Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă Regulile specifice de igienă pentru alimente de origine animală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor controlează modul de îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri şi ia măsurile ce se impun.

Art. 3. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare pe data de 1 octombrie 2006.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă orice alte prevederi contrare.

Prezenta hotărâre transpune prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE care stabileşte reguli specifice de igienă pentru alimente de origine animală, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 139 din 30 aprilie 2004.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,
Nicolae Flaviu Lazin,
secretar de stat

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Răzvan Ţîru

p. Ministrul sănătăţii,
Ioan Roman,
secretar de stat

p. Ministrul finanţelor publice,
Mara Rîmniceanu,
secretar de stat

Bucureşti, 18 august 2005.
Nr. 954.

ANEXĂ

REGULI SPECIFICE
de igienă pentru alimente de origine animală

CAPITOLUL I
Prevederi generale

ARTICOLUL 1
Domeniu de aplicare

(1) Prezenta hotărâre stabileşte reguli specifice referitoare la igiena alimentelor de origine animală, pe care trebuie să le respecte operatorii cu activitate în domeniul alimentar. Prezentele reguli le completează pe cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.804 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene nr. 852/2004/CE. Aceste reguli se aplică produselor de origine animală neprocesate şi procesate.

(2) Dacă nu este prevăzut în mod expres altfel, prezenta hotărâre nu se aplică alimentelor ce conţin atât produse de origine vegetală, cât şi produse procesate de origine animală. Produsele procesate de origine animală utilizate pentru a prepara astfel de alimente trebuie să fie obţinute şi manipulate în conformitate cu cerinţele prezentei hotărâri.

(3) Prezenta hotărâre nu se aplică cu referire la:

(4) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, stabileşte reguli ce reglementează activităţile şi care se aplică persoanelor prevăzute la alin. (3) lit. c), d) şi e), în conformitate cu legislaţia naţională. Aceste reguli trebuie să asigure îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri.

(5) a) Dacă nu este prevăzut în mod expres altfel, prezenta hotărâre nu se aplică comerţului cu amănuntul;

(6) Prezenta hotărâre se aplică fără a se aduce atingere:

ARTICOLUL 2
Definiţii

În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile sunt definite în anexa nr. 1.

CAPITOLUL II
Obligaţiile operatorilor cu activitate în domeniul alimentar

ARTICOLUL 3
Obligaţii generale

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se conformeze prevederilor anexelor nr. 2 şi 3.

(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să utilizeze nici o substanţă, alta decât apa potabilă sau apa curată, când Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE sau prezenta hotărâre permite utilizarea acesteia, pentru a îndepărta contaminarea de suprafaţă a produselor de origine animală, cu excepţia cazului în care utilizarea unei anumite substanţe a fost autorizată în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. De asemenea, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se conformeze cu oricare dintre condiţiile de utilizare ce pot fi adoptate în baza aceleiaşi proceduri. Utilizarea unei substanţe autorizate nu trebuie să afecteze obligaţia operatorului cu activitate în domeniul alimentar de a se conforma cu cerinţele prezentei hotărâri.

ARTICOLUL 4
Înregistrarea şi autorizarea întreprinderilor

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot pune pe piaţă produse de origine animală fabricate în România numai dacă acestea au fost preparate şi manipulate în exclusivitate în întreprinderi:

(2) Fără a se aduce atingere art. 6 alin. (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, întreprinderile care manipulează aceste produse de origine animală, pentru care anexa nr. 3 stabileşte anumite cerinţe, nu pot să realizeze aceste activităţi decât dacă autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, le-a autorizat în acest sens, în conformitate cu alin. (3), cu excepţia întreprinderilor care realizează numai:

(3) În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animală destinate consumului uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.806 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, o întreprindere supusă autorizării în conformitate cu alin. (2) nu trebuie să funcţioneze, cu excepţia cazului în care autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti:

(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să coopereze cu autorităţile competente, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE. În special, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că o întreprindere încetează să funcţioneze dacă autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, îi suspendă autorizarea sau, în cazul unei autorizări condiţionate, aceasta nu poate fi prelungită şi nici nu poate fi acordată o autorizare definitivă.

(5) Prevederile prezentului articol permit ca o întreprindere să pună alimente pe piaţă, între data de aplicare a prezentei hotărâri şi prima inspecţie ulterioară efectuată de autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, dacă întreprinderea:

ARTICOLUL 5
Marca de sănătate şi de identificare

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să pună pe piaţă un produs de origine animală manipulat într-o întreprindere supusă autorizării în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2), decât dacă acesta are:

(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu pot aplica o marcă de identificare unui produs de origine animală decât dacă produsul a fost fabricat în conformitate cu prezenta hotărâre, în întreprinderi ce îndeplinesc cerinţele art. 4.

(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu pot îndepărta o marcă de sănătate aplicată pe carne în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, decât dacă aceştia o tranşează, o procesează sau o prelucrează într-o altă manieră.

ARTICOLUL 6
Produse de origine animală ce provin din afara României

A. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care importă produse de origine animală din statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se asigure că activităţile de import au loc numai dacă produsele au fost preparate şi manipulate în exclusivitate în întreprinderi ce respectă prevederile Regulamentului nr. 853/2004/CE.

B. (1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care importă produse de origine animală trebuie să se asigure că activităţile de import au loc numai dacă:

(2) Prin derogare de la alin. (1), importul de produse de pescuit poate să aibă loc, de asemenea, în conformitate cu prevederile speciale ale art. 14 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE.

(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care importă produse de origine animală trebuie să se asigure că:

(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care importă alimente ce conţin atât produse de origine vegetală, cât şi produse procesate de origine animală trebuie să se asigure că produsele procesate de origine animală conţinute în astfel de alimente îndeplinesc prevederile alin. (1)-(3).

(5) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să demonstreze că cerinţele prevăzute la alin. (1)-(3) au fost respectate întocmai [de exemplu, prin certificare sau documente corespunzătoare, nefiind necesar ca acestea să fie în formatul specificat la lit. B al alin. (1) lit. d)].

CAPITOLUL III
Comerţul

ARTICOLUL 7
Documente

(1) Atunci când se solicită în conformitate cu anexa nr. 2 sau 3, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că certificatele sau alte documente însoţesc transportul de produse de origine animală.

(2) În conformitate cu cerinţele Uniunii Europene:

ARTICOLUL 8
Garanţii speciale

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care intenţionează să pună pe piaţă în Suedia şi Finlanda următoarele alimente de origine animală trebuie să se conformeze cu regulile prevăzute la alin. (2), cu referire la Salmonella, pentru:

(2) a) În cazul cărnii provenite de la animale din speciile bovine şi porcine şi al cărnii provenite de la păsări, în întreprinderea de expediere trebuie să fie prelevate probe din fiecare transport şi supuse unei testări microbiologice, cu rezultate negative, în conformitate cu legislaţia comunitară transpusă. dd>b) În cazul ouălor, centrele de împachetare trebuie să prezinte o garanţie că transporturile sunt originare din efective ce au fost supuse unei testări microbiologice, cu rezultate negative, în conformitate cu legislaţia comunitară transpusă.

(3) În sensul prezentului articol, program de control înseamnă un program de control aprobat în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind controlul Salmonellei şi al altor agenţi zoonotici specifici pentru toxiinfecţiile alimentare, ce transpune Regulamentul nr. 2.160/2003/CE.

CAPITOLUL IV
Prevederi finale

ARTICOLUL 9
Măsuri de implementare

Autoritatea poate stabili măsuri de implementare, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 10
Modificarea şi completarea anexelor nr. 2 şi 3

(1) Anexele nr. 2 şi 3 pot fi modificate şi completate, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

(2) Pot fi prevăzute excepţii de la anexele nr. 2 şi 3, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, cu condiţia ca acestea să nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri.

(3) Autoritatea poate să adopte măsuri ce adaptează cerinţele prevăzute la anexa nr. 3, fără a leza îndeplinirea obiectivelor prezentei hotărâri şi în conformitate cu alin. (4)-(6).

(4) a) Măsurile prevăzute la alin. (3) trebuie să aibă scopul de:

(5) În cazul în care Autoritatea doreşte să adopte măsurile prevăzute la alin. (3), aceasta trebuie să notifice Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. Fiecare notificare trebuie:

(6) Autoritatea poate menţine sau stabili reguli din proprie iniţiativă:

ARTICOLUL 11
Decizii specifice

Fără a se aduce atingere caracterului general al art. 9 şi art. 10 alin. (1), pot fi stabilite măsuri de implementare ori pot fi adoptate modificări ale anexei nr. 2 sau 3, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene:

1. pentru a stabili reguli de transport al cărnii cât timp aceasta este caldă;

2. pentru a specifica, în ceea ce priveşte carnea separată mecanic (MSM), că, în fapt, conţinutul de calciu nu este semnificativ mai mare decât cel din carnea tocată;

3. pentru a stabili alte tratamente ce pot fi aplicate, într-o întreprindere de procesare, moluştelor bivalve vii ce provin din zone de producţie din clasa B sau C şi care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau de reimersie;

4. pentru a specifica metode de testare recunoscute pentru depistarea biotoxinelor marine;

5. pentru a stabili standarde suplimentare de sănătate pentru moluşte bivalve vii, în cooperare cu Laboratorul Comunitar de Referinţă, incluzând:

6. pentru a se stabili standarde sau controale de sănătate, atunci când există date ştiinţifice ce demonstrează că acestea sunt necesare pentru a proteja sănătatea publică;

7. pentru a se extinde prevederile secţiunii a VII-a cap. IX din anexa nr. 3 la moluşte bivalve vii, altele decât pectinidele;

8. pentru a se specifica criteriile pentru determinarea prezenţei paraziţilor, când datele epidemiologice indică faptul că un fond piscicol nu prezintă un risc pentru sănătate cu referire la prezenţa de paraziţi şi, în consecinţă, pentru determinarea momentului când

Autoritatea poate autoriza operatorii cu activitate în domeniul alimentar să nu congeleze produsele de pescuit, în conformitate cu secţiunea a VIII-a cap. III lit. D din anexa nr. 3;

9. pentru a stabili criterii de prospeţime şi limite cu referire la histamină şi azotul total uşor hidrolizabil, pentru produse de pescuit;

10. pentru a permite utilizarea, pentru fabricarea anumitor produse lactate, de lapte crud ce nu întruneşte criteriile prevăzute la secţiunea a IX-a din anexa nr. 3, cu referire la numărul total de germeni şi numărul de celule somatice;

11. pentru a fixa o valoare maximă permisă pentru cantitatea totală de reziduuri de substanţe antibiotice în laptele crud, fără a se aduce atingere prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23;

12. pentru a autoriza procese echivalente pentru producerea de gelatină sau colagen.

ARTICOLUL 12
Consultarea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor

Autoritatea poate consulta Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor privind orice problemă ce face obiectul prezentei hotărâri şi care poate să aibă un impact semnificativ asupra sănătăţii publice.

ARTICOLUL 13

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele reguli specifice.

ANEXA Nr. 1
la regulile specifice

DEFINIŢII

În sensul prezentei hotărâri următorii termeni şi expresii se definesc astfel:

1. Carne

1.1. carne - părţi comestibile ale animalelor la care se face referire la pct. 1.2 şi 1.8, incluzând sânge.

1.2. ongulate domestice - animale domestice din specia bovine (incluzând speciile Bubalus şi Bison), porcine, ovine şi caprine, precum şi solipede domestice;

1.3. pasăre - păsări de fermă, incluzând păsări ce nu sunt considerate ca fiind domestice, dar care sunt crescute ca animale domestice, cu excepţia ratitelor;

1.4. lagomorfe - iepuri domestici, iepuri sălbatici şi rozătoare;

1.5. vânat sălbatic:

1.6. vânat de crescătorie - ratite de crescătorie şi mamifere terestre de crescătorie, altele decât cele prevăzute la pct. 1.2;

1.7. vânat sălbatic mic - păsări de vânat sălbatic şi animale lagomorfe care trăiesc liber în sălbăticie;

1.8. vânat sălbatic mare - mamifere terestre sălbatice care trăiesc liber în sălbăticie, ce nu corespund definiţiei de vânat sălbatic mic;

1.9. carcasă - corpul unui animal după tăiere şi toaletare;

1.10. carne proaspătă - carne ce nu a fost supusă nici unui proces de conservare, altul decât refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă, incluzând carne ce este ambalată sub vid ori ambalată într-o atmosferă controlată;

1.11. organe - carne proaspătă, alta decât carcasa, incluzând viscere şi sânge;

1.12. viscere - organe din cavitatea toracică, abdominală sau pelvină, precum şi traheea şi esofagul, iar pentru păsări, ingluvie;

1.13. carne tocată - carne dezosată ce a fost tocată în fragmente şi conţine mai puţin de 1% sare;

1.14. carne separată mecanic sau MSM - produsul obţinut prin îndepărtarea cărnii de pe oase cu carne, după dezosare, sau de la carcasele de pasăre, utilizându-se mijloace mecanice şi având ca rezultat pierderea sau modificarea structurii fibrei musculare;

1.15. carne preparată - carne proaspătă, incluzând carnea ce a fost tăiată în bucăţi, la care s-au adăugat alimente, condimente ori aditivi sau care a fost supusă unui proces insuficient pentru a modifica structura internă a fibrei musculare a cărnii şi a elimina caracteristicile cărnii proaspete;

1.16. abator - o întreprindere utilizată pentru tăierea şi toaletarea animalelor a căror carne este destinată pentru consum uman;

1.17. unitate de tranşare - o întreprindere utilizată pentru dezosarea şi/sau tranşarea cărnii;

1.18. întreprindere pentru manipularea vânatului - orice întreprindere în care vânatul şi carnea de vânat obţinute după vânătoare sunt pregătite pentru punere pe piaţă.

