DECIZIE nr.348 din 28 iunie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989
Textul actului publicat în M.Of. nr. 768/24 aug. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghe Negreanu în Dosarul nr. 387/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind prevederile art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, arătând că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În acest sens arată că prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii, deoarece reglementarea prin acte normative diferite a regimului juridic al terenurilor situate în intravilan şi a celor situate în extravilan nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că dispoziţiile art. 46 şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 387/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, precum şi "a Normelor metodologice de aplicare a acestui articol", excepţie ridicată de Gheorghe Negreanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, ce exclud din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, contravin principiului constituţional al egalităţii, deoarece instituie o discriminare între cetăţenii cărora le-au fost expropriate terenuri din intravilan faţă de cetăţenii cărora le-au fost expropriate terenuri din extravilan, prin aceleaşi acte normative. Se mai susţine că prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum şi cele ale art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 încalcă art. 46 din Constituţie, referitoare la dreptul la moştenire, şi, în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie, nu mai pot rămâne în vigoare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate exclud din domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 acele terenuri al căror regim juridic este reglementat prin alte acte normative, astfel încât nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 46 şi 154 din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor, deoarece terenurile agricole şi forestiere nu pot avea acelaşi regim juridic cu cele din intravilan.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 46 din Constituţie, deoarece nu conţine norme derogatorii de la dreptul comun în materie de moştenire. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 154 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că este dreptul legiuitorului să aprecieze oportunitatea măsurilor reparatorii pe care le stabileşte prin lege, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta nu poate să completeze sau să schimbe măsurile legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.498/2003, aceasta este inadmisibilă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 15 martie 2005, îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 din 4 aprilie 2005, precum şi "a Normelor metodologice de aplicare a acestui articol", respectiv a prevederilor art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.324 din 14 mai 2003.
Prevederile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: "Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare." ;
- Art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003: "8.1. Restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităţilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).
fiinând seama că legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea şi nerestituite cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 46 şi art. 154 alin. (1) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 46: "Dreptul la moştenire este garantat.";
- Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele [...]", iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]." Prin urmare, hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa judecătorească trebuia să respingă şi această excepţie printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Întrucât instanţa de judecată nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A şi B din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 să fie respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Constituţională.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat, autorul excepţiei susţine că acesta contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece exclude din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, fiind astfel instituită o discriminare între cetăţenii cărora le-au fost expropriate astfel de terenuri faţă de cetăţenii cărora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, prin aceleaşi acte normative.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile care, în funcţie de destinaţia lor, intră sub incidenţa altor legi speciale, respectiv Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
Prin urmare, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor astfel de terenuri au posibilitatea de a se adresa instanţelor de judecată şi de a formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul acelor acte normative. Aşadar, nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora textul de lege criticat instituie o discriminare între foştii proprietari ai terenurilor situate în intravilan şi cei ai terenurilor situate în extravilan, în sensul că aceştia din urmă nu pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
De altfel, aşa cum s-a pronunţat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr.2 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.155 din 22 februarie 2005, ea "nu are competenţa să modifice ori să completeze prevederea legală supusă controlului, deoarece aceste atribuţii aparţin în exclusivitate autorităţii legiuitoare, în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituţie [devenit art. 61 alin. (1) după republicare], «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării». Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară". Cele statuate în decizia anterior menţionată îşi menţin valabilitatea, deoarece în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În prezenta cauză autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, referitoare la dreptul la moştenire. Curtea constată că prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud de sub incidenţa acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin alte legi speciale, astfel încât invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la moştenire nu este relevantă în cauză.
În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 154 din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Dispoziţiile constituţionale referitoare la conflictul temporal de legi nu au incidenţă în analizarea constituţionalităţii unei prevederi din Legea nr. 10/2001, deoarece dispoziţiile art. 154 din Constituţie se referă la raportul dintre Legea fundamentală şi celelalte acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8.1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghe Negreanu în Dosarul nr. 387/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.