DECIZIE nr.284 din 7 iunie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002
Textul actului publicat în M.Of. nr. 743/16 aug. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.575/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, precum şi partea Eparhia Reformată din Ardeal, prin avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 şi nr. 270D/2005. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu excepţia Dosarului nr. 134D/2005, în care autorii excepţiei sunt Cornel Moldovean şi Monica Moldovean.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar, precum şi părţile Eparhia Reformată din Ardeal şi Arhiepiscopia romano-catolică din Alba Iulia, prin avocat, cu delegaţie la dosar, Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Opriţa, Mariena Opriţa, Alexandru Nicodin Gruiţa, Dan Radu Gruiţa, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor şi Anna Gabor, prin avocat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 60D/2005, nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 şi nr. 270D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiei, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, precum şi reprezentanţii celorlalte părţi sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 şi nr. 270D/2005 la Dosarul nr. 60D/2005.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului ClujNapoca solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), ale art. 16 şi 44 din Constituţie. În acest sens susţine că prevederile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 declară nevaliditatea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor ce intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel principiul constituţional al neretroactivităţii legii. În acelaşi timp mai arată că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât înlătură prezumţia de bună-credinţă în privinţa cumpărătorilor unor imobile preluate de către stat. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie susţine că, în temeiul prevederilor legale criticate, adevăratul proprietar al unui imobil preluat de către stat pierde dreptul său de proprietate în favoarea altei persoane, "fără a fi expropriat în mod legal".
Reprezentantul părţilor Eparhia Reformată din Ardeal şi Arhiepiscopia romano-catolică din Alba Iulia susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că, pe de o parte, analiza validităţii unor contracte de vânzare-cumpărare nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti. Pe de altă parte, susţine că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a principiului nulităţii actului juridic civil, potrivit căruia un act juridic încheiat cu încălcarea actelor normative în vigoare la data încheierii sale este lovit de nulitate absolută. Nu este întemeiată nici pretinsa contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece nici unul dintre criteriile discriminatorii enumerate prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţie nu se regăseşte în textul de lege criticat, iar aprecierea asupra bunei-credinţe a cumpărătorului, în cadrul unui contract de vânzarecumpă rare, este de competenţa instanţei judecătoreşti. Se mai susţine că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, deoarece dreptul de proprietate este ocrotit numai dacă a fost dobândit în mod legal.
Reprezentantul părţilor Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Opriţa, Mariena Opriţa, Alexandru Nicodin Gruiţa, Dan Radu Gruiţa, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor şi Anna Gabor solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată. În acest sens arată că prevederile legale criticate încalcă principiile constituţionale ale neretroactivităţii legii şi egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu instituie un motiv nou de nulitate, ci, dimpotrivă, sancţionează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât nu sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, aceasta nu este întemeiată, deoarece protecţia constituţională a dreptului de proprietate este incidentă atunci când acest drept a fost legal dobândit.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 6 decembrie 2004, 12 ianuarie 2005, 14 ianuarie 2005, 17 ianuarie 2005, 21 ianuarie 2005, 24 ianuarie 2005, 26 ianuarie 2005, 28 ianuarie 2005, 31 ianuarie 2005, 2 februarie 2005, 9 februarie 2005, 10 februarie 2005 şi din 14 martie 2005, pronunţate în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 şi nr. 15.240/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002.
Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu excepţia Dosarului nr. 15.239/2004, în care autori ai excepţiei sunt Cornel Moldovean şi Monica Moldovean.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivităţii legii, prin aceea că declară retroactivă nevalabilitatea unor acte juridice translative de proprietate legal constituite pe baza unei legi anterioare.
Se mai susţine şi încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniţi proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, şi ceilalţi cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au apaţinut cultelor religioase".
De asemenea, autorul excepţiei arată că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece prin efectul legii se pierde un drept de proprietate în favoarea altei persoane, ceea ce echivalează cu o expropriere, fără a fi îndeplinite condiţiile constituţionale, şi anume cauza de utilitate publică şi o despăgubire dreaptă şi prealabilă exproprierii. În acest fel "proprietatea privată nu mai este ocrotită şi garantată în mod egal de lege (...)".
Judecătoria Cluj-Napoca consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Se arată că art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 reprezintă consacrarea legală a "principiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută". Ca atare, apreciază că nu este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici cel al garantării şi ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece nu conţin nici un element de noutate în raport de cauzele de nulitate prevăzute de legile în vigoare la data înstrăinării imobilelor. Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, dat fiind că "dobânditorul unui imobil, în condiţiile în care înstrăinarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, pe de o parte, şi proprietarul deposedat abuziv de bunul său, pe de altă parte, nu se află în aceeaşi situaţie juridică, şi, în acest caz, o soluţie juridică diferită este justificată". Nu este întemeiată nici invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, dat fiind că protecţia constituţională a dreptului de proprietate are în vedere un drept valabil dobândit.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile art. VI alin. (3), cuprinse în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002, nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci reprezintă "o consacrare a principiului neretroactivităţii legii, în sensul că încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulităţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor". Se mai arată că textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bună-credinţă ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situaţii diferite". În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se arată că "scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România (...)", în aplicarea dispoziţiilor constituţionale din art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, "potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţă cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare".
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea instituie sancţiunea nulităţii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării şi reprezintă astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Se mai arată că acest aspect nu reprezintă însă o problemă de constituţionalitate, ci una de legalitate. Nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se arată că art. VI alin. (3), cuprins în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.929 din 18 decembrie 2002.
Prevederile legale criticate au următorul conţinut: "(3) Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, al căror conţinut este următorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)" În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat se invocă şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Curtea constată că textul de lege criticat sancţionează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 a avut drept scop retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, respectiv a imobilelor compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, altele decât lăcaşele de cult, existente în natură.
Prin urmare, textul de lege criticat, sancţionând cu nulitatea absolută actele de înstrăinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale erau supuse sancţiunii nulităţii absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivă, acesta nu face altceva decât să instituie în mod expres sancţiunea nulităţii absolute.
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în acest sens prin Decizia nr.71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.211 din 1 aprilie 2003, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării legii. Curtea a constatat prin decizia menţionată că prevederile art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (2), potrivit cărora "Actele juridice de înstrăinare, (...), având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută (...)", nu au caracter retroactiv.
În prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002, arătând că acestea contravin şi dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Se susţine în acest sens că textul de lege criticat instituie o discriminare între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi ceilalţi cumpărători ai altor imobile preluate de stat. Discriminarea este creată prin "înlăturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparţinut cultelor religioase".
Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, s-a statuat că "principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Prin urmare, nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, dat fiind că foştii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situaţii juridice diferite.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai invocă şi contrarietatea textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece "proprietatea privată nu mai este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie".
Nu poate fi reţinută această critică de neconstituţionalitate, deoarece, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Textul de lege criticat sancţionează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare ale unor imobile, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, astfel încât nu poate interveni protecţia constituţională a unui drept de proprietate privată care nu este legal dobândit.
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la "Protecţia proprietăţii".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 şi nr. 15.240/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca şi de Cornel Moldovean şi Monica Moldovean în Dosarul nr. 15.239/2004 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:35

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.