DECIZIE nr.438 din 15 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004
Textul actului publicat în M.Of. nr. 888/4 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 15 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Fundaţia "Fondul Libertatea" în Dosarul nr. 3.830/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât consideră că prevederile de lege criticate sunt în concordanţă cu art. 40 alin. (1) şi cu art. 53 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.830/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Excepţia a fost ridicată de Fundaţia "Fondul Libertatea" într-o cauză de contencios administrativ prin care aceasta solicită anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr.1.412/2004, prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere", şi ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". În acest sens se arată că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1924, în vigoare la data înfiinţării fundaţiei, precum şi în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 şi cu normele metodologice de aplicare a acesteia, o fundaţie dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea sa în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul, iar organul său de conducere şi de administrare este Consiliul director al fundaţiei. Fundaţia "Fondul Libertatea" este o fundaţie de utilitate publică, cu personalitate juridică, a cărei administraţie se realizează de Consiliul de administraţie numit de biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Aşadar, se arată că "fundaţia este o persoană juridică de drept privat, înfiinţată conform unor proceduri judecătoreşti speciale şi care se conduce după reguli stabilite de lege şi prevăzute în statut". Or, dispoziţiile art.
15 din Legea nr. 341/2004 încalcă art. 40 şi 53 din Constituţie, "prin înglobarea şi subordonarea unei persoane juridice de drept privat în cadrul puterii executive - prin unul din organele sale - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor", deşi din momentul înfiinţării aceasta este o persoană juridică de drept privat, are un patrimoniu afectat permanent şi irevocabil realizării unui scop de interes general, se conduce singură, după modul de organizare şi funcţionare stabilit de lege şi actul său constitutiv, fără să poată fi subordonată puterii de stat. Un atribut esenţial al dreptului de asociere este independenţa persoanei juridice, iar subordonarea abuzivă de către puterea de stat lipseşte de substanţă acest drept şi reprezintă o restrângere adusă liberei exercitări a dreptului de asociere.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, pentru că Fundaţia "Fondul Libertatea" este "de utilitate publică, exceptată de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr.26/2000, şi continuarea activităţii sale în subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 nu încalcă dreptul la asociere, care aparţine persoanelor fizice". Pentru aceleaşi motive, consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, după cum însuşi autorul excepţiei arată, Fundaţia "Fondul Libertatea" a fost înfiinţată "ca o persoană juridică atipică, de drept privat, de interes public", iar nu ca urmare a exercitării dreptului cetăţenilor la asociere. Or, conform celor statuate de Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr.475/2004, legiuitorul poate institui în anumite situaţii forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, din perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă în realitate modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere. Aşadar, apreciază că subordonarea Fundaţiei "Fondul Libertatea" Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 reprezintă opţiunea legiuitorului la momentul adoptării actului normativ, ceea ce nu contravine art. 40 alin. (1) din Constituţie, care, de altfel, nici nu sunt incidente în cauză.
Consideră, de asemenea, că textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 40 din Constituţie, arată că acesta "consacră un drept fundamental cu caracter social-politic, care conferă cetăţenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide sau formaţiuni politice, în sindicate sau în alte forme speciale de organizare", ceea ce nu exclude posibilitatea ca, în anumite situaţii, legiuitorul să instituie forme speciale de asociere neînscrise în conceptul de liberă asociere conturat de art. 40 din Constituţie. O asemenea formă specială de asociere este Fundaţia "Fondul Libertatea", care se integrează în realizarea unor scopuri cu caracter general. În sensul celor arătate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2003.
Consideră că art. 53 din Constituţie, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, nu este incident în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 din Legea recunoştinţei faţă de eroiimartiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.654 din 20 iulie 2004, al căror cuprins este următorul: "Fundaţia Fondul Libertatea, constituită prin Decretul-lege nr.124/1990, cu modificările ulterioare, îşi continuă activitatea în subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, sub controlul comisiei parlamentare constituite potrivit art. 11 şi în conformitate cu normele metodologice de aplicare a prezentei legi." În opinia autorului excepţiei dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere", şi ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
în esenţă, potrivit criticilor formulate, "prin înglobarea şi subordonarea unei persoane juridice de drept privat în cadrul puterii executive - prin unul din organele sale - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor", dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 341/2004 încalcă art. 40 şi 53 din Constituţie, întrucât fundaţia "Fondul Libertatea" este o "persoană juridică de drept privat, înfiinţată conform unor proceduri judecătoreşti speciale şi care se conduce după reguli stabilite de lege şi prevăzute în statut". Or, un atribut esenţial al dreptului de asociere este independenţa persoanei juridice, iar subordonarea abuzivă de către puterea de stat lipseşte de substanţă acest drept şi reprezintă o restrângere adusă liberei exercitări a dreptului de asociere.
Aceste critici sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.
Potrivit art. 1 din Decretul-lege nr.124/1990 privind instituirea "Fondului Libertatea", acesta este "[...] fundaţie de utilitate publică, cu personalitate juridică", veniturile sale se "constituie din sumele băneşti din conturile deschise după 22 decembrie 1989 la unităţile bancare şi ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni pentru ajutorarea României", iar administrarea fondului se face, conform art. 4 din acelaşi decret-lege, "de către Consiliul de administraţie, numit de Biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională", a cărui componenţă se completează, astfel cum prevede art. 10 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, "[...] cu câte un reprezentant al celor 9 asociaţii ale răniţilor şi urmaşilor eroilor revoluţiei". Legea nr. 42/1990 a fost abrogată expres prin Legea nr. 341/2004, care prin art. 15 prevede continuarea activităţii fondului "[...] în subordinea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor." Fundaţia "Fondul Libertatea" nu a fost instituită ca urmare a exercitării dreptului de asociere de către persoane fizice ori de către alte forme asociative, ci prin voinţa legiuitorului concretizată în Decretul-lege nr.124/1990.
Aşadar, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate formulate nu pot fi reţinute, iar prevederile art. 15 din Legea nr. 341/2004 nu contravin dispoziţiilor art. 40 şi 53 din Constituţie.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Fundaţia "Fondul Libertatea" în Dosarul nr. 3.830/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 07:40

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.