DECIZIE nr.347 din 28 iunie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a celor ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României
Textul actului publicat în M.Of. nr. 779/26 aug. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a celor ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicată de Ungureanu Victor, Pătrunjel Nicolae, Ciotîrlă Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Răducan Nicolae, Crâng Georgel, Guţă Radu, Homeag Ion, Filimon Mihail, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Iovănel Ştefan, Drăghicescu Vasile, Lică Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Mîrloi Gheorghe, Pomană Dorel, Mutu Ilie, Stăiculescu Nicolae, Truşcă Ion, Popescu Aristică, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristică, Gavrilă Virgil, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rină, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, fiăpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Măracine Marin, Şerbănescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian şi Dincă Ionel în Dosarul nr. 1.810/CM/2004 al Curţii de Apel Craiova Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde Popescu Valentin Dinu, mandatar cu procură generală, pentru următorii autori ai excepţiei: Pătrunjel Nicolae, Ciotîrlă Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Răducan Nicolae, Guţă Radu, Filimon Mihail, Iovănel Ştefan, Drăghicescu Vasile, Mîrloi Gheorghe, Pomană Dorel, Mutu Ilie, Stăiculescu Nicolae, Truşcă Ion, Popescu Aristică, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristică, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rină, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, fiăpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Măracine Marin, Şerbănescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian, precum şi pentru partea Irimia Ion. Lipsă următorii autori ai excepţiei: Ungureanu Victor, Crâng Georgel, Homeag Ion, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Lică Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Gavrilă Virgil, Dincă Ionel, precum şi părţile Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Şerban Ion şi Oproiu Vinişor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că transmiterea punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate de către autorităţile cărora li s-a solicitat acest lucru nu este obligatorie, iar lipsa acestora nu constituie un motiv temeinic pentru amânarea cauzei.
Curtea,
examinând cererea formulată de mandatarul autorilor excepţiei referitoare la amânarea cauzei, concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă referitoare la acordarea unui singur termen de judecată pentru lipsă de apărare temeinic motivată, respinge cererea formulată de reprezentantul autorilor excepţiei.
Având cuvântul, mandatarul autorilor excepţiei susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorii excepţiei se află în eroare în ceea ce priveşte caracterul ordonanţelor Guvernului şi al ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, întrucât ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, astfel cum prevede art. 115 alin. (1) din Constituţie.
Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 şi-a încetat aplicabilitatea, în timp ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României au avut caracter de urgenţă, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Apreciază că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod diferit unor persoane aflate în situaţii juridice diferite, astfel încât aceste prevederi nu încalcă art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât prevederile de lege criticate nu vizează drepturi sau libertăţi fundamentale.
Având cuvântul în replică, reprezentantul autorilor excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, făcând referire la situaţiile de fapt existente.
