DECIZIE nr.378 din 7 iulie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat
Textul actului publicat în M.Of. nr. 798/2 sep. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Urb Rulmenţi Suceava" - S.A. în Dosarul nr. 8.400/2004 al Judecătoriei Suceava.
La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei, consilier juridic Carmen Bârsan, cu delegaţie la dosar, şi personal partea Mihaela Corduneanu, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Partea Mihaela Corduneanu învederează Curţii că procedura de citare nu este legal îndeplinită faţă de partea Silvia Lazurcă.
Din verificările făcute rezultă însă că procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic Carmen Bârsan, pentru autorul excepţiei, solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat, care obligă o societate comercială să vândă chiriaşilor o locuinţă care în prezent face parte din patrimoniul societăţii comerciale cu capital integral privat, reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, drept a cărui respectare este garantată atât de Constituţie, cât şi de art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prin dispoziţiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, obligaţia de a face instituită de textul de lege criticat a fost limitată în timp până la momentul privatizării societăţii comerciale. În aceste condiţii motivele reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor anterioare, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege, nu-şi găsesc aplicarea şi în prezenta cauză.
Partea prezentă, Mihaela Corduneanu, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronunţat respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate.
Aşa fiind, şi întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se impune menţinerea acesteia şi, în consecinţă, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.400/2004, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Urb Rulmenţi Suceava" - S.A. într-o cauză civilă având ca obiect o "obligaţie de a face".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens arată că unităţile economice sau bugetare de stat au fost privatizate şi, prin urmare, patrimoniul lor a fost preluat de societăţi comerciale cu capital integral privat. Obligarea acestora, prin dispoziţiile legale criticate, la vânzarea locuinţelor din patrimoniul lor către titularii contractului de închiriere reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate privată.
De asemenea, stabilirea prin lege a unui preţ de vânzare a locuinţei mai mic decât preţul pieţei are drept consecinţă încălcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Judecătoria Suceava apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prin textul de lege criticat se stabileşte, în acord cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, o limitare privind exercitarea dreptului de dispoziţie aparţinând proprietarului unei locuinţe construite din fondurile statului, limitare care constă în obligaţia impusă acestuia de a vinde locuinţa titularului contractului de închiriere, dacă cel din urmă formulează cerere de cumpărare.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând totodată că asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.40 din 14 martie 2000, Decizia nr.362 din 23 septembrie 2004, Decizia nr.388 din 30 septembrie 2004 şi prin Decizia nr.252 din 15 iunie 2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi ale părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 7 alin. 1: "Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]";
- Art. 135 alin. (2): "Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice." Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr.10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.114 din 5 mai 1994, Decizia nr.40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.242 din 1 iunie 2000, Decizia nr.164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.492 din 23 august 2001, Decizia nr.278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.565 din 6 august 2003, precum şi prin Decizia nr.388 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.168 din 9 decembrie 2004.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacră o normă de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 şi 135 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral.
În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in rem, instituită în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială care s-a format în urma privatizării.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Urb Rulmenţi Suceava" - S.A. în Dosarul nr. 8.400/2004 al Judecătoriei Suceava.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 07:40

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.