DECIZIE nr.452 din 15 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
Textul actului publicat în M.Of. nr. 917/13 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Ioan Popa în Dosarul nr. 10.257/2004 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.257/2004, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002, excepţie ridicată de Ioan Popa într-o cauză ce are ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002, stabilind contribuţia lunară obligatorie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituie privilegii şi creează discriminări, întrucât asiguraţii plătesc contribuţii diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiază de aceleaşi servicii, fiind favorizaţi cei care au venituri mai reduse.
Susţine că prin reglementarea criticată nu se respectă obligaţia statului de a crea cadrul favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie şi nici echitatea în colectarea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii.
Consideră că legea trebuia să prevadă raportarea plăţii contribuţiei fie asupra salariului, fie asupra unei alte surse de venit, iar nu cumulativ, aşa cum se înţelege prin actuala reglementare.
Judecătoria Braşov apreciază că excepţia ridicată este nefondată, întrucât dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 nu contravin principiilor constituţionale statuate de art. 16, 135 şi 139.
Consideră că principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii este aplicabil numai în cazul cetăţenilor aflaţi în situaţii obiectiv identice, iar pentru situaţiile diferite se justifică tratamentul juridic diferenţiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât aceasta se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Apreciază că argumentele aduse de autorul excepţiei cu privire la încălcarea celorlalte dispoziţii constituţionale invocate nu sunt incidente în speţă.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere arată că prevederile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
Consideră că textele criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.838 din 20 noiembrie 2002, având următorul cuprins:
- Art. 51 alin. (2): "Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente;
c) veniturilor din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d).";
- Art. 53 alin. (2): "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5%, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă." Ulterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.645 din 21 iulie 2005, astfel încât aceste prevederi au următorul cuprins:
- Art. 51 alin. (2) lit. a) şi b): "Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuţia.";
- Art. 53 alin. (2): "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza declaraţiei de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5 %.
Modelul declaraţiei de asigurare se aprobă prin ordin al preşedintelui CNAS." Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 51 alin. (2) şi a art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2005, întrucât soluţia legislativă este aceeaşi cu cea anterioară modificării.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.";
- Art. 139: "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.
(3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002, asigurările sociale de sănătate, ca principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei, sunt obligatorii. Aceste prevederi reprezintă o concretizare a dreptului la ocrotirea sănătăţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, precum şi a obligaţiei statului de a garanta şi asigura exerciţiul acestui drept fundamental.
Susţinerea financiară a asigurărilor sociale de sănătate se realizează prin "fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate", care, conform art. 2 alin. (2) din ordonanţă, se constituie din contribuţia "suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse donaţii, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii".
Conform art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, au calitatea de asigurat toate persoanele fizice care au domiciliul sau reşedinţa în România, toţi aceştia având obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Toţi asiguraţii, fără nici o deosebire, au dreptul, conform art. 10 alin. (1) din ordonanţă, "la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale".
Potrivit prevederilor art. 51 din ordonanţă, prevederi criticate prin excepţia de neconstituţionalitate, "Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare, pentru asigurările de sănătate...", care este stabilită sub forma cotei unice de 6,5%, aplicată asupra veniturilor realizate. Sub acest aspect, textul de lege nu instituie nici privilegii şi nici discriminări. Este adevărat că valoarea contribuţiei diferă de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari, faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse.
Soluţia legislativă este justificată şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, înscris în art. 1 alin. (2) lit. b) din ordonanţă. În nici un caz nu se poate estima anticipat cine, când şi de ce anume servicii medicale ori de alte măsuri de ocrotire a sănătăţii va avea nevoie. Solidaritatea socială presupune ca orice persoană asigurată să beneficieze, la nevoie, în condiţii identice de asistenţă pentru apărarea şi restabilirea sănătăţii, chiar dacă posibilităţile sale materiale, determinate de nivelul veniturilor realizate, i-au permis o contribuţie mai redusă la constituirea fondului de asigurări de sănătate.
Principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, prevăzut de art. 56 alin. (2), impune, de asemenea, diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari.
Cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferenţa valorică a contribuţiei fiind determinată de nivelul diferit al venitului.
Curtea constată că prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 139 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată în faţa Judecătoriei Braşov de Ioan Popa în Dosarul nr. 10.257/2004.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Miercuri, 23 septembrie 2026, 13:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.