenţie, nu trebuie să se înţeleagă "o instanţă judecătorească competentă teritorial, stabilită la nivelul întregii ţări, ci o autoritate naţională competentă care decide dacă drepturile recurentului au fost sau nu încălcate". Se mai arată că prevederile legale criticate nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în cazul judecării cauzelor în primă instanţă de către tribunale.
Avocatul Poporului consideră că art. 27 din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa materială a tribunalelor, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, stabilirea regulilor de competenţă fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Se arată totodată că dispoziţiile legale criticate nu opresc părţile interesate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Tribunalul:
1. judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 şi 4, art. 211 alin. 2, 21 şi 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 2791, 298, 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;
b) infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale;
d) infracţiunea de spălare a banilor;
e) infracţiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;
f) alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;
2. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;
4. soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege."

Aceste prevederi legale sunt criticate faţă de dispoziţiile constituţionale ale art. 1, referitoare la statul român, ale art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15, privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 124, privind înfăptuirea justiţiei, şi ale art. 126, privind instanţele judecătoreşti, cu raportare la prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6, care reglementează dreptul la un proces echitabil, în art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, în art. 14, privind interzicerea discriminării, şi în art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.
Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată "sunt prevăzute numai de lege", iar reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituţionale, a competenţei tribunalelor, nu aduce nici o atingere dispoziţiilor constituţionale şi documentelor internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Astfel, nu poate fi reţinută nici o contradicţie între art. 27 din Codul de procedură penală şi dispoziţiile constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, respectiv cele ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, în contextul general al principiilor statului de drept, consfinţite de art. 1 din Legea fundamentală. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", tribunalul fiind una dintre aceste instanţe judecătoreşti, respectiv o "instanţă naţională", în sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici dreptul la un recurs efectiv prevăzut de art. 13 din aceeaşi convenţie, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor, respectiv a recursurilor, de către tribunale, potrivit competenţei lor, stabilite prin lege.
De asemenea, dispoziţiile criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, astfel încât nu poate fi reţinută nici critica formulată în raport de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.
În sfârşit, câtă vreme art. 27 din Codul de procedură penală nu contravine normelor internaţionale invocate, nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea prevederilor cuprinse în art. 11 şi în art. 20 din Constituţie, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Cât priveşte art. 15 din Constituţie, precum şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, invocate de asemenea în motivarea criticii art. 27 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, autorul excepţiei mărginindu-se, de altfel, să invoce aceste dispoziţii fără a arăta în ce constă încălcarea lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 2.252/P/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:32

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.