DECIZIE nr.384 din 7 iulie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
Textul actului publicat în M.Of. nr. 757/19 aug. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Eksioglu Mehmet Emin în Dosarul nr. 5.887/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dobândirea proprietăţii este, în sens larg, afectată uneori de o anumită condiţie, iar neîndeplinirea acesteia atrage anumite sancţiuni. Este firesc ca legiuitorul să sancţioneze deturnarea unor credite obţinute în condiţiile impuse de textul legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.887/2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Excepţia a fost ridicată de inculpatul Eksioglu Mehmet Emin în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textul legal criticat este incriminată fapta de a utiliza creditul în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat şi această reglementare este de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât stabileşte un regim discriminatoriu între titularii dreptului de proprietate. Astfel, contractul de credit încheiat între împrumutat şi creditor, care poate fi o bancă ori o altă instituţie ce poate acorda credite, are ca efect transferarea către debitor a dreptului de proprietate asupra sumei ce a făcut obiectul contractului. În aceste condiţii, dreptul de proprietate astfel dobândit ar trebui să-i confere împrumutatului posibilitatea de a uza de dezmembrămintele dreptului, inclusiv acela de a dipune de sumele de bani, întrucât proprietarul poate dispune de un lucru, în mod absolut şi exclusiv, în limitele legii, limite care, potrivit art. 44 alin. (2) din Constituţie, trebuie să fie aceleaşi pentru toţi.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea legală criticată conţine o normă de incriminare care, ca orice normă de drept penal, are drept scop ocrotirea unor relaţii sociale, în cazul de faţă ocrotirea unor raporturi patrimoniale ce iau naştere în baza unui contract de credit încheiat de o persoană fizică cu o bancă sau cu o altă instituţie care poate acorda credit în mod legal. Prin urmare, nu se poate considera că art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 încalcă art. 44 alin. (2) din Constituţie prin introducerea unei discriminări în ceea ce priveşte garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată între cei ce obţin creditul de la o unitate de credit şi cei ce obţin un împrumut de la o persoană fizică, deoarece categoriile de titulari ai dreptului de proprietate se găsesc în situaţii diferite în raport cu cel ce le-a acordat împrumutul şi, deci, şi protecţia acordată de lege trebuie să fie diferită.
De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Pe cale de consecinţă, Legea fundamentală prevede că legea ordinară este cea care stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată, desigur în raport cu situaţiile diferite şi cu titularii diferiţi ai dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici un fel de discriminare pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.219 din 18 mai 2000, cu următorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [...]
c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dreptul de proprietate privată are nu numai o funcţie menită să satisfacă interesele personale, ci şi o funcţie socială, în virtutea căreia poate fi limitat atât în conţinut, cât şi în modul de exercitare. În acest sens, Constituţia prevede în art. 44 alin. (1) că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege.
Luând în considerare dispoziţiile invocate de autorul excepţiei, Curtea Constituţională nu poate primi susţinerea acestuia în sensul că limitarea dreptului de folosire a creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate contravine art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. De altfel, în ceea ce priveşte referirea la art. 44 alin. (2) din Constituţie este de observat că dispoziţia legală atacată nu conţine vreo distincţie în raport cu categoria de proprietate, publică sau privată.
Pe de altă parte, este de reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţie, cetăţenii şi celelalte subiecte de drept au obligaţia să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă. Or, fiind evident că utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate constituie o exercitare abuzivă, cu rea-credinţă, a dreptului de proprietate, instituirea răspunderii juridice pentru asemenea încălcare - prin dispoziţia legală atacată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate - este întru totul constituţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Eksioglu Mehmet Emin în Dosarul nr. 5.887/2004 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Joi, 24 septembrie 2026, 11:36

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.