2. Moluşte bivalve vii:

2.1. moluşte bivalve - moluşte lamelibranhiate care se hrănesc prin filtrare;

2.2. biotoxine marine - substanţe otrăvitoare acumulate de moluşte bivalve, în special ca rezultat al hrănirii cu plancton ce conţine toxine;

2.3. condiţionare - depozitarea de moluşte bivalve vii ce provin din zone de producţie din clasa A, centre de purificare sau centre de expediere, în bazine sau în orice altă instalaţie ce conţine apă de mare curată sau în amplasamente naturale, pentru a îndepărta nisipul, mâlul sau mucusul, pentru a conserva sau îmbunătăţi calităţile organoleptice şi pentru a se asigura că acestea sunt într-o bună condiţie de vitalitate înainte de ambalare şi împachetare;

2.4. culegător - orice persoană fizică sau juridică ce adună moluşte bivalve vii dintr-o zonă de recoltare, prin orice mijloace, în scopul manipulării şi punerii pe piaţă a acestora;

2.5. zonă de producţie - orice zonă de mare, estuar sau lagună ce conţine fie bancuri naturale de moluşte bivalve sau amplasamente utilizate pentru cultivarea moluştelor bivalve, din care acestea sunt preluate pentru consum uman;

2.6. zonă de reimersie - orice zonă de mare, estuar ori lagună, cu limite bine marcate şi indicate prin balize, stâlpi sau orice alte mijloace fixe, utilizate exclusiv pentru purificarea naturală a moluştelor bivalve vii;

2.7. centru de expediere - orice întreprindere situată pe uscat sau în larg, autorizată pentru recepţia, condiţionarea, spălarea, curăţarea, sortarea, ambalarea şi împachetarea de moluşte bivalve vii proprii consumului uman;

2.8. centru de purificare - o întreprindere cu bazine alimentate cu apă de mare curată, în care sunt plasate moluşte bivalve vii pentru un timp necesar să se reducă contaminarea şi pentru a le face proprii consumului uman;

2.9. reimersie - transferul de moluşte bivalve vii în zone maritime, lagunare sau în zone de estuar pentru timpul necesar să se reducă contaminarea, pentru a le face proprii consumului uman. Aceasta nu include operaţiunile specifice de transferare a moluştelor bivalve în zone mai potrivite pentru creştere sau îngrăşare ulterioară.

3. Produse din pescuit:

3.1. produse din pescuit - toate animalele de apă dulce sau apă de mare (cu excepţia moluştelor bivalve vii, a echinodermelor vii, a tunicatelor vii şi a gasteropodelor marine vii, a tuturor mamiferelor, reptilelor şi broaştelor), fie sălbatice sau de crescătorie şi incluzând toate formele, părţile şi produsele comestibile ale unor astfel de animale;

3.2. vas fabrică - orice vas la bordul căruia produsele de pescuit sunt supuse uneia sau mai multora dintre următoarele operaţiuni: filetare, feliere, jupuire, decorticare ori îndepărtarea cochiliei, tocare sau prelucrare, urmate de ambalare ori împachetare şi, dacă este necesar, refrigerare sau congelare;

3.3. vas congelator - orice vas la bordul căruia se efectuează congelarea produselor din pescuit, iar când este cazul, congelarea după activităţi pregătitoare, precum sângerarea, decapitarea, eviscerarea şi îndepărtarea aripioarelor, urmată de ambalare sau împachetare, atunci când este necesar;

3.4. produse din pescuit separate mecanic - orice produs obţinut prin îndepărtarea cărnii din produsele de pescuit, utilizând mijloace mecanice şi având ca rezultat pierderea sau modificarea structurii cărnii;

3.5. produse proaspete din pescuit - produse din pescuit neprocesate, fie întregi, fie preparate, incluzând produse împachetate sub vid sau într-o atmosferă modificată, care nu au fost supuse unui tratament pentru a se asigura conservarea, altul decât răcirea;

3.6. produse din pescuit preparate - produse din pescuit neprocesate ce au fost supuse unei operaţii ce afectează integritatea anatomică a acestora, precum eviscerarea, decapitarea, felierea, filetarea şi porţionarea.

4. Lapte:

4.1. lapte crud - lapte produs prin secreţia glandei mamare a animalelor de fermă, ce nu a fost încălzit peste 40^o sau nu a fost supus unui tratament cu efect echivalent;

4.2. exploataţie de producere a laptelui - o exploataţie în care sunt ţinute una sau mai multe animale de fermă, pentru a produce lapte, în vederea punerii pe piaţă a acestuia, ca aliment.

5. Ouă:

5.1. ouă - ouă în coajă, altele decât cele sparte, incubate sau gătite, ce sunt produse de păsări de fermă şi sunt proprii pentru consum uman direct sau pentru prepararea de produse din ouă;

5.2. ou lichid - conţinutul oului neprocesat, după îndepărtarea cojii;

5.3. ouă crăpate - ouă cu coajă crăpată, dar cu membranele intacte;

5.4. centru de ambalare - o întreprindere unde ouăle sunt clasate după calitate şi greutate.

6. Pulpe de broască şi melci:

6.1. pulpe de broască - partea posterioară a corpului unei broaşte eviscerate şi jupuite din specia Ranna spp. (familia Ranidae), separată printr-o secţiune transversală efectuată în spatele membrelor anterioare;

6.2. melci - gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linne, Helix aspersa Muller, Helix lucorum şi specii din familia Achatinidae.

7. Produse procesate:

7.1. produse din carne - produse procesate ce rezultă din procesarea cărnii sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate, astfel încât suprafaţa de tăiere să indice faptul că produsul nu mai are caracteristicile cărnii proaspete;

7.2. produse lactate - produse procesate ce rezultă din procesarea laptelui crud sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;

7.3. produse din ouă - produse procesate ce rezultă din procesarea ouălor ori a diferitelor componente sau amestecuri de ouă ori din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;

7.4. produse din pescuit procesate - produse procesate ce rezultă din procesarea produselor din pescuit sau din procesarea ulterioară a unor astfel de produse procesate;

7.5. grăsimi animale procesate - sortimente de grăsime derivată din carne procesată, incluzând oase, şi care este destinată pentru consum uman;

7.6. jumări - resturi de procesare ce conţin proteină, după separarea parţială a grăsimii şi a apei;

7.7. gelatină - proteină naturală, solubilă, sub formă gelatinoasă sau nu, obţinută prin hidroliza parţială a colagenului produs din oase, piei prelucrate şi neprelucrate, tendoane şi sinovii de la animale;

7.8. colagen - produsul pe bază de proteină derivată din oase, piei prelucrate şi neprelucrate şi tendoane, fabricat în conformitate cu cerinţele prezentei hotărâri;

7.9. stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate stomacuri, vezici urinare şi intestine ce au fost supuse unui tratament precum sărarea, încălzirea sau uscarea, după ce acestea au fost obţinute şi curăţate.

8. Alte definţii:

8.1. produse de origine animală:

8.2. vânzare angro - o activitate în domeniul alimentar ce include mai multe unităţi separate ce au în comun instalaţii şi secţii în care alimentele sunt vândute către operatorii cu activitate în domeniul alimentar.

ANEXA Nr. 2
la regulile specifice

CERINŢE
referitoare la unele produse de origine animală

SECŢIUNEA I
Marca de identificare

Atunci când se solicită, în conformitate cu art. 5 sau 6 din anexa la hotărâre, şi se supun prevederilor anexei nr. 3 la prezentele reguli specifice, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că produsele de origine animală au o marcă de identificare aplicată în conformitate cu următoarele prevederi:

A. Aplicarea mărcii de identificare

1. Marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte ca produsul să părăsească întreprinderea.

2. O marcă nouă nu este necesar a fi aplicată unui produs decât în cazul în care materialul de împachetare şi/sau de ambalare este îndepărtat ori produsul este prelucrat ulterior în întreprindere, caz în care noua marcă trebuie să indice numărul de autorizare al întreprinderii unde au loc aceste operaţiuni.

3. În conformitate cu legislaţia comunitară ce stabileşte cerinţele pentru etichetare şi marcare, nu este necesară o marcă de identificare pentru ouă.

4. În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, modificată şi completată prin Legea nr. 412/2004, ce transpune Regulamentul nr. 172/2002, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să aibă implementate sisteme şi proceduri pentru identificarea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar de la care au primit şi cărora le-au fost livrate produse de origine animală.

B. Forma mărcii de identificare

5. Marca de identificare trebuie să fie lizibilă, să nu se poată şterge şi să aibă caractere uşor descifrabile. Aceasta trebuie să fie clar vizibilă pentru autorităţile competente.

6. Marca de identificare trebuie să indice numele ţării în care este situată întreprinderea, nume ce poate fi scris complet sau sub forma unui cod din două litere, în conformitate cu standardul ISO relevant. În cazul României codul este RO.

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot continua să utilizeze stocuri şi echipamente ce au fost comandate înainte de intrarea în aplicare a prezentei hotărâri, până când acestea sunt epuizate sau necesită înlocuire.

7. Marca de identificare trebuie să indice numărul de autorizare al întreprinderii.

Dacă o întreprindere produce atât alimente la care se aplică prezenta hotărâre, cât şi alimente la care aceasta nu se aplică, operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot să aplice aceeaşi marcă de identificare pentru ambele tipuri de alimente.

8. Când marca de identificare este aplicată într-o întreprindere situată în România, aceasta trebuie să fie de formă ovală şi să includă abrevierea: CE, EC, EF, EG, EK sau EY.

C. Metodă de marcare

9. În funcţie de prezentarea diferitelor produse de origine animală, marca de identificare poate să fie aplicată direct pe produs, pe materialul de ambalare sau pe materialul de împachetare ori poate să fie tipărită pe o etichetă fixată pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul de ambalare.

De asemenea, marca de identificare poate fi o plăcuţă din material rezistent şi care nu se poate îndepărta.

10. În cazul pachetelor ce conţin carne tranşată sau organe, marca de identificare trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată sau imprimată pe materialul de împachetare, în aşa fel încât aceasta să fie distrusă când pachetul este deschis. Totuşi, acest lucru nu este necesar dacă procesul de deschidere distruge materialul de împachetare. Când ambalajul oferă aceeaşi protecţie ca materialul de împachetare, eticheta poate fi fixată pe ambalaj.

11. Pentru produsele de origine animală ce sunt introduse în containere de transport sau în pachete mari şi sunt destinate pentru manevrare, procesare, ambalare sau împachetare ulterioară în altă întreprindere, marca de identificare trebuie să fie aplicată la suprafaţa externă a containerului sau a materialului de împachetare.

12. În cazul produselor de origine animală sub formă lichidă, granulată sau pudră transportate în vrac şi al produselor din pescuit transportate în vrac, nu este necesară o marcă de identificare dacă documentaţia de însoţire conţine informaţiile specificate la pct. 6 şi 7 şi, atunci când se consideră necesar, la pct. 8.

13. Când produse de origine animală sunt plasate într-un ambalaj destinat pentru furnizare directă către consumatorul final, este suficient să se aplice marca de identificare numai la exteriorul ambalajului.

14. Când marca de identificare este aplicată direct pe produsele de origine animală, culorile utilizate trebuie să fie autorizate în conformitate cu regulile comunitare transpuse în legislaţia naţională privind utilizarea substanţelor colorante în produsele alimentare.

SECŢIUNEA a II-a
Obiectivele procedurilor bazate pe HACCP
(Hazard Analysis and Critical Control Point)

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care activează în abatoare trebuie să se asigure că procedurile pe care aceştia le-au pus în aplicare în conformitate cu cerinţele generale ale art. 5 din anexa la Hotărârea Guvernului nr.924/2005, ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, întrunesc cerinţele pe care analiza de risc le relevă a fi necesare, precum şi cerinţele specifice prevăzute la pct. 2.

2. Procedurile trebuie să garanteze că fiecare animal sau, atunci când se consideră corespunzător, fiecare lot de animale acceptat în incinta abatorului:

3. În cazul nerespectării conformităţii cu oricare dintre cerinţele prevăzute la pct. 2, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să notifice medicul veterinar oficial şi să ia măsuri corespunzătoare.

SECŢIUNEA a III-a
Informaţii privind lanţul alimentar

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care activează în abatoare trebuie să solicite, să primească, să controleze şi să acţioneze conform informaţiilor privind lanţul alimentar, după cum este prevăzut la această secţiune, cu referire la toate animalele, altele decât vânat sălbatic, expediate sau destinate a fi expediate la abator.

1. Operatorii din abator nu trebuie să accepte animale în incinta abatorului, cu excepţia cazului în care aceştia au solicitat şi li s-au furnizat informaţii relevante privind siguranţa alimentelor, conţinute în registrele ţinute în exploataţia de origine, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE.

2. Operatorilor din abator trebuie să li se furnizeze informaţiile cu minimum 24 de ore înainte de sosirea animalelor la abator, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct. 7.

3. Informaţiile relevante privind siguranţa alimentelor, prevăzute la pct. 1, trebuie să acopere, în special:

4. a) Nu este necesar să i se furnizeze operatorului din abator:

5. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar, care decid să accepte animale în incinta abatoarelor după evaluarea informaţiilor relevante privind lanţul alimentar, trebuie să le facă disponibile medicului veterinar oficial fără întârziere şi, cu excepţia circumstanţelor prevăzute la pct. 7, cu minimum 24 de ore înaintea sosirii animalului sau a lotului. Operatorul cu activitate în domeniul alimentar trebuie să notifice medicului veterinar oficial orice informaţii în legătură cu aspectele ce pot pune în pericol sănătatea, înainte de inspecţia ante-mortem a animalului respectiv.

6. Dacă un animal soseşte la abator fără informaţii privind lanţul alimentar, operatorul trebuie să notifice imediat aceasta medicului veterinar oficial. Tăierea animalului nu poate să aibă loc până când medicul veterinar oficial nu permite aceasta.

7. Dacă Autoritatea permite aceasta, informaţiile privind lanţul alimentar pot să însoţească animalele la care acestea se referă, la abator, fără să fie necesară transmiterea acestora cu minimum 24 de ore în avans, în cazul:

Operatorii din abatoare trebuie să evalueze informaţiile relevante. Dacă aceştia acceptă animalele pentru tăiere, trebuie să furnizeze medicului veterinar documentele prevăzute la lit. a) şi c). Tăierea sau toaletarea animalelor nu poate să aibă loc până când medicul veterinar oficial nu permite aceasta.

8. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să controleze paşapoartele ce însoţesc solipedele domestice, pentru a se asigura că animalul este destinat tăierii pentru consum uman. Dacă operatorii cu activitate în domeniul alimentar acceptă animalul pentru tăiere, aceştia trebuie să predea medicului veterinar oficial paşaportul animalului.

ANEXA Nr. 3
la regulile specifice

CERINŢE SPECIFICE

SECŢIUNEA I
Carne de ongulate domestice

CAPITOLUL I
Transport de animale vii la abator

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care transportă animale vii la abatoare trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

CAPITOLUL II
Cerinţe pentru abatoare

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că, în fapt, construcţia, configuraţia şi echipamentele abatoarelor în care sunt tăiate ongulate domestice întrunesc următoarele cerinţe:

2. Pentru a se evita contaminarea cărnii, abatoarele trebuie:

3. Abatoarele trebuie să aibă facilităţi pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă caldă furnizată la o temperatură minimă de 82^oC sau un sistem alternativ ce are un efect echivalent.

4. Echipamentele utilizate pentru spălarea mâinilor de către personalul angajat în manipularea cărnii neprotejate trebuie să aibă robinete proiectate astfel încât să se prevină răspândirea contaminării.

5. Este necesar să existe facilităţi ce se pot încuia pentru depozitarea la frig a cărnii suspecte şi facilităţi separate ce se pot încuia pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman.

6. Este necesar să existe un loc separat cu amenajări corespunzătoare pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport al animalelor vii. Totuşi, abatoarele nu trebuie să aibă aceste spaţii şi amenajări dacă autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, permite aceasta şi dacă există în apropiere spaţii şi amenajări autorizate oficial.

7. Abatoarele trebuie să aibă facilităţi ce se pot încuia, destinate tăierii animalelor bolnave şi suspecte. Acest lucru nu este esenţial dacă această tăiere are loc în alte întreprinderi autorizate pentru acest scop de autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, sau la sfârşitul perioadei normale de tăiere.

8. Dacă bălegarul sau conţinutul tractusului digestiv este depozitat în abator, trebuie să existe o zonă specială ori un loc pentru acest scop.

9. Abatoarele trebuie să aibă o facilitate cu posibilitate de închidere, echipată adecvat, sau, atunci când este necesar, o cameră pentru utilizare exclusivă de către serviciul veterinar.

CAPITOLUL III
Cerinţe pentru unităţi de tranşare

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că unităţile de tranşare ce manipulează carne de ongulate domestice:

1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special prin:

2. au încăperi pentru depozitarea separată a cărnii ambalate şi a cărnii neprotejate, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată la momente diferite sau în aşa fel încât materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată fi o sursă de contaminare pentru carne;

3. au săli de tranşare echipate pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele prevăzute la cap. V;

4. au echipamente pentru spălarea mâinilor, utilizate de către personalul angajat în manipularea cărnii neprotejate, prevăzute cu robinete proiectate pentru a preveni răspândirea contaminării;

5. au facilităţi pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă caldă furnizată la o temperatură de cel puţin 82^oC sau un sistem alternativ ce are un efect echivalent.

CAPITOLUL IV
Igiena tăierii

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care activează în abatoare în care sunt tăiate animale ongulate domestice trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. După sosirea la abator, tăierea animalelor nu trebuie să fie întârziată în mod nejustificat, cu excepţia cazului în care, din motive de bunăstare, animalelor trebuie să li se asigure o perioadă de odihnă înainte de tăiere.

2. a) Carnea provenită de la animale, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), nu trebuie să fie utilizată pentru consum uman, dacă acestea au murit în alt fel decât prin tăiere într-un abator.

3. Animalele sau, atunci când se consideră corespunzător, fiecare lot de animale expediat pentru tăiere trebuie să fie identificate astfel încât să poată fi urmărită originea acestora.

4. Animalele trebuie să fie curate.

5. Operatorii din abator trebuie să urmeze instrucţiunile medicului veterinar desemnat de autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, pentru a se asigura că acea inspecţie ante-mortem a fiecărui animal înainte de a fi tăiat este efectuată în condiţii corespunzătoare.

6. Animalele introduse în sala abatorului trebuie să fie tăiate fără întârziere nejustificată.

7. Asomarea, sângerarea, jupuirea, eviscerarea şi altă toaletare trebuie să fie efectuate fără întârziere nejustificată şi într-o manieră care să evite contaminarea cărnii. În special:

8. Trebuie să fie efectuată jupuirea completă a carcasei şi a altor părţi ale corpului destinate pentru consum uman, cu excepţia animalelor din specia porcine, a capetelor şi a picioarelor de la animale din speciile ovine, caprine şi viţei. Capetele şi picioarele trebuie să fie manipulate astfel încât să se evite contaminarea altor cărnuri.

9. Când nu sunt jupuite, animalelor din specia porcine trebuie să li se îndepărteze imediat părul. Trebuie să fie redus la minimum riscul contaminării cărnii cu apa de la opărire. Pot fi utilizaţi pentru această operaţie numai aditivi autorizaţi. Animalele din specia porcine trebuie, după aceea, să fie duşate bine cu apă potabilă.

10. Carcasele nu trebuie să conţină contaminări vizibile cu fecale. Orice contaminare vizibilă trebuie să fie îndepărtată fără întârziere prin fasonare sau printr-o metodă alternativă ce are un efect echivalent.

11. Carcasele şi organele nu trebuie să vină în contact cu pardoseala, cu pereţii sau cu platformele de lucru.

12. Operatorii din abator trebuie să urmeze instrucţiunile autorităţii competente, pentru a se asigura că inspecţia post-mortem a tuturor animalelor tăiate este efectuată în condiţii adecvate, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE.

13. Până la finalizarea inspecţiei post-mortem, părţile unui animal tăiat supus unei astfel de inspecţii trebuie:

14. Ambii rinichi trebuie să fie degajaţi din grăsimea ce îi acoperă. De asemenea, în cazul animalelor din speciile bovine, porcine şi solipede, trebuie să fie îndepărtată capsula perirenală.

15. Dacă sângele sau alte organe interne de la unele animale este colectat în acelaşi container înainte de terminarea inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman, dacă carcasa unuia sau mai multor animale în cauză a fost declarată improprie pentru consum uman.

16. După inspecţia post-mortem:

17. După terminarea tăierii şi a inspecţiei post-mortem, carnea trebuie să fie depozitată în conformitate cu cerinţele prevăzute la cap. VII.

18. Când sunt destinate pentru prelucrare ulterioară:

19. Atunci când întreprinderile sunt autorizate pentru tăierea diferitelor specii de animale sau pentru manipularea carcaselor de vânat de crescătorie şi de vânat sălbatic, trebuie să fie luate măsuri de precauţie, pentru a se preveni contaminarea încrucişată prin separarea, fie în timp, fie în spaţiu, a operaţiunilor efectuate la diferite specii. Trebuie să fie disponibile facilităţi separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor nejupuite de vânat de crescătorie tăiat la fermă şi pentru vânat sălbatic.

20. Dacă abatorul nu are facilităţi ce se pot încuia, rezervate pentru tăierea animalelor bolnave sau suspecte, facilităţile utilizate pentru a tăia astfel de animale trebuie să fie curăţate, spălate şi dezinfectate sub supraveghere oficială, înainte să fie realizată tăierea altor animale.

CAPITOLUL V
Igiena în timpul tranşării şi dezosării

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că tranşarea şi dezosarea cărnii de ongulate domestice are loc în conformitate cu următoarele cerinţe:

1. În abatoare, carcasele de ongulate domestice pot fi secţionate în semicarcase sau sferturi de carcase, iar semicarcasele, în nu mai mult de trei porţiuni întregi. Tranşarea şi dezosarea ulterioară trebuie să fie efectuate într-o unitate de tranşare.

2. Prelucrarea cărnii trebuie să fie organizată în aşa fel încât să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. Pentru acest scop, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure, în special, că:

3. Carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte ca aceasta să atingă temperatura prevăzută la pct. 2 lit. b), în conformitate cu cap. VII pct. 3.

4. De asemenea, carnea poate fi dezosată şi tranşată înainte să atingă temperatura prevăzută la pct. 2 lit. b), atunci când sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu spaţiile de tăiere. În acest caz, carnea trebuie să fie transferată la sala de tranşare, fie direct din spaţiile de tăiere, fie după o perioadă de aşteptare într-o încăpere de răcire sau refrigerare. Imediat după ce este tranşată şi, atunci când se consideră corespunzător, împachetată, carnea trebuie să fie răcită la temperatura prevăzută la pct. 2 lit. b).

CAPITOLUL VI
Tăierea de urgenţă în afara abatorului

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că, în fapt, carnea provenită de la ongulate domestice ce sunt supuse tăierii de urgenţă în afara abatorului poate fi utilizată pentru consum uman numai dacă aceasta este conformă cu următoarele cerinţe:

1. Un animal, de altfel sănătos, trebuie să fi suferit un accident ce a împiedicat transportul acestuia la abator din motive de bunăstare.

2. Un medic veterinar trebuie să efectueze o inspecţie ante-mortem a animalului.

3. Animalul tăiat şi sângerat trebuie să fie transportat la abator în condiţii igienice şi fără întârziere nejustificată. Îndepărtarea stomacului şi a intestinelor, dar fără o altă toaletare, poate să aibă loc la faţa locului, sub supravegherea unui medic veterinar. Orice viscer îndepărtat trebuie să însoţească animalul la abator şi trebuie să fie identificat ca aparţinând acelui animal.

4. Dacă trec mai mult de două ore între tăiere şi sosirea la abator, animalul trebuie să fie refrigerat. Atunci când condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară refrigerarea activă.

5. Animalul tăiat trebuie să fie însoţit până la abator de o declaraţie furnizată de operatorul cu activitate în domeniul alimentar care a crescut animalul, precizând identitatea animalului şi indicând orice produse veterinare sau alte tratamente ce au fost administrate animalului, datele de administrare şi perioadele de aşteptare.

6. Animalul tăiat trebuie să fie însoţit până la abator de declaraţie emisă de medicul veterinar, indicând rezultatul favorabil al inspecţiei ante-mortem, data, ora şi motivul tăierii de urgenţă, precum şi natura oricărui tratament administrat animalului de medicul veterinar.

7. Animalul tăiat trebuie să fie declarat propriu pentru consum uman ca urmare a inspecţiei post-mortem, efectuată la abator, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, incluzând orice teste suplimentare solicitate în cazul tăierii de urgenţă.

8. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să urmeze orice instrucţiuni pe care medicul veterinar oficial le poate furniza după inspecţia post-mortem, cu privire la utilizarea cărnii.

9. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu pot pune pe piaţă carne provenită de la animale ce sunt supuse tăierii de urgenţă, cu excepţia cazului în care aceasta poartă o marcă de sănătate specială ce nu poate fi confundată nici cu marca de sănătate prevăzută de Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, nici cu marca de identificare prevăzută în secţiunea I din anexa nr. 2 la regulile specifice. O astfel de carne poate să fie pusă pe piaţă numai în România, ca ţară în care are loc tăierea, şi în conformitate cu legislaţia naţională.

CAPITOLUL VII
Depozitare şi transport

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că depozitarea şi transportul cărnii de ongulate domestice au loc în conformitate cu următoarele cerinţe:

1. a) Inspecţia post-mortem trebuie să fie urmată imediat de refrigerare în abator, pentru a se asigura o temperatură în toată carnea ce nu depăşeşte 3^oC pentru organe şi 7^oC pentru altă carne, de-a lungul unei curbe de refrigerare ce asigură o scădere continuă a temperaturii, cu excepţia cazului în care alte prevederi specifice stabilesc altfel. Totuşi, carnea poate fi tranşată şi dezosată în timpul refrigerării, în conformitate cu cap. V pct. 4.

2. Carnea trebuie să atingă temperatura specificată la pct. 1 şi să fie păstrată la acea temperatură în timpul depozitării.

3. Carnea trebuie să atingă temperatura specificată la pct. 1 înainte de transport şi să rămână la acea temperatură în timpul transportului. Totuşi, transportul poate avea loc dacă autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, autorizează aceasta, pentru a permite obţinerea de produse specifice, cu condiţia ca:

4. Carnea destinată pentru congelare trebuie să fie congelată fără întârziere nejustificată, ţinându-se cont, atunci când este necesar, de o perioadă de stabilizare înainte de congelare.

5. Carnea neambalată trebuie să fie depozitată şi transportată separat de carnea ambalată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată la momente diferite sau în aşa fel încât materialul de împachetare şi modul de depozitare ori transport să nu poată fi o sursă de contaminare pentru carne.

SECŢIUNEA a II-a
Carne provenită de la păsări şi de la animale lagomorfe

CAPITOLUL I
Transportul animalelor vii la abator

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care transportă animale vii la abator trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

CAPITOLUL II
Cerinţe pentru abatoare

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că, în fapt, construcţia, configuraţia şi echipamentele abatoarelor în care sunt tăiate păsări sau animale lagomorfe întrunesc următoarele cerinţe:

1. Acestea trebuie să aibă o încăpere sau un spaţiu acoperit pentru recepţia animalelor şi pentru inspecţia acestora înainte de tăiere.

2. Pentru a se evita contaminarea cărnii, acestea trebuie:

3. Abatoarele trebuie să aibă facilităţi pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă caldă furnizată la o temperatură minimă de 82^oC sau un sistem alternativ ce are un efect echivalent.

4. Echipamentele utilizate pentru spălarea mâinilor de către personalul angajat în manipularea cărnii neprotejate trebuie să aibă robinete proiectate astfel încât să se prevină răspândirea contaminării.

5. Este necesar să existe facilităţi ce se pot încuia pentru depozitarea la frig a cărnii suspecte şi facilităţi separate ce se pot încuia pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consum uman.

