DECIZIE nr.364 din 5 iulie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 839/16 sep. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Dima şi Petronela Dima în Dosarul nr. 8.943/2004 al Tribunalului Iaşi şi de Societatea Comercială "Distrigaz Nord" - S.A. - Sucursala Iaşi în Dosarul nr. 10.100/2004 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 252D/2005 şi nr. 253D/2005 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 253D/2005 la Dosarul nr. 252D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.176/2005, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la dispoziţiile lit. b), c) şi d) ale alin. 1, precum şi ale alin. 2 al aceluiaşi articol Ministerul Public arată că toate elementele de identificare cuprinse în cererea de recurs sunt importante, iar reglementarea acestora nu aduce atingere accesului liber la justiţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.943/2004, şi Încheierea din 16 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 10.100/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ecaterina Dima şi Petronela Dima, precum şi de Societatea Comercială "Distrigaz Nord" - S.A. - Sucursala Iaşi cu ocazia soluţionării unor recursuri formulate de autorii excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 3021 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale. În acest sens arată că, potrivit prevederilor art. 303 alin. 5 din Codul de procedură civilă, preşedintele instanţei va putea să înapoieze părţii prezente cererea de recurs dacă aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile. Aşa fiind, apreciază că se lasă la "latitudinea liberului arbitru al unei persoane de a hotărî dacă o cerere de recurs este incompletă, dacă este sau nu restituită pentru a fi completată", ceea ce aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie.
Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 3021 din Codul de procedură civilă nu instituie o restrângere a exerciţiului dreptului părţii de a se adresa justiţiei şi de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a acestor drepturi.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că, întrucât printr-o decizie anterioară, şi anume prin Decizia nr.176/2005, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, excepţia ridicată în cauza de faţă urmează a fi respinsă ca lipsită de interes, partea urmând să invoce această decizie direct în faţa instanţei de judecată.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 3021 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile criticate nu contravin art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, întrucât nu îngrădesc sub nici un aspect posibilitatea părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Ele sunt, de asemenea, în deplină concordanţă cu principiul contradictorialităţii, garanţie a procesului echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv. De altfel, în temeiul art. 316 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod, recurentul are posibilitatea de a îndeplini cerinţele menţionate în textul criticat până la prima zi de înfăţişare. În susţinerea acestui punct de vedere este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.310/2004.
Mai mult, Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură ce reprezintă opţiunea legiuitorului, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3021 din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.460 din 28 iunie 2003, şi completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.470 din 26 mai 2004.
Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
d) semnătura.
La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă prin Decizia nr.176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.356 din 27 aprilie 2005.
Cu acel prilej Curtea a constatat că textul de lege criticat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate - "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".
În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
În ceea ce priveşte critica îndreptată împotriva dispoziţiilor lit. b), c) şi d), precum şi ale alin. 2 al aceluiaşi articol, Curtea constată că, dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă.
Aşa fiind, critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. b), c) şi d), precum şi ale alin. 2 al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Dima şi Petronela Dima în Dosarul nr. 8.943/2004 al Tribunalului Iaşi şi de Societatea Comercială "Distrigaz Nord" - S.A. - Sucursala Iaşi în Dosarul nr. 10.100/2004 al aceleiaşi instanţe.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi ale alin. 2 al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în dosarele mai sus menţionate.

Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:31

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.