DECIZIE nr.386 din 7 iulie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 681/29 iul. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nagy Jozsef în Dosarul nr. 766/2005 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul 766/2005, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată de condamnatul Nagy Jozsef, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului constituţional referitor la garantarea dreptului la viaţă şi la integritate psihică, deoarece în perioada de detenţie a fost folosit la muncă, iar mai apoi s-a îmbolnăvit.
În realitate această critică vizează aplicarea prevederilor contestate de către instanţa de judecată, autorul excepţiei fiind nemulţumit de împrejurarea că aceasta nu a ţinut cont de starea de sănătate a condamnatului şi de alte aspecte personale, cum ar fi acela că are patru copii.
Mai susţine că dispoziţiile art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal aduc atingere şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, fără a arăta însă în ce constă această contrarietate.
Judecătoria Miercurea-Ciuc opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece motivele invocate se încadrează în cadrul general de contestaţie sau de cerere de liberare condiţionată. Faptul că autorul excepţiei face referire la Curtea Constituţională ca la o instanţă superioară ce îi poate rezolva problemele denotă necunoaşterea, din partea acestuia, a dispoziţiilor care reglementează competenţa instanţei de contencios constituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece liberarea condiţionată este un mijloc de individualizare a executării pedepsei închisorii în faza executării acesteia. Ea nu constituie un drept, ci doar o vocaţie a condamnatului, după cum nu constituie o obligaţie, ci doar o facultate pentru instanţă. Liberarea condiţionată poate fi acordată numai de către instanţa de judecată, la propunerea comisiei de liberare sau la cererea condamnatului, după ce a verificat dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea acesteia. Este de precizat că şi atunci când se constată îndeplinirea cerinţelor legale pentru acordarea liberării condiţionate instanţa nu este obligată să dispună această măsură, ea fiind o facultate a instanţei bazată pe convingerea că reeducarea condamnatului se poate obţine fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar. Pentru aceste motive, Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică a condamnatului şi respectă pe deplin principiul constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
De asemenea, motivele invocate în susţinerea excepţiei se încadrează ca motive generale ale cererii de liberare condiţionată, autorul făcând referire la Curtea Constituţională ca o instanţă superioară care îi poate rezolva această cerere. Sub acest aspect, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, în speţă nu poate soluţiona o cerere de liberare condiţionată.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a calculului fracţiunilor de pedeapsă pentru acordarea liberării condiţionate nu aduce atingere sub nici un aspect prevederilor constituţionale, potrivit cărora dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică sunt garantate. Astfel, condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsă prevăzute de lege.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile invocate din Legea fundamentală, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conţinut:
- Art. 59 alin. 2: "În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.";
- Art. 60 alin 1: "Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 591, dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi cetăţenii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Codului penal care formează obiectul excepţiei stabilesc condiţiile în care o persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate poate fi eliberată condiţionat. Dispoziţiile atacate nu contravin cu nimic normelor constituţionale care garantează dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică la care se referă autorul excepţiei. Dimpotrivă, prin aceste dispoziţii se oferă condamnatului posibilitatea de a fi eliberat înainte de executarea integrală a pedepsei, pentru a se reintegra social şi a-şi trăi viaţa în acord cu ordinea de drept.
De altfel, motivarea excepţiei este informă, iar referirea la dispoziţiile constituţionale nu are în vedere nemulţumirea petentului cu privire la conţinutul textelor de lege atacate, ci mai degrabă dorinţa sa ca prin aplicarea acestora să i se aprobe cererea de liberare condiţionată. Or, sub aceste aspecte Curtea nu este competentă să se pronunţe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nagy Jozsef în Dosarul nr. 766/2005 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Joi, 24 septembrie 2026, 13:44

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.