6. Este necesar să existe un loc separat cu facilităţi corespunzătoare pentru curăţarea, spălarea şi dezinfectarea:

Aceste spaţii şi facilităţi nu sunt obligatorii pentru lit. b) dacă există în apropiere spaţii şi amenajări autorizate oficial.

7. Abatoarele trebuie să aibă o facilitate ce se poate încuia, echipată adecvat, sau, atunci când este necesar, o încăpere pentru utilizarea exclusivă de către serviciul veterinar.

CAPITOLUL III
Cerinţe pentru unităţi de tranşare

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că aceste unităţi de tranşare ce manipulează carne de pasăre sau de animale lagomorfe:

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că sunt disponibile încăperi separate dacă într-o unitate de tranşare sunt efectuate următoarele operaţiuni:

CAPITOLUL IV
Igiena tăierii

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care activează în abatoare în care sunt tăiate păsări ori animale lagomorfe trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

2. Operatorii din abator trebuie să urmeze instrucţiunile elaborate de Autoritate, pentru a se asigura că inspecţia ante-mortem este efectuată în condiţii adecvate.

3. Atunci când întreprinderile sunt autorizate pentru tăierea diferitelor specii de animale sau pentru manipularea ratitelor de fermă şi a vânatului sălbatic mic, trebuie să fie luate măsuri de precauţie pentru a se preveni contaminarea încrucişată, prin separarea în timp sau în spaţiu a operaţiunilor efectuate la diferitele specii. Trebuie să fie disponibile facilităţi separate pentru recepţia şi depozitarea carcaselor de ratite de fermă tăiate în fermă şi pentru vânatul sălbatic mic.

4. Animalele introduse în sala de tăiere trebuie să fie tăiate fără o întârziere nejustificată.

5. Asomarea, sângerarea, jupuirea sau deplumarea, eviscerarea şi altă toaletare trebuie să fie efectuate fără o întârziere nejustificată şi într-o manieră care să evite contaminarea cărnii. În special, trebuie să fie luate măsuri pentru a se preveni scurgerea conţinutului tractusului digestiv în timpul eviscerării.

6. Operatorii din abator sunt obligaţi să respecte instrucţiunile elaborate de Autoritate, pentru a se asigura că inspecţia post-mortem este efectuată în condiţii adecvate şi, în special, că animalele tăiate pot fi inspectate corect.

7. După inspecţia post-mortem:

8. După inspecţie şi eviscerare, animalele tăiate trebuie să fie curăţate şi răcite cât mai curând posibil la o temperatură ce nu depăşeşte 4^oC, cu excepţia cazului în care carnea este tranşată cât este caldă.

9. Când carcasele sunt supuse unui proces de răcire prin imersie, trebuie să se ţină cont de următoarele:

10. Animalele bolnave sau suspecte de îmbolnăvire şi animalele tăiate în cadrul programelor de eradicare ori control al unei boli nu trebuie să fie tăiate în întreprindere, cu excepţia cazului în care autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, permite aceasta. În acest caz, tăierea trebuie să fie efectuată sub control oficial şi trebuie luate măsuri pentru a se preveni contaminarea. Spaţiile trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte de a fi reutilizate.

CAPITOLUL V
Igiena în timpul şi după tranşare şi dezosare

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că tranşarea şi dezosarea cărnii de pasăre şi de animale lagomorfe au loc în conformitate cu următoarele cerinţe.

1. Prelucrarea cărnii trebuie să fie organizată în aşa fel încât să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. Pentru acest scop, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure în special că:

2. Carnea poate să fie dezosată şi tăiată anterior atingerii temperaturii prevăzute la pct. 1 lit. b), când sala de tranşare este situată în acelaşi loc cu spaţiile de tăiere, cu condiţia ca aceasta să fie transferată la sala de tranşare, fie:

3. Imediat după ce aceasta este tranşată şi, atunci când se consideră corespunzător, împachetată, carnea trebuie să fie răcită la temperatura prevăzută la pct. 1 lit. b).

4. Carnea neprotejată trebuie să fie depozitată şi transportată separat de carnea împachetată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată şi transportată la momente diferite sau în aşa fel încât materialul de împachetare şi modul de depozitare sau transport să nu poată fi o sursă de contaminare pentru carne.

CAPITOLUL VI
Tăiere în fermă

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot tăia păsările prevăzute la cap. IV pct. 1 lit. b)(i) în fermă, numai cu autorizarea autorităţii competente şi în conformitate cu următoarele cerinţe:

1. Ferma trebuie să fie supusă în mod regulat unei inspecţii sanitare veterinare.

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să informeze înainte autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, asupra datei şi orei tăierii.

3. Exploataţia trebuie să aibă facilităţi pentru comasarea păsărilor, pentru a permite efectuarea unei inspecţii antemortem a grupului de păsări.

4. Exploataţia trebuie să aibă clădiri adecvate pentru tăierea igienică şi manipularea ulterioară a păsărilor.

5. Trebuie să fie respectate cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor.

6. Păsările tăiate trebuie să fie însoţite până la abator de o declaraţie furnizată de operatorul cu activitate în domeniul alimentar care a crescut animalele, indicând toate produsele veterinare sau alte tratamente administrate animalelor, datele de administrare şi perioadele de aşteptare, precum şi data şi ora tăierii.

7. Animalul tăiat trebuie să fie însoţit până la abator de un certificat emis de medicul veterinar oficial sau de un medic veterinar împuternicit, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE.

8. În cazul păsărilor crescute pentru producţia de "ficat gras", păsările neeviscerate trebuie să fie transportate imediat şi, dacă este necesar, refrigerate, la un abator sau la o unitate de tranşare. Acestea trebuie să fie eviscerate în decurs de 24 de ore de la tăiere sub supravegherea autorităţii competente.

9. Păsările eviscerate cu întârziere şi obţinute la ferma de producţie pot să fie ţinute o perioadă de maximum 15 zile la o temperatură ce nu depăşeşte 4^oC. Acestea trebuie apoi să fie eviscerate într-un abator sau într-o unitate de tranşare situată pe teritoriul statului în care se află şi ferma de producţie.

SECŢIUNEA a III-a
Carne de vânat de crescătorie

1. Prevederile secţiunii I se aplică pentru producerea şi punerea pe piaţă a cărnii provenite de la vânat de crescătorie biongulat (mamifere din speciile Cervidae şi Suidae), cu excepţia cazului în care autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, consideră că acestea sunt nepotrivite.

2. Prevederile secţiunii a II-a se aplică pentru producerea şi punerea pe piaţă a cărnii provenite de la ratite. Totuşi, prevederile secţiunii I se aplică atunci când autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, consideră că acestea sunt potrivite. Trebuie să fie prevăzute facilităţi corespunzătoare, adaptate la mărimea animalelor.

3. Fără să se ia în consideraţie prevederile pct. 1 şi 2, cu autorizarea autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot tăia la locul de origine ratite de crescătorie şi ongulate de crescătorie prevăzute la pct. 1, dacă:

4. De asemenea, operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot să taie bizoni în fermă, în circumstanţe excepţionale, în conformitate cu pct. 3.

SECŢIUNEA a IV-a
Carne de vânat sălbatic

CAPITOLUL I
Instruirea vânătorilor privind sănătatea şi igiena

1. Persoanele care vânează vânat sălbatic în vederea punerii acestuia pe piaţă pentru consum uman trebuie să aibă cunoştinţe suficiente de patologie a vânatului sălbatic, precum şi cunoştinţe privind producerea şi manipularea vânatului sălbatic şi a cărnii de vânat sălbatic după vânare, pentru a efectua o examinare iniţială a vânatului sălbatic la faţa locului.

2. Este suficient dacă cel puţin o persoană din echipa de vânătoare are cunoştinţele prevăzute la pct. 1. Referinţe la persoana instruită în prezenta secţiune sunt referinţe la această persoană.

3. De asemenea, persoana instruită poate să fie deţinătorul sau managerul de animale de vânat, dacă aceasta sau acesta face parte din echipa de vânătoare ori se află în imediata vecinătate a locului unde are loc vânătoarea. În ultimul caz, vânătorul trebuie să prezinte vânatul sălbatic deţinătorului sau managerului de animale de vânat şi să-l informeze pe acesta despre orice comportament anormal observat înaintea uciderii.

4. Instruirea trebuie să fie efectuată astfel încât să satisfacă cerinţele Autorităţii, pentru a permite ca vânătorii să devină persoane instruite. Instruirea trebuie să cuprindă cel puţin următoarele aspecte:

5. Autoritatea trebuie să încurajeze organizaţiile de vânătoare pentru a asigura astfel de instruiri.

CAPITOLUL II
Manipularea vânatului sălbatic mare

1. După ucidere, vânatul sălbatic mare trebuie să aibă stomacurile şi intestinele îndepărtate cât mai curând posibil şi, dacă este necesar, să fie sângerat.

2. Persoana instruită trebuie să efectueze o examinare a corpului şi a oricăror viscere îndepărtate, pentru a identifica orice caracteristici ce pot indica faptul că, în fapt, carnea prezintă un risc pentru sănătate. Examinarea trebuie să aibă loc cât mai curând posibil după ucidere.

3. Carnea de vânat sălbatic mare poate fi pusă pe piaţă numai dacă, în fapt, corpul este transportat la o întreprindere de manipulare a vânatului, cât mai curând posibil după examinarea prevăzută la pct. 2. Viscerele trebuie să însoţească corpul, după cum este prevăzut la pct. 4. Viscerele trebuie să fie identificabile ca aparţinând animalului respectiv.

4. a) Dacă nu sunt constatate aspecte anormale în timpul examinării prevăzute la pct. 2, nu a fost observat nici un comportament anormal înainte de ucidere şi nu există nici o suspiciune a contaminării mediului, persoana instruită trebuie să ataşeze la corpul animalului o declaraţie numerotată ce atestă cele menţionate. De asemenea, această declaraţie trebuie să indice data, ora şi locul uciderii. În acest caz, capul şi viscerele nu trebuie să însoţească corpul, cu excepţia cazului speciilor susceptibile de trichineloză (animale din specia porcine, solipede şi altele), ale căror capete (cu excepţia colţilor) şi diafragme trebuie să însoţească corpul.

Vânătorii trebuie să se conformeze oricăror cerinţe suplimentare impuse în România, în special pentru a se permite monitorizarea anumitor reziduuri şi substanţe în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE.

5. Răcirea trebuie să înceapă într-o perioadă rezonabilă de timp după ucidere şi să realizeze o temperatură în toată masa vânatului de sub 7^oC. Atunci când condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară răcirea activă.

6. În timpul transportului la întreprinderea de manipulare a vânatului trebuie să fie evitată îngrămădirea carcaselor.

7. Vânatul sălbatic mare livrat la o întreprindere de manipulare a vânatului trebuie să fie prezentat pentru inspecţie autorităţii competente.

8. În plus, vânatul sălbatic mare nejupuit poate fi jupuit şi pus pe piaţă numai dacă:

9. Regulile prevăzute la secţiunea I cap. V se aplică la tranşarea şi dezosarea vânatului sălbatic mare.

CAPITOLUL III
Manipularea vânatului sălbatic mic

1. Persoana instruită trebuie să efectueze o examinare pentru a identifica orice caracteristici ce pot releva că, în fapt, carnea prezintă un risc pentru sănătate. Examinarea trebuie să aibă loc cât mai curând posibil după ucidere.

2. Persoana instruită trebuie să informeze autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, dacă sunt constatate caracteristici anormale în timpul examinării, dacă a fost observat un comportament anormal înaintea uciderii sau dacă este suspectată contaminarea mediului.

3. Carnea de vânat sălbatic mic trebuie să fie pusă pe piaţă numai dacă, în fapt, carcasa este transportată la întreprinderea de manipulare a vânatului, cât mai curând posibil după examinarea prevăzută la pct. 1.

4. Răcirea trebuie să înceapă într-o perioadă rezonabilă de timp după ucidere şi să realizeze o temperatură în toată masa de carne de sub 4^oC. Atunci când condiţiile climatice permit aceasta, nu este necesară răcirea activă.

5. Eviscerarea trebuie să fie efectuată sau terminată fără o întârziere nejustificată după sosirea în întreprinderea de manipulare a vânatului, cu excepţia cazului în care autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, permite altfel.

6. Vânatul sălbatic mic livrat la o întreprindere de manipulare a vânatului trebuie să fie prezentat pentru inspecţie autorităţii competente.

7. Regulile prevăzute la secţiunea a II-a cap. V se aplică la tranşarea şi dezosarea vânatului sălbatic mic.

SECŢIUNEA a V-a
Carne tocată, carne preparată şi carne separată mecanic (MSM)

CAPITOLUL I
Cerinţe pentru întreprinderi de producţie

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care activează în întreprinderi ce produc carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic (MSM) trebuie să se asigure că acestea:

1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii şi a produselor, în special prin:

2. au încăperi pentru depozitarea separată a cărnii şi a produselor ambalate şi neprotejate, cu excepţia cazului în care carnea este depozitată la momente diferite sau în aşa fel încât materialul de ambalare şi modul de depozitare să nu poată fi o sursă de contaminare pentru carne sau produse;

3. au încăperi echipate pentru a se asigura conformitatea cu cerinţele de temperatură prevăzute la cap. III;

4. au echipamente utilizate pentru spălarea mâinilor de către personalul angajat în manipularea cărnii şi produselor neprotejate, cu robinete proiectate astfel încât să se prevină răspândirea contaminării; şi

5. au facilităţi pentru dezinfectarea ustensilelor cu apă caldă furnizată la o temperatură minimă de 82^oC sau un sistem alternativ ce are un efect echivalent.