Depune la dosar o copie după o întâmpinare a Ministerului Finanţelor Publice din Dosarul nr. 6.063/2003 al Tribunalului Mehedinţi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.810/CM/2004, Curtea de Apel Craiova Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a celor ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicată de Ungureanu Victor, Pătrunjel Nicolae, Ciotîrlă Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Răducan Nicolae, Crâng Georgel, Guţă Radu, Homeag Ion, Filimon Mihail, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Iovănel Ştefan, Drăghicescu Vasile, Lică Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Mîrloi Gheorghe, Pomană Dorel, Mutu Ilie, Stăiculescu Nicolae, Truşcă Ion, Popescu Aristică, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristică, Gavrilă Virgil, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rină, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, fiăpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Măracine Marin, Şerbănescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian şi Dincă Ionel, foşti lucrători ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontieră Mehedinţi, într-o cauză ce are ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:
a) Cele trei ordonanţe de urgenţă au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Constituţie, deoarece nu a existat o lege specială de abilitare pentru reglementarea domeniilor la care se referă şi nu a existat nici o situaţie excepţională care să impună urgenţa reglementării; b) Dispoziţiile acestor ordonanţe sunt discriminative faţă de persoanele care au beneficiat de plăţi compensatorii şi de ajutoare pe baza unor acte normative anterioare, cum au fost Legea nr. 138/1999 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.100/1999; c) Art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 are caracter retroactiv, dispunând măsuri aplicabile de la 1 ianuarie 2000; d) Contrar prevederilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile criticate nu respectă dreptul la protecţia socială a muncii; e) Prin încălcarea principiilor înscrise în art. 53, 136 şi art. 138 alin. (1) din Constituţie, prevederile de lege criticate au prevăzut impozitarea plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor, deşi acestea, conform reglementării legale a impozitului pe venit, nu reprezintă venituri impozabile; f) Prin încălcarea prevederilor art. 43 alin. (1) şi art. 49 din Constituţie, dispoziţiile criticate au înlăturat măsurile de protecţie socială prevăzute de acte normative anterioare, respectiv Legea nr. 138/1999, Ordonanţa Guvernului nr.7/1998 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.100/1999; g) Se încalcă principiul supremaţiei legii, întrucât ordonanţele de urgenţă criticate reglementează probleme ce ar trebui să fie reglementate prin lege.
Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât necesitatea abilitării Guvernului de către Parlament printr-o lege specială şi interdicţia reglementării în domeniul legii organice se aplică numai în cazul ordonanţelor simple, iar cele trei acte normative criticate sunt ordonanţe de urgenţă, a căror adoptare a fost justificată de existenţa cazului excepţional. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 140/1999 şi nr. 136/2000 sunt constituţionale, deoarece "legiuitorul este în drept să reglementeze în mod diferit, în perioade diferite, măsuri de protecţie socială în funcţie de oportunitatea măsurii şi posibilităţile economiei să suporte astfel de eforturi financiare, prin aceste reglementări diferite neproducânduse, de fapt, o discriminare privind acordarea drepturilor băneşti".
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată pentru următoarele considerente: a) Autorii excepţiei confundă ordonanţele simple cu ordonanţele de urgenţă, pentru care nu se cere lege specială de abilitare şi nu este prevăzută nici interdicţia de a se reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice; b) În cazul acestor ordonanţe au fost îndeplinite exigenţele stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, referitoare la interesul public şi urgenţa reglementării pentru a se constata existenţa cazului excepţional, prevăzut de art. 114 alin. (4) din Constituţie; c) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000, prevăzând alt mod de calcul al plăţilor compensatorii şi al ajutoarelor, nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât dispoziţiile sale se aplică în situaţii diferite. Nici art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 nu conţine vreo dispoziţie cu caracter discriminatoriu; d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 nu are un caracter retroactiv, deoarece dispoziţiile sale sunt aplicabile numai în privinţa plăţilor compensatorii şi ajutoarelor care se acordă după intrarea sa în vigoare, iar Ordonanţa Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venitul global se aplica tot de la 1 ianuarie 2000; e) Neconcordanţele existente între diferite acte normative succesive constituie probleme de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale; f) Nu sunt întemeiate nici criticile potrivit cărora ar fi încălcate prevederile art. 49, 51, 53, 72, 107, 136 sau 138 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază că Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2000 şi nr. 105/2000 sunt constituţionale, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în ipotezele prevăzute de textele de lege criticate. Stabilirea faptului dacă aceste două ordonanţe de urgenţă au fost emise sau nu cu respectarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 a fost abrogată, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestui act normativ este inadmisibilă.
Arată că prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie nu au relevanţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii de lege:
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.465 din 24 septembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 44/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.162 din 18 aprilie 2000;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.462 din 22 septembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 130/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.170 din 4 aprilie 2001;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.302 din 8 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile distinct criticate din aceste ordonanţe sunt următoarele:
- Art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999: "(2) Prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999.
(3) Până la data de 1 decembrie 1999 se aplică în continuare prevederile Hotărârii Guvernului nr.0282/1993 cu privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare."
