DECIZIE nr.391 din 12 iulie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 707/5 aug. 2005

Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 1.810/P/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 432 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Iulian Şopârlă în Dosarul nr. 13.863/P/2002 al Judecătoriei Galaţi. La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Suprem Impex" - S.R.L. din Galaţi, prin administrator, lipsind autorul excepţiei şi Societatea Comercială "Stejarul" - S.R.L. din Comăneşti.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Partea prezentă, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 432 D/2005 la Dosarul nr. 244 D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Societăţii Comerciale "Suprem Impex" S.R.L. din Galaţi, care lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 17 februarie 2005 şi 19 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.810/P/2005 şi nr. 13.863/P/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia penală şi Judecătoria Galaţi au sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Dante Ştefan Stroe şi, respectiv, de Iulian Şopârlă în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin incriminarea unor fapte ce ţin de activitatea comercială se instituie o sancţiune penală ce nesocoteşte libertatea comerţului şi libertatea contractuală, în condiţiile în care, în opinia lor, o eventuală eroare contractuală sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale poate fi sancţionată doar în materie civilă. Într-o atare situaţie aplicarea unor sancţiuni penale contravine prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la asigurarea de către statul român a libertăţii comerţului.
Tribunalul Galaţi - Secţia penală şi Judecătoria Galaţi opinează că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat incriminează infracţiunea de înşelăciune, care nu trebuie confundată cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Aşa cum rezultă chiar din cuprinsul art. 215 alin. 3 din Codul penal, pentru existenţa laturii obiective fapta trebuie să fi fost săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate.
Stabilirea existenţei tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii este însă atributul exclusiv al instanţei de judecată. Se mai arată că dispoziţiile constituţionale ale art. 135 trebuie interpretate în legătură cu art. 45 consacrat libertăţii economice, în sensul că ideea garantării accesului neîngrădit la libera iniţiativă trebuie privită prin prisma sarcinilor prevăzute la art. 135 alin. (2) şi, pe cale de consecinţă, nu se poate reţine încălcarea de către textul legal criticat a acestor prevederi fundamentale.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu poate fi confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. Astfel, înşelăciunea în oricare dintre variantele sale este o infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. Această infracţiune este prevăzută în toate legislaţiile penale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, cu următorul conţinut: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 11 şi 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 45 referitoare la Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la asigurarea de către statul român a libertăţii comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauză, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.624 din 21 decembrie 1999, şi, mai recent, prin Decizia nr.215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.478 din 7 iunie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut că atât alin. 3, cât şi alin. 4 ale art. 215 din Codul penal incriminează înşelăciunea ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înşelăciunea ori escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată.
Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de către statul român a libertăţii comerţului s-a reţinut că, aşa cum rezultă chiar din conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelăciune are drept premisă o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului.
Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii, este total nepertinentă.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Dante Ştefan Stroe în Dosarul nr. 1.810/P/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală şi de Iulian Şopârlă în Dosarul nr. 13.863/P/2002 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2005.

PREŞEDINTE

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Joi, 24 septembrie 2026, 10:04

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.