CAPITOLUL II
Cerinţe pentru materia primă

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care produc carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic (MSM) trebuie să se asigure că materiile prime utilizate satisfac următoarele cerinţe:

1. Materia primă utilizată la prepararea cărnii tocate trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

2. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru obţinerea cărnii preparate:

3. Materia primă utilizată pentru a produce MSM trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

CAPITOLUL III
Igiena în timpul şi după producţie

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care produc carne tocată, carne preparată sau carne separată mecanic (MSM) trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Prelucrarea cărnii trebuie să fie organizată în aşa fel încât să se prevină sau să se reducă la minimum contaminarea. Pentru acest scop, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure în special că, în fapt, carnea utilizată este:

2. Următoarele cerinţe se aplică pentru producerea de carne tocată şi carne preparată;

Aceste condiţii de temperatură trebuie să fie menţinute în timpul depozitării şi transportului.

3. Următoarele cerinţe se aplică pentru producerea şi utilizarea de carne separată mecanic (MSM) obţinută prin utilizarea unor tehnici ce nu modifică structura oaselor, utilizate în producerea de MSM, iar conţinutul de calciu al MSM nu este semnificativ mai mare decât cel al cărnii tocate:

4. Următoarele cerinţe se aplică pentru producerea şi utilizarea de carne separată mecanic (MSM), produsă prin utilizarea unor tehnici, altele decât cele prevăzute la pct. 3:

5. Carnea tocată, carnea preparată şi MSM nu trebuie să fie recongelate după decongelare.

CAPITOLUL IV
Etichetare

1. În plus faţă de cerinţele Hotărârii Guvernului nr.106/2002 privind etichetarea alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.147 din 27 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să asigure conformitatea cu cerinţele pct. 2, dacă şi în măsura în care se solicită aceasta în statul pe teritoriul căruia produsul este pus pe piaţă.

2. Pachetele destinate pentru livrare către consumatorul final ce conţin carne tocată provenită de la păsări sau solipede ori carne preparată ce conţine MSM trebuie să poarte o precizare ce indică faptul că asemenea produse trebuie să fie gătite prin tratare termică înainte de consum.

SECŢIUNEA a VI-a
Produse din carne

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că următoarele nu sunt utilizate la obţinerea produselor din carne:

2. Toată carnea, incluzând carnea tocată şi carnea preparată, utilizată pentru a se obţine produse din carne, trebuie să întrunească cerinţele pentru carne proaspătă. Totuşi, carnea tocată şi carnea preparată utilizate pentru a se obţine produse din carne nu trebuie să satisfacă alte cerinţe specifice ale secţiunii a V-a.

SECŢIUNEA a VII-a
Moluşte bivalve vii

1. Această secţiune se aplică pentru moluşte bivalve vii. Cu excepţia prevederilor privind purificarea, această secţiune se aplică şi pentru echinoderme, tunicate şi gasteropode marine vii.

2. Prevederile cap. I-VIII se aplică animalelor recoltate din zone de producţie pe care Autoritatea le-a clasificat în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE. Prevederile cap. IX se aplică pectinidelor recoltate în afara acestor zone.

3. Prevederile cap. V, VI, VIII, IX şi pct. 3 din cap. VII se aplică comerţului cu amănuntul.

4. Cerinţele acestei secţiuni le completează pe cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE:

CAPITOLUL I
Cerinţe generale pentru punerea pe piaţă a moluştelor bivalve vii

1. Moluştele bivalve vii nu pot fi puse pe piaţă pentru comerţ cu amănuntul altfel decât printr-un centru de expediere, unde trebuie să fie aplicată o marcă de identificare în conformitate cu cap. VII.

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot să accepte loturi de moluşte bivalve vii numai dacă acestea au fost conforme cu cerinţele documentare prevăzute la pct. 3-7.

3. Ori de câte ori un operator cu activitate în domeniul alimentar transferă un lot de moluşte bivalve vii între întreprinderi, un document de înregistrare trebuie să însoţească lotul, până la şi inclusiv la sosirea lotului la un centru de expediere sau la întreprinderea de prelucrare.

4. Documentul de înregistrare trebuie să fie întocmit în cel puţin una dintre limbile oficiale ale ţării în care este localizată întreprinderea ce primeşte marfa şi trebuie să conţină cel puţin informaţiile specificate mai jos:

5. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care expediază loturi de moluşte bivalve vii trebuie să completeze secţiunile relevante ale documentului de înregistrare, astfel încât acestea să poată fi uşor de citit şi să nu poată fi modificate. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care recepţionează loturi trebuie să ştampileze documentul cu data primirii lotului sau să înregistreze data primirii într-un alt mod.

6. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să păstreze o copie a documentului de înregistrare pentru fiecare lot expediat şi recepţionat timp de cel puţin 12 luni după expedierea sau primirea acestuia (sau o perioadă mai lungă pe care o poate specifica Autoritatea). Dacă:

CAPITOLUL II
Cerinţe de igienă pentru producerea şi recoltarea de moluşte bivalve vii

A. Cerinţe pentru zone de producţie

1. Culegătorii pot să recolteze moluşte bivalve vii numai din zone de producţie cu amplasamente şi graniţe fixe ce sunt clasificate de către autoritatea competentă, iar atunci când se consideră corespunzător, în cooperare cu operatorii cu activitate în domeniul alimentar, ca fiind din clasa A, B sau C, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE.

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot pune pe piaţă, pentru consum uman direct, moluşte bivalve vii colectate din zone de producţie din clasa A numai dacă acestea întrunesc cerinţele cap. V.

3. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot pune pe piaţă, pentru consum uman, moluşte bivalve vii colectate din zone de producţie din clasa B numai după tratament într-un centru de purificare sau după reimersie.

4. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot pune pe piaţă, pentru consum uman, moluşte bivalve vii colectate din zone de producţie din clasa C numai după reimersie pentru o perioadă lungă, în conformitate cu lit. C a prezentului capitol.

5. După purificare sau după reimersie, moluştele bivalve vii provenite din zonele de producţie din clasa B sau C trebuie să îndeplinească toate cerinţele cap. V. Totuşi, moluştele bivalve vii provenite din astfel de zone, ce nu au fost supuse purificării sau reimersiei, pot fi expediate la o întreprindere de procesare, unde acestea trebuie să fie supuse unui tratament pentru a se elimina microorganismele patogene (atunci când se consideră corespunzător, după îndepărtarea nisipului, mâlului sau mucusului în aceeaşi sau în altă întreprindere). Metodele de tratament permise sunt:

6. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să producă moluşte bivalve vii în sau să le recolteze din zone ce nu sunt clasificate de Autoritate sau care sunt improprii din motive de sănătate. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să ţină cont de orice informaţii relevante referitoare la compatibilitatea zonelor pentru producţie şi recoltare, incluzând informaţii obţinute prin autocontroale şi de la Autoritate. Aceştia trebuie să utilizeze aceste informaţii, în special informaţii privind condiţiile de mediu şi meteorologice, pentru a stabili tratamentul corespunzător ce trebuie să fie aplicat la loturile recoltate.

B. Cerinţe pentru recoltare şi manipulare după recoltare

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care recoltează moluşte bivalve vii sau le manipulează imediat după recoltare trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Tehnicile de recoltare şi de manipulare ulterioară nu trebuie să cauzeze o contaminare suplimentară sau o deteriorare excesivă a cochiliilor ori a ţesuturilor moluştelor bivalve vii sau să aibă drept consecinţă alterări semnificative ce afectează compatibilitatea acestora pentru tratament prin purificare, procesare ori reimersie. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie, în special:

2. Mijloacele de transport trebuie să permită o drenare adecvată şi să fie echipate pentru a se asigura cele mai bune condiţii posibile de supravieţuire şi o protecţie eficientă împotriva contaminării.

C. Cerinţe pentru reimersia moluştelor bivalve vii

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care reimersează moluşte bivalve vii trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot să utilizeze pentru reimersia moluştelor bivalve vii numai acele zone ce sunt autorizate de Autoritate.

Graniţele amplasamentelor trebuie să fie clar identificate prin balize, stâlpi sau alte mijloace fixe. Trebuie să existe o distanţă minimă între zonele de reimersie şi, de asemenea, între zonele de reimersie şi zonele de producţie, astfel încât să se reducă la minimum riscul răspândirii contaminării.

2. Condiţiile pentru reimersie trebuie să asigure condiţii optime pentru purificare.

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar sunt obligaţi:

3. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care administrează zonele de reimersie trebuie să păstreze înregistrări permanente ale sursei de moluşte bivalve vii, ale perioadelor de reimersie, ale zonelor de reimersie utilizate şi ale destinaţiei ulterioare a lotului după reimersie, pentru inspecţia efectuată de autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

CAPITOLUL III
Cerinţe structurale pentru centre de expediere şi purificare

1. Locaţia pe uscat a centrelor nu trebuie să fie supusă inundării prin modificările normale ale nivelului apei sau scurgerii din zonele înconjurătoare.

2. Bazinele şi containerele de depozitare a apei trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

3. În plus, în centrele de purificare şi bazinele de purificare trebuie să corespundă volumului şi tipului de produse ce trebuie purificate.

CAPITOLUL IV
Cerinţe de igienă pentru centre de purificare şi expediere

A. Cerinţe pentru centre de purificare

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care purifică moluşte bivalve vii trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Înainte de începerea purificării, moluştele bivalve vii trebuie să fie spălate de mâl şi de detritusurile acumulate, utilizând apă curată.

2. Funcţionarea sistemului de purificare trebuie să permită moluştelor bivalve vii să-şi reia rapid şi să-şi menţină activitatea de hrănire prin filtrare, să elimine contaminarea reziduală, ca moluştele să nu fie recontaminate şi să fie capabile să rămână vii, în condiţii adecvate după purificare pentru ambalare, depozitare şi transport înainte de a fi puse pe piaţă.

3. Cantitatea de moluşte bivalve vii ce urmează să fie purificate nu trebuie să depăşească capacitatea centrului de purificare. Moluştele bivalve vii trebuie să fie purificate în mod continuu pentru o perioadă suficientă pentru a îndeplini conformitatea cu standardele de sănătate prevăzute la cap. V şi cu criteriile microbiologice adoptate în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE.

4. Dacă un bazin de purificare conţine mai multe loturi de moluşte bivalve vii, acestea trebuie să fie din aceeaşi specie, iar durata tratamentului trebuie să se bazeze pe timpul necesar pentru lotul ce necesită cea mai lungă perioadă de purificare.

5. Containerele utilizate pentru ţinerea moluştelor bivalve vii în sistemele de purificare trebuie să aibă o construcţie ce permite apei de mare curate să se scurgă prin acestea. Adâncimea straturilor de moluşte bivalve vii nu trebuie să împiedice deschiderea cochiliilor în timpul purificării.

6. Nici un crustaceu, peşte sau alte specii marine nu pot să fie ţinute într-un bazin de purificare în care sunt supuse purificării moluşte bivalve vii.

7. Fiecare pachet ce conţine moluşte bivalve vii purificate, livrat la un centru de expediere, trebuie să fie prevăzut cu o etichetă certificând faptul că toate moluştele au fost purificate.

B. Cerinţe pentru centre de expediere

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care activează în centre de expediere trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Manipularea moluştelor bivalve vii, în special condiţionarea, calibrarea, ambalarea şi împachetarea, nu trebuie să provoace contaminarea produsului sau să afecteze viabilitatea moluştelor.

2. Înainte de expediere, cochiliile moluştelor bivalve vii trebuie să fie spălate bine cu apă curată.

3. Moluştele bivalve vii trebuie să provină:

4. De asemenea, cerinţele prevăzute la pct. 1 şi 2 se aplică centrelor de expediere situate la bordul vaselor. Moluştele manipulate în astfel de centre trebuie să provină dintr-o zonă de producţie din clasa A sau dintr-o zonă de reimersie.

CAPITOLUL V
Standarde de sănătate pentru moluşte bivalve vii

În plus faţă de asigurarea conformităţii cu criteriile microbiologice adoptate în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, operatorii cu activitate în sectorul alimentar trebuie să se asigure că moluştele bivalve vii puse pe piaţă pentru consum uman întrunesc standardele prevăzute de prezentul capitol.

1. Acestea trebuie să aibă caracteristici organoleptice asociate cu prospeţimea şi viabilitatea, incluzând cochilii fără murdărie, un răspuns adecvat la percuţie şi cantităţi normale de lichid intravalvular.

2. Acestea nu trebuie să conţină biotoxine marine în cantităţi totale (măsurate în întregul corp sau în orice parte comestibilă separat) ce depăşesc următoarele limite:

CAPITOLUL VI
Ambalarea şi împachetarea moluştelor bivalve vii

1. Stridiile trebuie să fie ambalate sau împachetate cu cochilia concavă în jos.

2. Pachetele de moluşte bivalve vii dimensionate individual pentru consumator trebuie să fie închise şi rămân închise după părăsirea centrului de expediere până când sunt prezentate pentru vânzare către consumatorul final.

CAPITOLUL VII
Marcare de identificare şi etichetare

1. Eticheta, incluzând marca de identificare, trebuie să fie rezistentă la apă.

2. În plus faţă de cerinţele generale pentru mărcile de identificare conţinute la secţiunea I din anexa nr. 2 la prezentele reguli specifice, trebuie să fie prezente pe etichetă următoarele informaţii:

3. Detailistul trebuie să păstreze eticheta ataşată pe pachetul de moluşte bivalve vii ce nu sunt ambalate individual pentru consumator, pentru cel puţin 60 de zile după divizarea conţinutului.

CAPITOLUL VIII
Alte cerinţe

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care depozitează şi transportă moluşte bivalve vii trebuie să se asigure că acestea sunt ţinute la o temperatură care să nu aibă efecte adverse asupra siguranţei sau viabilităţii acestora.

2. Moluştele bivalve vii nu trebuie să fie reimersate în sau pulverizate cu apă după ce acestea au fost împachetate pentru vânzare cu amănuntul şi au părăsit centrul de expediere.

CAPITOLUL IX
Cerinţe specifice pentru pectinide recoltate în afara zonelor de producţie clasificate

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care recoltează pectinide în afara zonelor de producţie clasificate sau care manipulează astfel de pectinide trebuie să respecte următoarele cerinţe:

1. Nu pot fi puse pe piaţă pectinide, cu excepţia cazului în care acestea sunt recoltate şi manipulate în conformitate cu cap. II lit. B şi îndeplinesc standardele prevăzute la cap. V, fapt ce poate fi dovedit printr-un sistem de autocontroale.