- Art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000:
- Art. 1: "Sumele reprezentând plăţile compensatorii prevăzute la art. 7, 8 şi 11 din Ordonanţa Guvernului nr.7/1998, la art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.100/1999, precum şi ajutoarele prevăzute la art. 31 şi la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 se stabilesc în raport cu solda lunară netă.";
- Art. 3: "Plăţile compensatorii şi ajutoarele prevăzute la art. 1, plătite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizării." Conform susţinerilor autorilor excepţiei, cele trei ordonanţe de urgenţă ale Guvernului încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 47 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 56, art. 73, art. 78, art. 108 alin. (2) şi (3), art. 115 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 137 alin. (1) şi art. 139 alin. (1) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 47 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";
- Art. 56: "(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.";
- Art. 73: "(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a fiării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.";
- Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.";
- Art. 108 alin. (2) şi (3): "(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";
- Art. 115 alin. (1), (2), (3) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.";
- Art. 137 alin. (1): "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.";
- Art. 139 alin. (1): "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:
a) Toate cele trei acte normative criticate prin excepţia de neconstituţionalitate sunt ordonanţe de urgenţă pe care Guvernul le-a emis în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, text aplicabil la datele la care au fost adoptate actele normative respective. În aceste cazuri nu era necesară adoptarea de Parlament a unei legi speciale de abilitare şi nu exista nici o limitare în ce priveşte domeniile care pot fi reglementate.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 s-a adoptat pentru rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, fiind necesare modificări urgente pentru corectarea unor neconcordanţe ori neajunsuri apărute pe parcursul execuţiei bugetare. Având în vedere că legile privind bugetul de stat au caracter anual, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.149/1999 de rectificare a legii bugetului de stat a avut aplicabilitate temporară, respectiv până la finele anului 1999, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, această ordonanţă nu mai poate fi supusă controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 s-a emis pentru precizarea modului de calcul al plăţilor compensatorii şi al ajutoarelor acordate cadrelor militare trecute în rezervă. Procesul de restructurare a unităţilor militare a fost în curs de desfăşurare, ceea ce impunea eliberarea din funcţii a numeroaselor cadre militare, îndreptăţite la plăţi compensatorii sau la ajutoare, iar reglementarea bazei de calcul a acestor plăţi, în raport cu resursele bugetare, apărea ca fiind urgentă.
Reglementarea neîntârziată a problemelor legate de frontiera de stat a României prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 a fost determinată de exigenţele în această privinţă ale Uniunii Europene.
b) Reglementarea compensaţiilor sau a ajutoarelor băneşti ce se acordă diferitelor categorii de cetăţeni de la bugetul de stat intră în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade.
Reglementarea diferită a cuantumului unor asemenea plăţi ori ajutoare în diferite perioade nu înseamnă discriminare, beneficiarii acestor drepturi fiind în situaţii obiectiv diferite în raport cu data naşterii dreptului lor. Neconcordanţele existente între reglementări legale succesive nu ridică probleme de constituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii, de competenţa instanţelor judecătoreşti.
c) Prevederea art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/2000, potrivit căreia plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate de la 1 ianuarie 2000 nu se supun globalizării, nu are efecte retroactive. Reglementarea legală a impozitului pe venit, aplicabilă de la 1 ianuarie 2000, prevedea globalizarea anuală a veniturilor. Astfel, globalizarea urma să se facă după 31 decembrie 2000. În sistemul impozitării progresive a veniturilor, exceptarea de la globalizare a fost chiar în beneficiul titularilor veniturilor respective.
d) Stabilirea într-un anumit fel sau modificarea cuantumului plăţilor compensatorii sau al ajutoarelor acordate de la bugetul de stat nu semnifică nerespectarea obligaţiei statului de a lua măsuri de protecţie socială.
