DECIZIE nr.398 din 12 iulie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
Textul actului publicat în M.Of. nr. 813/7 sep. 2005

Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Elena Eftimie, Mariana Zoican, Liana Haţegan, Georgiana Ionescu şi Ana Socea în Dosarul nr. 75/M/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 348D/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 350D/2005 şi nr. 364D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Adrian Mihai Prosan, Ilie Virgil Jurca şi alţii în Dosarul nr. 2.238/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, respectiv de Doina Anghel, Lucian Popină şi alţii în Dosarul nr. 10/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 364D/2005 şi nr. 350D/2005 la Dosarul nr. 348D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, faţă de deciziile anterioare, pronunţate de Curtea Constituţională în soluţionarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, nu au intervenit elemente noi de natură să impună schimbarea jurisprudenţei Curţii, astfel că solicită menţinerea acesteia şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 6 aprilie, 2 şi 22 martie 2005, pronunţate în dosarele nr. 75/M/2005, nr. 2.238/2004 şi nr. 10/Cv/2005, Tribunalul Braşov - Secţia civilă, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă şi Tribunalul Argeş Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. Excepţia a fost ridicată de Elena Eftimie şi alţii, de Adrian Mihai Prosan şi alţii, respectiv de Doina Anghel şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se arată că exerciţiul dreptului la prima de concediu, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, a fost suspendat în mod succesiv şi "fără nici o justificare", mai întâi prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, apoi prin legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004. Prin plata concediului de odihnă se înţelege cumulul dintre indemnizaţia de concediu şi prima de vacanţă, astfel că textele de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) din Constituţie, care, reglementând dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, se referă şi la concediul de odihnă plătit. De asemenea, se susţine că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaşte un drept echivalează cu restrângerea exerciţiului acelui drept", astfel fiind încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie.
În final se solicită ca, "în baza principiului egalităţii în drepturi", să se aibă în vedere "că salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creează "o inechitate faţă de personalul contractual al societăţilor comerciale care în baza negocierii beneficiază de asemenea prime de vacanţă, precum şi de primele reglementate de Codul fiscal".
Tribunalul Braşov - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 348D/2005, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, se arată că "prima de vacanţă prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr.83/2000 se încadrează în sintagma «alte condiţii specifice, stabilite de lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituţie,
având în vedere că aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică categoriei profesionale a magistraţilor şi a personalului auxiliar din autoritatea judecătorească şi este prevăzută prin lege specială". În consecinţă, suspendarea primei de vacanţă, "chiar dacă ar fi considerată o restrângere temporară", nu este justificată din prisma prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute limitativ de norma constituţională invocată, nu este necesară într-o societate democratică şi are ca efect atingerea dreptului în însăşi substanţa sa. Se mai menţionează că actele normative ce conţin dispoziţiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri, măsură ce "este de natură a conduce la discriminarea autorităţii judecătoreşti faţă de celelalte puteri ale statului".
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 350D/2005, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textele de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie. În plus, se mai susţine că "din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 nu rezultă motivele pentru care s-a dispus suspendarea acordării acestei prime de concediu, însă restrângerea exerciţiului dreptului contravine raţiunii cuprinse în art. 1 din Legea nr. 50/1996 şi în art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.9/1997, respectiv acordarea salariilor acestor categorii magistraţi şi personalul autorităţii judecătoreşti - în funcţie de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiţiei de putere în stat, independentă şi egală ca importanţă cu puterea legislativă şi executivă".
Tribunalul Argeş - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 364D/2005, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în speţe similare, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, precum şi a "dispoziţiilor din legile bugetului de stat pe anii 2002 şi 2003", întrucât acestea nu mai erau în vigoare la data sesizării Curţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 este întemeiată pentru următoarele argumente: concediul de odihnă plătit este un drept al salariaţilor garantat de art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la măsurile de protecţie socială a muncii; din "interpretarea coroborată a dispoziţiilor Codului muncii şi ale Legii nr. 188/1999" rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăşi efectuarea concediului prin suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca şi cea patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnă; "a admite posibilitatea suspendării aplicabilităţii prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoaşterea implicită a posibilităţii de suspendare a exerciţiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. În consecinţă, se apreciază că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă, în fapt, o suspendare a unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie", iar această suspendare "echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 53 din Constituţie, care să permită o astfel de restrângere". Mai mult, se susţine că "restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării care, în fapt, anulează aplicarea unei componente esenţiale a dreptului constituţional în discuţie, aduce atingere însăşi existenţei dreptului", încălcând flagrant, şi sub acest aspect, dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 se arată că, prin Decizia nr.283/2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că alin. (2) al art. 138 din Constituţie consacră principiul anualităţii bugetului de stat. Astfel, legile criticate nu mai sunt în vigoare şi, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia este inadmisibilă.
Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 faţă de prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că suspendarea dreptului la primă ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă este conformă cu norma constituţională invocată, deoarece măsurile de protecţie socială sunt cele "stabilite de lege". Pe de altă parte, referitor la critica de neconstituţionalitate faţă de art. 53 din Constituţie, se arată că "textele legale criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 faţă de aceleaşi norme constituţionale, se precizează că, potrivit principiului anualităţii bugetului de stat, legile atacate au fost în vigoare doar în cursul anului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul de stat. Prin urmare, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile cuprinse în aceste acte normative nu mai erau în vigoare, astfel că excepţia este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.390 din 17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. Acestea au următorul cuprins:
- Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.614 din 29 noiembrie 2000.";
- Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001: "Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";
- Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002: "Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";
- Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004." Aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă a fost suspendată şi prin Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.121 din 29 noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005." În contextul criticilor formulate cu privire la măsurile de suspendare referitoare la acordarea primelor de concediu în anii 2002, 2003 şi 2004, stabilite prin legile bugetare adoptate pentru aceşti ani, Curtea Constituţională urmează, în consecinţă, a se pronunţa şi asupra acestui text de lege.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate autorii invocă încălcarea art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53, precum şi a art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Aceste prevederi au următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora." Examinând dispoziţiile de lege criticate, raportate la normele constituţionale invocate, Curtea Constituţională constată că excepţia urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Dispoziţiile de lege atacate au mai fost supuse, în repetate rânduri, examenului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate. De exemplu, prin Decizia nr.69 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.211 din 14 martie 2005, sau prin Decizia nr.96 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.227 din 18 martie 2005, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 au avut aplicabilitate temporară, acestea fiind în vigoare între 2 martie 2001 şi 1 ianuarie 2002; dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi-au încetat, de asemenea, aplicabilitatea, odată cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare proprii fiecăreia dintre respectivele legi ale bugetului de stat. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide numai asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege indicate este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, Curtea Constituţională a reţinut, în deciziile mai sus amintite, că textul de lege este în vigoare şi nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53 şi ale art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Având în vedere că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a impune schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia reţinute în deciziile indicate îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi cele ale art. 9 alin.(7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Elena Eftimie, Mariana Zoican, Liana Haţegan, Georgiana Ionescu şi Ana Socea în Dosarul nr. 75/M/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă, de Adrian Mihai Prosan, Ilie Virgil Jurca şi alţii în Dosarul nr. 2.238/2004 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, respectiv de Doina Anghel, Lucian Popină şi alţii în Dosarul nr. 10/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2005.

PREŞEDINTE

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă

Miercuri, 23 septembrie 2026, 12:45

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.