În plus, atunci când datele furnizate de programele de monitorizare oficială permit autorităţii competente să clasifice fonduri piscicole şi atunci când se consideră corespunzător, în cooperare cu operatorii cu activitate în domeniul alimentar, se aplică prevederile cap. II lit. A, prin analogie, pectinidelor.

2. Nu pot fi puse pe piaţă pentru consum uman pectinide decât printr-o piaţă de licitaţie a peştelui, un centru de expediere sau o întreprindere de procesare. Atunci când manipulează pectinide, operatorii cu activitate în domeniul alimentar care exploatează astfel de întreprinderi trebuie să informeze autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, iar centrele de expediere trebuie să fie conforme cu cerinţele cap. III şi IV.

3. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care manipulează pectinide trebuie să se conformeze:

SECŢIUNEA a VIII-a
Produse din pescuit

1. Această secţiune nu se aplică pentru moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine, atunci când sunt puse pe piaţă vii. Cu excepţia cap. I şi II, aceasta se aplică la astfel de animale când nu sunt puse pe piaţă vii, caz în care trebuie să fi fost obţinute în conformitate cu secţiunea a VII-a.

2. Prevederile cap. III lit. A, C şi D, cap. IV şi V se aplică comerţului cu amănuntul.

3. Cerinţele acestei secţiuni le completează pe cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE:

4. În privinţa produselor din pescuit:

CAPITOLUL I
Cerinţe pentru vase

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că:

I. Cerinţe structurale şi de echipamente

A. Cerinţe pentru toate vasele

1. Vasele trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu se producă contaminarea produselor cu apă de santină, apă menajeră, fum, combustibil, ulei, grăsime sau alte substanţe nedorite.

2. Suprafeţele cu care vin în contact produsele din pescuit trebuie să fie dintr-un material adecvat, rezistent la coroziune, neted şi uşor de curăţat, durabile şi netoxice.

3. Echipamentele şi materialul utilizat pentru prelucrarea produselor din pescuit trebuie să fie confecţionate din material rezistent la coroziune, uşor de curăţat şi de dezinfectat.

4. Când se realizează alimentarea cu apă a vaselor utilizate pentru produsele din pescuit, acest lucru trebuie să se facă astfel încât să se evite contaminarea sursei de apă.

B. Cerinţe pentru vase proiectate şi echipate pentru a conserva produse din pescuit pentru mai mult de 24 de ore

1. Vasele proiectate şi echipate pentru a conserva produse din pescuit pentru mai mult de 24 de ore trebuie să fie echipate cu compartimente de cală, bazine sau containere pentru depozitarea produselor din pescuit la temperaturile prevăzute la cap. VII.

2. Compartimentele de cală trebuie să fie separate de compartimentele motoarelor şi de cabinele echipajului prin despărţituri ce sunt suficiente pentru a se preveni orice contaminare a produselor din pescuit depozitate. Compartimentele de cală şi containerele utilizate pentru depozitarea produselor din pescuit trebuie să asigure conservarea acestora în condiţii satisfăcătoare de igienă şi, atunci când este necesar, să asigure că apa rezultată prin topirea gheţii nu rămâne în contact cu produsele.

3. În vasele echipate pentru răcirea produselor din pescuit în apa de mare curată şi răcită, bazinele trebuie să aibă încorporate dispozitive pentru realizarea unei temperaturi uniforme în tot bazinul. Astfel de dispozitive trebuie să realizeze o rată de răcire ce asigură că amestecul de peşte şi apă de mare curată nu depăşeşte 3^oC la 6 ore după încărcare, nu depăşeşte 0^oC după 16 ore şi permite monitorizarea, iar atunci când e necesar, înregistrarea temperaturii.

C. Cerinţe pentru vasele-congelator

Vasele-congelator trebuie:

1. să aibă echipamente de congelare cu capacitate suficientă pentru scăderea rapidă a temperaturii, astfel încât să se realizeze o temperatură în mijloc nu mai mare de –18^oC;

2. să aibă echipamente de refrigerare cu o capacitate suficientă pentru a menţine produsele din pescuit în calele de depozitare la o temperatură nu mai mare de –18^oC. Calele de depozitare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de înregistrare a temperaturii, amplasat într-un loc de unde aceasta poate fi uşor citită. Senzorul de temperatură al aparatului de înregistrare trebuie să fie situat într-o zonă unde temperatura din cală este cea mai ridicată; şi

3. să întrunească cerinţele pentru vasele proiectate şi echipate pentru a conserva produse din pescuit pentru mai mult de 24 de ore, prevăzute la lit. B pct. 2.

D. Cerinţe pentru vasele-fabrică

1. Vasele-fabrică trebuie să aibă cel puţin:

2. Totuşi, vasele-fabrică la bordul cărora sunt gătite, răcite şi ambalate moluşte şi crustacee nu trebuie să îndeplinească cerinţele pct. 1 dacă la bordul unor astfel de vase nu are loc nici o altă formă de manipulare sau procesare.

3. Vasele-fabrică ce congelează produse din pescuit trebuie să aibă echipamente ce întrunesc cerinţele pentru vasele-congelator prevăzute la lit. C pct. 1 şi 2.

II. Cerinţe de igienă

1. Când sunt utilizate, părţile din vase sau containerele rezervate pentru depozitarea produselor din pescuit trebuie să fie menţinute curate şi în stare bună de întreţinere. Acestea nu trebuie, în special, să fie contaminate cu combustibil sau cu apă de santină.

2. Cât mai curând posibil după ce acestea sunt preluate la bord, produsele din pescuit trebuie să fie protejate de contaminare şi de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură. Când acestea sunt spălate, apa utilizată trebuie să fie apă potabilă sau, atunci când este cazul, apă curată.

3. Produsele din pescuit trebuie să fie manipulate şi depozitate astfel încât să se prevină strivirea acestora. Cei care efectuează manipularea pot folosi instrumente ascuţite pentru a manipula peştii mari sau peştii care i-ar putea răni, cu condiţia să nu se producă nici o deteriorare a cărnii produselor.

4. Produsele din pescuit, altele decât cele păstrate vii, trebuie să fie supuse răcirii cât mai curând posibil după încărcare. Totuşi, atunci când răcirea nu este posibilă, produsele din pescuit trebuie să fie debarcate cât mai curând posibil.

5. Gheaţa utilizată pentru răcirea produselor din pescuit trebuie să fie obţinută din apă potabilă sau apă curată.

6. Atunci când peştii sunt decapitaţi şi/sau evisceraţi la bord, astfel de operaţiuni trebuie să fie efectuate în mod igienic, cât mai curând posibil după capturare, iar produsele trebuie să fie spălate imediat şi bine cu apă potabilă sau cu apă curată. În acest caz, viscerele şi părţile ce pot constitui un pericol pentru sănătatea publică trebuie să fie îndepărtate cât mai curând posibil şi ţinute separat de produsele destinate consumului uman. Ficatul şi icrele destinate pentru consumul uman trebuie să fie conservate sub gheaţă, la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii sau trebuie să fie congelate.

7. Atunci când este practicată congelarea în saramură a peştelui întreg destinat pentru obţinerea de conserve, trebuie să se realizeze în produs o temperatură nu mai mare de –9^oC. Saramura nu trebuie să fie o sursă de contaminare pentru peşte.

CAPITOLUL II
Cerinţe în timpul şi după debarcare

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar responsabili pentru descărcarea şi debarcarea produselor de pescuit trebuie:

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar responsabili pentru pieţele de licitaţie şi de vânzare angro sau părţi ale acestora trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe, atunci când produsele din pescuit sunt expuse pentru vânzare:

3. Când nu a fost posibilă răcirea la bordul vasului, produsele din pescuit proaspete, altele decât cele păstrate vii, trebuie să se supună răcirii cât mai repede posibil după debarcare şi să fie depozitate la o temperatură apropiată de cea a topirii gheţii.

4. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să coopereze cu autorităţile competente, astfel încât să le permită acestora să efectueze controale oficiale, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, în special în ceea ce priveşte orice proceduri de notificare a debarcării produselor din pescuit pe care autoritatea competentă a statului sub pavilionul căruia navighează vasul sau cele pe care autoritatea competentă a statului de debarcare a produselor din pescuit le poate considera necesare.

CAPITOLUL III
Cerinţe pentru întreprinderi, inclusiv vase,

ce manipulează produse din pescuit Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie, atunci când este relevant, să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe în întreprinderile ce manipulează produse din pescuit:

A. Cerinţe pentru produse proaspete din pescuit

1. Atunci când produsele răcite şi neambalate nu sunt distribuite, expediate, preparate sau procesate imediat după ce au ajuns într-o întreprindere de pe uscat, acestea trebuie să fie depozitate sub gheaţă în dispozitive corespunzătoare. Înlocuirea gheţii trebuie să fie efectuată ori de câte ori este necesar.

Produsele proaspete din pescuit ambalate trebuie să fie răcite la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii.

2. Operaţiunile precum decapitarea sau eviscerarea trebuie să fie efectuate în mod igienic.

Atunci când din punct de vedere tehnic şi comercial eviscerarea este posibilă, aceasta trebuie să fie efectuată cât mai repede posibil după ce produsele au fost capturate sau debarcate. Produsele trebuie să fie spălate bine cu apă potabilă sau, la bordul vaselor, cu apă curată imediat după aceste operaţiuni.

3. Operaţiunile precum filetarea şi tranşarea trebuie să fie efectuate astfel încât să se evite contaminarea ori deteriorarea fileurilor sau a feliilor. Fileurile şi feliile nu trebuie să rămână pe mesele de lucru mai mult decât este necesar pentru prepararea acestora.

Fileurile şi feliile trebuie să fie ambalate şi, atunci când este necesar, împachetate şi trebuie să fie răcite cât mai repede posibil după prepararea acestora.

4. Containerele utilizate pentru expedierea sau depozitarea produselor proaspete din pescuit preparate, neambalate, depozitate sub gheaţă trebuie să asigure că apa rezultată din topirea gheţii nu rămâne în contact cu produsele.

5. Produsele din pescuit proaspete, întregi şi eviscerate pot fi transportate şi depozitate în apă răcită la bordul vaselor. De asemenea, acestea pot continua să fie transportate în apă răcită după debarcare şi pot fi transportate de la întreprinderi de acvacultură până la sosirea acestora la prima întreprindere de pe uscat ce efectuează orice activitate, alta decât transportul sau sortarea.

B. Cerinţe pentru produse congelate

Întreprinderile de pe uscat care congelează produse din pescuit trebuie să aibă echipamente ce satisfac cerinţele prevăzute pentru vase-congelator la secţiunea a VIII-a, cap. I, partea I lit. C pct. 1 şi 2.

C. Cerinţe pentru produse din pescuit separate mecanic

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care fabrică produse din pescuit separate mecanic trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. materiile prime utilizate trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

2. procesul de fabricare trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

D. Cerinţe referitoare la paraziţi

1. Următoarele produse din pescuit trebuie să fie congelate la o temperatură nu mai mare de –20^oC în toate părţile produsului pentru cel puţin 24 de ore. Acest tratament trebuie să fie aplicat pentru produsul crud sau pentru produsul finit:

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să efectueze tratamentul prevăzut la pct. 1, dacă:

3. Produsele din pescuit prevăzute la pct. 1 trebuie, atunci când sunt puse pe piaţă, să fie însoţite de un document de la producător ce indică tipul de proces la care acestea au fost supuse, cu excepţia cazului în care sunt furnizate către consumatorul final.

CAPITOLUL IV
Cerinţe pentru produse din pescuit prelucrate

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care gătesc crustacee şi moluşte trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

CAPITOLUL V
Standarde de sănătate pentru produse din pescuit

În plus faţă de asigurarea conformităţii cu criteriile microbiologice adoptate în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că, în funcţie de natura produsului sau a speciei, produsele din pescuit puse pe piaţă pentru consum uman îndeplinesc standardele prevăzute în prezentul capitol.

A. Proprietăţi organoleptice ale produselor din pescuit

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să efectueze o examinare organoleptică a produselor din pescuit. Această examinare trebuie să asigure că, în special, produsele din pescuit sunt conforme cu oricare dintre criteriile de prospeţime.

B. Histamina

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că nu sunt depăşite limitele cu privire la histamină.

C. Azot uşor hidrolizabil

Produsele din pescuit neprocesate nu trebuie să fie puse pe piaţă dacă unele teste chimice relevă faptul că au fost depăşite limitele referitoare la TVB-N (azot bazic uşor hidrolizabil) sau TMA-N (azot trimetilamină).

D. Paraziţi

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că produsele din pescuit au fost supuse unei examinări vizuale în scopul detectării paraziţilor vizibili înainte de a fi puse pe piaţă. Aceştia nu trebuie să pună pe piaţă produse din pescuit pentru consum uman ce sunt în mod evident contaminate cu paraziţi.

E. Toxine dăunătoare sănătăţii umane

1. Nu trebuie să fie puse pe piaţă produse din pescuit provenite de la peşti toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae şi Canthigasteridae.

2. Nu trebuie să fie puse pe piaţă produse din pescuit ce conţin biotoxine precum ciguatoxina sau toxine paralizante musculare. Totuşi, produsele din pescuit provenite de la moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine pot fi puse pe piaţă dacă acestea au fost produse în conformitate cu secţiunea a VII-a şi sunt conforme cu standardele prevăzute la cap. V pct. 2 al secţiunii respective.

CAPITOLUL VI
Ambalarea şi împachetarea produselor din pescuit

1. Recipientele în care sunt păstrate sub gheaţă produsele din pescuit proaspete trebuie să fie rezistente la apă şi să asigure că apa rezultată din gheaţa topită nu rămâne în contact cu produsele.