e) Reglementarea impozitării oricăror categorii de venituri ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie privilegii sau discriminări între persoanele aflate în situaţii identice.
f) Conţinutul concret şi valoarea ajutoarelor acordate unor categorii de cetăţeni în cadrul măsurilor de protecţie socială nu sunt prevăzute de Constituţie, acestea urmând a fi reglementate prin lege. Astfel, modificările operate în privinţa anumitor măsuri de protecţie socială nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, prevederile art. 53 din Constituţie neavând incidenţă în cauză.
g) Ordonanţele emise de Guvern, fie simple, fie de urgenţă, au putere de lege, deci forţă juridică echivalentă cu cea a legilor ordinare sau organice. Ordonanţele emise cu respectarea prevederilor art. 115 din Constituţie nu înfrâng principiul supremaţiei legilor, faţă de acte normative cu forţă juridică inferioară.
De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr.284/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.23 din 16 ianuarie 2002, ocazie cu care a arătat că "prevederile legale criticate nu fac vreo discriminare între cadrele militare sau civile la care fac referire dispoziţiile Legii nr. 138/1999, ele aplicându-se deopotrivă tuturor acestor categorii de angajaţi. Aşadar, textul de lege criticat nu vizează crearea unor situaţii juridice privilegiate pentru o anume categorie de salariaţi, ci urmăreşte reglementarea valorificării, în condiţii egale, a unor drepturi cuvenite acestora.
Aplicarea într-o anumită perioadă a dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 sau ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 constituie o problemă legată de acţiunea în timp a normelor juridice, problemă a cărei rezolvare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, ţinând seama şi de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Astfel fiind, aceasta nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, «Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei». [...] Problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.140/1999, prin care s-a reglementat modalitatea de salarizare a personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, vizează, de asemenea, reguli privind interpretarea şi aplicarea normelor juridice care nu aparţin competenţei Curţii Constituţionale".
De asemenea, în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.136/2000, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr.258/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.758 din 17 octombrie 2002, prilej cu care a constatat că "plăţile compensatorii şi ajutoarele ce se acordă de stat cadrelor militare trecute în rezervă sau direct în retragere au fost reglementate prin acte normative succesive. Aplicarea acestor acte normative se face pe baza regulilor generale ale acţiunii în timp a normelor juridice, iar aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, care este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. [...] Legiuitorul este în drept să reglementeze în mod diferit, în perioade diferite şi în funcţie de posibilităţile existente în privinţa măsurilor de protecţie socială drepturile ce se acordă unor categorii de cetăţeni, fără să aducă atingere drepturilor anterior stabilite, precum şi să determine veniturile supuse impozitării".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicată de Ungureanu Victor, Pătrunjel Nicolae, Ciotîrlă Marcel, Alexandrescu Gheorghe, Răducan Nicolae, Crâng Georgel, Guţă Radu, Homeag Ion, Filimon Mihail, Trandafir Gheorghe, Cornea Tudor, Iovănel Ştefan, Drăghicescu Vasile, Lică Nicolae, Pop Leontin Emil, Pleş Eugen, Mîrloi Gheorghe, Pomană Dorel, Mutu Ilie, Stăiculescu Nicolae, Truşcă Ion, Popescu Aristică, Brebenoiu Venus, Voicu Constantin, Iacob Constantin, Voin Gigel, Padina Ion, Berariu Ioan, Paleacu Aristică, Gavrilă Virgil, Mitroescu Marius, Mirea Ion, Mircea Ion, Duroi Rină, Milcu Gheorghe, Ungureanu Haş Nicolae, Bârlan Gheorghe, fiăpoşanu Nicolae, Dîrmon Constantin, Guran Gheorghe, Măracine Marin, Şerbănescu Adrian, Creţu Mircea, Simion Ioan, Popa Nicolae, Nica Octavian şi Dincă Ionel în Dosarul nr. 1.810/CM/2004 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a celor ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Miercuri, 23 septembrie 2026, 04:17

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.