2. Blocurile congelate şi preparate la bordul vaselor trebuie să fie ambalate adecvat înainte de debarcare.

3. Când produsele din pescuit sunt ambalate la bordul vaselor de pescuit, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că materialul de ambalat:

CAPITOLUL VII
Depozitarea produselor din pescuit

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care depozitează produse din pescuit trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Produsele din pescuit proaspete, produsele din pescuit neprelucrate decongelate şi produsele gătite şi refrigerate provenite de la crustacee şi moluşte trebuie să fie menţinute la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii.

2. Produsele din pescuit congelate trebuie să fie păstrate la o temperatură nu mai mare de –18^oC în toate părţile produsului. Totuşi, peştele întreg congelat în saramură şi destinat fabricării de alimente conservate poate să fie păstrat la o temperatură nu mai mare de –9^oC.

3. Produsele din pescuit păstrate vii trebuie să fie ţinute la o temperatură şi într-o manieră ce nu afectează nefavorabil siguranţa alimentelor şi viabilitatea acestora.

CAPITOLUL VIII
Transportul produselor din pescuit

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care transportă produse din pescuit trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. În timpul transportului, produsele din pescuit trebuie să fie menţinute la temperatura solicitată. În special:

2. Nu este necesar ca operatorii cu activitate în domeniul alimentar să se conformeze cu prevederile pct. 1 lit. b), atunci când produsele din pescuit congelate sunt transportate de la un depozit frigorific la o întreprindere autorizată, pentru a fi decongelate la sosire în scopul preparării şi/sau procesării, dacă distanţa parcursă este scurtă şi autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, permite aceasta.

3. Dacă produsele din pescuit sunt ţinute sub gheaţă, apa rezultată din gheaţa topită nu trebuie să rămână în contact cu acestea.

4. Produsele din pescuit ce urmează a fi puse pe piaţă vii trebuie să fie transportate în aşa fel încât să nu fie afectate siguranţa alimentelor şi viabilitatea acestora.

SECŢIUNEA a IX-a
Lapte crud şi produse lactate

CAPITOLUL I
Lapte crud - producţie primară

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care produc sau, după caz, colectează lapte crud trebuie să asigure conformitatea cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.

I. Cerinţe de sănătate pentru producerea de lapte crud

1. Laptele crud trebuie să provină de la animale:

2. a) În special, în ceea ce priveşte bruceloza, laptele crud trebuie să provină de la:

3. Totuşi, laptele crud provenit de la animale ce nu îndeplinesc cerinţele pct. 2 poate fi utilizat cu autorizarea autorităţii competente:

4. Laptele crud provenit de la orice animal ce nu îndeplineşte cerinţele pct. 1-3 şi, în special, orice animal care prezintă individual o reacţie pozitivă la testele profilactice pentru tuberculoză sau pentru bruceloză, precum cele prevăzute de Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.236/2002, ce transpune Directiva nr. 64/432/CEE, şi de Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.66/2002, ce transpune Directiva nr. 91/68/CEE, nu trebuie să fie utilizat pentru consum uman.

5. Izolarea animalelor care sunt infectate sau suspectate a fi infectate cu oricare dintre bolile prevăzute la pct. 1 sau 2 trebuie să fie eficientă pentru a se evita orice efect nefavorabil asupra laptelui celorlalte animale.

II. Igiena în exploataţii de producere a laptelui

A. Cerinţe pentru spaţii şi echipamente

1. Echipamentele pentru muls şi spaţiile în care este depozitat, manipulat sau răcit laptele trebuie să fie situate şi construite astfel încât să se limiteze riscul de contaminare a laptelui.

2. Spaţiile pentru depozitarea laptelui trebuie să fie protejate împotriva dăunătorilor, să aibă o separare adecvată de orice spaţii în care sunt ţinute animale şi, atunci când este necesar, să întrunească cerinţele prevăzute la lit. B şi să aibă echipament de refrigerare adecvat.

3. Suprafeţele echipamentelor destinate să intre în contact cu laptele (ustensile, containere, tancuri etc., destinate mulsului, colectării sau transportului) trebuie să fie uşor de curăţat şi, atunci când este necesar, de dezinfectat şi să fie menţinute în stare bună de întreţinere. Aceasta implică utilizarea de materiale netede, lavabile şi netoxice.

4. După utilizare, astfel de suprafeţe trebuie să fie curăţate şi, atunci când este necesar, dezinfectate. După fiecare transport sau după fiecare serie de transporturi pentru care există o perioadă foarte mică între descărcare şi următoarea încărcare, dar în toate cazurile, cel puţin o dată pe zi, containerele şi tancurile utilizate pentru transportul laptelui crud trebuie să fie curăţate şi dezinfectate într-o manieră corespunzătoare, înainte de reutilizare.

B. Igiena în timpul mulsului, colectării şi transportului

1. Mulsul trebuie să fie efectuat în mod igienic, asigurându-se în special că:

2. Imediat după muls laptele trebuie să fie ţinut într-un loc curat, proiectat şi echipat pentru a se evita contaminarea. Acesta trebuie să fie răcit imediat la o temperatură nu mai mare de 8^oC în cazul colectării zilnice sau nu mai mare de 6^oC, dacă laptele nu este colectat zilnic.

3. În timpul transportului trebuie să fie menţinut lanţul de frig, iar temperatura laptelui la sosirea în întreprinderea de destinaţie nu trebuie să depăşească 10^oC.

4. Nu este necesar ca operatorii cu activitate în domeniul alimentar să se conformeze cu cerinţele de temperatură prevăzute la pct. 2 şi 3 dacă laptele întruneşte criteriile prevăzute de partea a III-a şi fie:

C. Igiena personalului

1. Persoanele care efectuează mulsul şi/sau manipularea laptelui crud trebuie să poarte îmbrăcăminte adecvată şi curată.

2. Persoanele care efectuează mulsul trebuie să menţină un grad crescut de curăţenie personală. Trebuie să fie disponibile facilităţi adecvate lângă locul de muls, pentru a permite persoanelor care efectuează mulsul sau manipularea laptelui crud să-şi spele mâinile şi braţele.

III. Criterii pentru laptele crud

1. Următoarele criterii pentru laptele crud se aplică până la stabilirea standardelor în contextul unei legislaţii specifice privind calitatea laptelui şi a produselor lactate.

2. Trebuie să fie controlat, pentru conformitatea cu prevederile pct. 3 şi 4, un număr reprezentativ de probe de lapte crud, colectate din exploataţiile de producere a laptelui, recoltate randomizat.

Controalele pot fi efectuate de către sau în numele:

3. a) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să iniţieze proceduri pentru a se asigura că laptele crud întruneşte următoarele criterii:

4. Fără a se aduce atingere Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 357/2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să iniţieze proceduri pentru a se asigura că nu este pus pe piaţă lapte crud dacă, fie:

5. Când laptele crud nu este în conformitate cu prevederile pct. 3 sau 4, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să informeze autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să ia măsuri pentru a corecta situaţia.

CAPITOLUL II
Cerinţe referitoare la produsele lactate

I. Cerinţe de temperatură

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că, după recepţia la o întreprindere de procesare, laptele este răcit rapid la o temperatură nu mai mare de 6^oC şi ţinut la această temperatură până la procesare.

2. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot păstra laptele la o temperatură mai ridicată, dacă:

II. Cerinţe pentru tratamentul termic

1. Când laptele crud sau produsele lactate sunt supuse unui tratament termic, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că acesta satisface cerinţele din cap. XI din anexa nr. 2 la Regulile generale pentru igiena produselor alimentare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE.

2. Când se consideră că laptele crud trebuie să se supună unui tratament termic, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie:

III. Criterii pentru laptele crud de vacă

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care fabrică produse lactate trebuie să iniţieze proceduri pentru a se asigura că, imediat înaintea procesării:

2. Când laptele nu întruneşte criteriile prevăzute la pct. 1, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să informeze autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, şi să ia măsuri pentru a corecta situaţia.

CAPITOLUL III
Ambalare şi împachetare

Sigilarea ambalajelor destinate consumatorului trebuie să fie efectuată imediat după umplere, prin intermediul dispozitivelor de sigilare ce previn contaminarea, la întreprinderea în care are loc ultimul tratament termic al produselor lactate lichide. Sistemul de sigilare trebuie să fie confecţionat de aşa manieră încât, după deschidere, dovada deschiderii să fie evidentă şi uşor de verificat.

CAPITOLUL IV
Etichetare

1. În plus faţă de cerinţele Hotărârii Guvernului nr.106/2002 privind etichetarea alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.147 din 27 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, etichetarea trebuie să prezinte în mod clar:

2. Cerinţele pct. 1 se aplică produselor destinate pentru comerţul cu amănuntul. Termenul "etichetare" include orice ambalaj, document, notă, etichetă, inel sau emblemă ce însoţeşte sau se referă la astfel de produse.

CAPITOLUL V
Marca de identificare

Prin derogare de la cerinţele secţiunii I din anexa nr. 2 la prezentele reguli specifice:

1. în loc de indicarea numărului de autorizare al întreprinderii, marca de identificare poate să indice locul de pe ambalaj sau de pe pachet unde este înscris numărul de autorizare al întreprinderii;

2. în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate să indice numai iniţialele ţării expeditoare şi numărul de autorizare al întreprinderii.

SECŢIUNEA a X-a
Ouă şi produse din ouă

CAPITOLUL I
Ouă

1. În spaţiile producătorului şi până la vânzare către consumator, ouăle trebuie să fie ţinute curate, uscate, fără miros străin, protejate eficient de şocuri şi de expunere directă la soare.

2. Ouăle trebuie să fie depozitate şi transportate la o temperatură, preferabil constantă, corespunzătoare pentru asigurarea conservării optime a proprietăţilor igienice ale acestora.

Ouăle trebuie să fie livrate către consumator în decurs de maximum 21 de zile de la ouat.

CAPITOLUL II
Produse din ouă

I. Cerinţe pentru întreprinderi

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că întreprinderile pentru fabricarea produselor din ouă sunt construite, proiectate şi echipate astfel încât să se asigure separarea următoarelor operaţiuni:

1. spălarea, uscarea şi dezinfectarea ouălor murdare, atunci când se efectuează;

2. spargerea ouălor, colectarea conţinutului acestora şi îndepărtarea părţilor de coajă şi membrane; şi

3. operaţiuni, altele decât cele prevăzute la pct. 1 şi 2.

II. Materii prime pentru fabricarea de produse din ouă

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că materiile prime utilizate pentru fabricarea de produse din ouă sunt conforme cu următoarele cerinţe:

1. Coaja ouălor utilizate pentru fabricarea de produse din ouă trebuie să fie complet dezvoltată şi să nu prezinte crăpături. Totuşi, ouăle crăpate pot fi utilizate pentru fabricarea de produse din ouă, dacă întreprinderea de producţie sau centrul de ambalare le livrează direct întreprinderilor de procesare, unde acestea trebuie să fie sparte cât mai curând posibil.

2. Oul lichid obţinut într-o întreprindere autorizată în acest scop poate fi utilizat ca materie primă. Oul lichid trebuie să fie obţinut în conformitate cu cerinţele pct. 1, 2, 3, 4 şi 7 ale părţii a III-a.

III. Cerinţe speciale de igienă pentru fabricarea de produse din ouă

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că toate operaţiunile sunt efectuate de aşa manieră încât să se evite orice fel de contaminare în timpul producţiei, manipulării şi depozitării de produse din ouă, în special prin asigurarea conformităţii cu următoarele cerinţe:

1. Ouăle trebuie să fie sparte numai atunci când acestea sunt curate şi uscate.

2. Ouăle trebuie să fie sparte într-o manieră ce reduce la minimum contaminarea, în special prin asigurarea unei separări adecvate de alte operaţiuni. Ouăle crăpate trebuie să fie procesate cât mai curând posibil.

3. Ouăle, altele decât cele de găină, de curcă sau de bibilică, trebuie să fie manipulate şi procesate separat. Tot echipamentul trebuie să fie curăţat şi dezinfectat înainte să fie reluată procesarea ouălor de găină, de curcă şi de bibilică.

4. Conţinutul ouălor nu trebuie să fie obţinut prin centrifugarea ori zdrobirea ouălor, iar centrifugarea nu poate să fie utilizată nici pentru obţinerea resturilor de albuş de ou din cojile goale, pentru consum uman.

5. După spargere, fiecare parte a produsului din ouă trebuie să fie supusă procesării cât mai curând posibil, pentru a se elimina riscurile microbiologice sau pentru ca acestea să fie reduse la un nivel acceptabil. Un lot ce a fost prelucrat insuficient poate să fie supus imediat unei noi procesări în aceeaşi întreprindere, dacă aceasta îl face propriu pentru consum uman. Când un lot este găsit impropriu pentru consum uman, acesta trebuie să fie denaturat astfel încât să se asigure că nu este utilizat pentru consum uman.

6. Procesarea nu este necesară pentru albuşul de ou destinat fabricării de albumină deshidratată sau cristalizată care ulterior va fi supusă unui tratament termic.

7. Dacă prelucrarea nu este efectuată imediat după spargere, oul lichid trebuie să fie depozitat fie congelat, fie la o temperatură nu mai mare de 4^oC. Perioada de depozitare la temperatura de 4^oC înainte de procesare nu trebuie să depăşească 48 de ore. Totuşi, aceste cerinţe nu se aplică produselor din care urmează să se extragă zaharurile, dacă procesul de extragere a zaharurilor este efectuat cât mai curând posibil.

8. Produsele ce nu au fost stabilizate astfel încât să fie păstrate la temperatura camerei trebuie să fie răcite la o temperatură nu mai mare de 4^oC. Produsele pentru congelare trebuie să fie congelate imediat după prelucrare.

IV. Specificaţii analitice

1. Concentraţia de acid 3 hidroxibutiric nu trebuie să depăşească 10 mg/kg în substanţa uscată a produsului din ouă nemodificat.

2. Conţinutul de acid lactic al materiei prime utilizate pentru fabricarea de produse din ouă nu trebuie să depăşească 1g/kg de substanţă uscată. Pentru produse fermentate, această valoare trebuie să fie cea înregistrată înaintea procesului de fermentaţie.

3. Cantitatea de resturi de coji de ouă, membrane de ouă şi orice alte părţi din produsul din ouă procesat nu trebuie să depăşească 100 mg/kg de produs din ouă.

V. Etichetarea şi marcarea pentru identificare

1. În plus faţă de cerinţele generale pentru marcarea de identificare prevăzute la secţiunea I din anexa nr. 2 la prezentele reguli specifice, fiecare transport de produse din ouă ce nu sunt destinate pentru vânzare cu amănuntul, ci pentru utilizare ca ingredient la fabricarea unui alt produs, trebuie să prezinte o etichetă ce indică temperatura la care produsele din ouă trebuie să fie păstrate şi perioada în care poate fi astfel asigurată conservarea.

2. În cazul ouălor lichide, eticheta prevăzută la pct. 1 trebuie, de asemenea, să poarte cuvintele: "produse din ouă nepasteurizate - pentru a fi tratate la locul de destinaţie" şi să indice data şi ora spargerii.

SECŢIUNEA a XI-a
Pulpe de broaşte şi melci

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care prepară pulpe de broaşte sau melci pentru consum uman trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Broaştele şi melcii trebuie să fie ucişi într-o întreprindere construită, proiectată şi echipată pentru acest scop.

2. Întreprinderea în care sunt preparate pulpe de broaşte trebuie să aibă o încăpere rezervată pentru depozitarea şi spălarea broaştelor vii şi pentru tăierea şi sângerarea acestora. Această încăpere trebuie să fie separată fizic de încăperea de preparare.

3. Broaştele şi melcii care au murit altfel decât prin ucidere în întreprindere nu trebuie să fie preparaţi pentru consum uman.

4. Broaştele şi melcii trebuie să fie supuşi unei examinări organoleptice efectuate prin prelevare de probe. Dacă această examinare indică faptul că aceştia pot prezenta un risc, aceştia nu trebuie să fie utilizaţi pentru consum uman.

5. Imediat după preparare, pulpele de broască trebuie să fie spălate complet cu jet de apă potabilă şi răcite imediat la o temperatură apropiată de cea de topire a gheţii, congelate sau procesate.

6. După ucidere, hepato-pancreasul melcilor trebuie să fie îndepărtat şi nu trebuie să fie utilizat pentru consum uman, dacă acesta poate prezenta un risc.

SECŢIUNEA a XII-a
Grăsimi de origine animală procesate şi jumări

CAPITOLUL I
Cerinţe aplicabile pentru întreprinderi ce colectează sau procesează materii prime

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că întreprinderile care colectează sau procesează materii prime pentru obţinerea de grăsimi de origine animală procesate şi jumări se conformează cu următoarele cerinţe:

1. Centrele destinate colectării de materii prime şi transportului ulterior către întreprinderi de procesare trebuie să fie dotate cu facilităţi pentru depozitarea materiilor prime la o temperatură nu mai mare de 7^oC.

2. Fiecare întreprindere de procesare trebuie să aibă:

3. Facilităţile de refrigerare prevăzute la pct. 1 şi pct. 2 lit. a) nu sunt necesare, dacă protocoalele pentru furnizarea de materii prime asigură că acestea nu sunt niciodată depozitate sau transportate fără refrigerare activă, în alt mod decât este prevăzut la cap. II pct. 1 lit. d).

CAPITOLUL II
Cerinţe de igienă pentru prepararea grăsimii de origine animală procesate şi a jumărilor

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care prepară grăsimi de origine animală procesate şi jumări trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Materiile prime trebuie să:

2. În timpul procesării este interzisă utilizarea solvenţilor.

3. Când grăsimea pentru rafinare întruneşte standardele prevăzute la pct. 4, grăsimea animală procesată şi preparată conform pct. 1 şi 2 poate fi rafinată în aceeaşi întreprindere sau în altă întreprindere, cu scopul de a se îmbunătăţi calităţile fizico-chimice ale acesteia.

4. Grăsimea de origine animală procesată, în funcţie de tip, trebuie să întrunească următoarele standarde:

5. Jumările destinate consumului uman trebuie să fie depozitate în conformitate cu următoarele cerinţe de temperatură:

(i) la o temperatură nu mai mare de 7^oC, pentru o perioadă ce nu depăşeşte 48 de ore sau la un raport de timp/temperatură care să ofere o garanţie echivalentă; sau

(ii) la o temperatură nu mai mare de –18^oC;

SECŢIUNEA a XIII-a
Stomacuri, vezici urinare şi intestine tratate

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care tratează stomacuri, vezici urinare şi intestine trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe:

1. Intestinele, vezicile urinare şi stomacurile de animale pot fi puse pe piaţă numai dacă:

2. Stomacurile, vezicile urinare şi intestinele tratate ce nu pot fi ţinute la temperatura ambientală trebuie să fie depozitate refrigerate, utilizându-se facilităţi destinate pentru acest scop, până la livrarea acestora. În special produsele ce nu sunt sărate sau uscate trebuie să fie ţinute la o temperatură de cel mult 3^oC.

SECŢIUNEA a XIV-a
Gelatină

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care fabrică gelatină trebuie să asigure conformitatea cu următoarele cerinţe ale prezentei secţiuni.

2. Pentru scopul prezentei secţiuni, tăbăcire înseamnă întărirea pieilor, utilizându-se agenţi vegetali de tăbăcire, săruri de crom sau alte substanţe, precum săruri de aluminiu, săruri ferice, săruri ale acidului silicic, aldehide şi chinone sau alţi agenţi sintetici de întărire.

CAPITOLUL I
Cerinţe pentru materii prime

1. Pot fi folosite următoarele materii prime pentru producerea de gelatină destinată pentru utilizare în alimente:

2. Este interzisă utilizarea de piei prelucrate şi neprelucrate dacă acestea au fost supuse oricărui proces de tăbăcire, indiferent dacă acest proces a fost finalizat sau nu.

3. Materiile prime prevăzute la pct. 1 lit. a)-e) trebuie să provină de la animale care au fost tăiate într-un abator şi ale căror carcase s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei ante-mortem şi postmortem sau în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate provenite de la vânat sălbatic dovedit a fi propriu pentru consum uman.

4. Materiile prime trebuie să provină din întreprinderi înregistrate sau autorizate conform Hotărârii Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, sau în conformitate cu prezenta hotărâre.

5. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot, de asemenea, să furnizeze materie primă pentru producerea de gelatină destinată consumului uman, dacă autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, le autorizează în mod special pentru acest scop, iar acestea îndeplinesc următoarele cerinţe:

CAPITOLUL II
Transportul şi depozitarea materiilor prime

1. În locul mărcii de identificare prevăzute la secţiunea I din anexa nr. 2 la prezentele reguli specifice, materiile prime trebuie să fie însoţite pe durata transportului de un document ce indică întreprinderea de origine şi care conţine informaţiile prevăzute de modelul de document prevăzut în anexa nr. 4 la prezentele reguli specifice, când acestea sunt livrate unui centru de colectare sau unei tăbăcării şi atunci când sunt expediate întreprinderii de prelucrare a gelatinei.

2. Materiile prime trebuie să fie transportate şi depozitate, răcite sau congelate, cu excepţia cazului în care, acestea sunt procesate în decurs de 24 de ore de la livrare. Totuşi, pot fi transportate şi depozitate la temperatură ambientală oase degresate şi uscate sau oseină, piei sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi piei tratate cu acizi ori baze.

CAPITOLUL III
Cerinţe pentru fabricarea de gelatină

1. Procesul de producţie pentru gelatină trebuie să asigure că:

2. Dacă un operator cu activitate în domeniul alimentar care fabrică gelatină se conformează cu cerinţele ce se aplică gelatinei destinate consumului uman cu referire la toată gelatina pe care o produce, acesta poate produce şi depozita gelatină ce nu este destinată consumului uman în aceeaşi întreprindere.

CAPITOLUL IV
Cerinţe pentru produse finite

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că gelatina este conformă cu limitele de reziduuri prevăzute de următorul tabel:

------------------------------------------- Reziduuri Limită ------------------------------------------- As 1 ppm Pb 5 ppm Cd 0,5 ppm Hg 0,15 ppm Cr 10 ppm Cu 30 ppm Zn 50 ppm SO2 (Reith Williams) 50 ppm H2O2 (Farmacopeea Europeană 1986 (V2O2)) 10 ppm -------------------------------------------

SECŢIUNEA a XV-a
Colagen

1. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care fabrică colagen trebuie să asigure conformitatea cu cerinţele prezentei secţiuni.

2. Pentru scopul prezentei secţiuni, tăbăcire înseamnă întărirea pieilor, utilizându-se agenţi vegetali de tăbăcire, săruri de crom sau alte substanţe, precum săruri de aluminiu, săruri ferice, săruri ale acidului silicic, aldehide şi chinone sau alţi agenţi sintetici de întărire.

CAPITOLUL I
Cerinţe pentru materii prime

1. Pentru producerea de colagen destinat utilizării în alimente, pot fi folosite următoarele materii prime:

2. Este interzisă utilizarea de piei prelucrate şi neprelucrate, dacă acestea au fost supuse oricărui proces de tăbăcire, indiferent dacă acest proces a fost finalizat sau nu.

3. Materiile prime prevăzute la pct. 1 lit. a)-d) trebuie să provină de la animale care au fost tăiate într-un abator şi ale căror carcase s-au dovedit a fi proprii pentru consum uman, ca urmare a inspecţiei ante- şi post-mortem sau în cazul pieilor prelucrate şi neprelucrate provenite de la vânat sălbatic dovedit a fi propriu pentru consum uman.

4. Materiile prime trebuie să provină din întreprinderi înregistrate sau autorizate conform Hotărârii Guvernului nr.924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, sau în conformitate cu prezenta hotărâre.

5. Centrele de colectare şi tăbăcăriile pot, de asemenea, să furnizeze materie primă pentru producerea de colagen destinat consumului uman, dacă autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, le autorizează în mod special în acest scop, iar acestea îndeplinesc următoarele cerinţe:

CAPITOLUL II
Transportul şi depozitarea materiilor prime

1. În locul mărcii de identificare prevăzute la secţiunea I din anexa nr. 2 la prezentele reguli specifice, materiile prime trebuie să fie însoţite pe durata transportului de un document ce indică întreprinderea de origine şi care conţine informaţiile prevăzute de modelul de document prevăzut în anexa nr. 4 la prezentele reguli specifice, când acestea sunt livrate unui centru de colectare sau unei tăbăcării şi când sunt expediate întreprinderii de procesare a colagenului.

2. Materiile prime trebuie să fie transportate şi depozitate răcite sau congelate, cu excepţia cazului în care acestea sunt prelucrate în decurs de 24 de ore de la livrarea acestora. Totuşi, pot fi transportate şi depozitate la temperatură ambientală oase degresate şi uscate sau oseină, piei sărate, uscate şi tratate cu apă de var, precum şi piei tratate cu acizi ori baze.

CAPITOLUL III
Cerinţe pentru fabricarea de colagen

1. Colagenul trebuie să fie produs printr-un proces ce asigură că materia primă este supusă unui tratament ce implică spălare, ajustare a pH-ului, utilizându-se acizi sau baze, urmat de una ori mai multe clătiri, filtrare şi extragere sau de un proces echivalent autorizat.

2. După ce a fost supus procesului prevăzut la pct. 1 colagenul poate fi supus unui proces de uscare.

3. Dacă un operator cu activitate în domeniul alimentar care fabrică colagen se conformează cerinţelor ce se aplică colagenului destinat consumului uman, cu referire la tot colagenul pe care îl produce, acesta poate produce şi depozita colagen ce nu este destinat consumului uman în aceeaşi întreprindere.

CAPITOLUL IV
Cerinţe pentru produse finite

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că, în fapt, colagenul este conform cu limitele de reziduuri prevăzute de următorul tabel:

------------------------------------ Reziduuri Limită ------------------------------------ As 1 ppm Pb 5 ppm Cd 0,5 ppm Hg 0,15 ppm Cr 10 ppm Cu 30 ppm Zn 50 ppm SO2 (Reith Williams) 50 ppm H2O2 (Farmacopeea Europeană 1986 (V2O2)) 10 ppm ------------------------------------

CAPITOLUL V
Etichetarea

Ambalajele şi pachetele ce conţin colagen trebuie să poarte cuvintele "colagen propriu consumului uman" şi să indice data preparării.

ANEXA Nr. 4
la regulile specifice

MODEL DE DOCUMENT CE TREBUIE SĂ ÎNSOfiEASCĂ MATERIA PRIMĂ DESTINATĂ PENTRU PRODUCEREA DE GELATINĂ SAU COLAGEN
MODEL DOCUMENT TO ACCOMPANY RAW MATERIAL DESTINED FOR THE PRODUCTION OF GELATINE OR COLLAGEN

I. Identificarea materiei prime I. Identification of raw material Tip de produse ......................................................................................... Type of products ............................................................................................... Data de fabricare .............................................................................................. Date of manufacture ............................................................................................ Tipul materialului de împachetare ............................................................................................ Type of packaging .............................................................................................. Numărul de pachete ................................................................................................ Number of packages ............................................................................................... Perioada de depozitare garantată .............................................................................................. Guaranteed storage period ................................................................................................. Greutate netă (kg) ................................................................................................... Net weight (kg) ................................................................................................... II. Originea materiei prime II. Origin of raw material Adresa/Adresele şi numărul/numerele de înregistrare al/ale întreprinderii/întreprinderilor de producţie autorizate ............................................................................................. Address(es) and registration number(s) of the approved production establishment(s) ........................................................................................................ III. Destinaţia materiei prime III. Destination of raw material Materia primă este expediată: The raw material will be sent: De la .................................................................................................. (locul de încărcare) from ................................................................................................... (place of loading) la ..................................................................................................... (ţara şi locul de destinaţie) to ..................................................................................................... (country and place of destination) cu următoarele mijloace de transport .............................................................................................. by the following means of transport .............................................................................................. Numele şi adresa expeditorului .......................................................................................... Name and address of consignor .............................................................................................. Numele şi adresa destinatarului ......................................................................................... Name and address of consignee ..............................................................................................

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.