DECIZIE nr.460 din 20 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie
Textul actului publicat în M.Of. nr. 933/19 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Corneliu Popescu în Dosarul nr. 1.500/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 411D/2005, care are acelaşi obiect.
La apelul nominal în Dosarul nr. 411D/2005, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 411D/2005 la Dosarul nr. 410D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic.
Curtea,
având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 411D/2005 la Dosarul nr. 410D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, având în vedere jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.395/2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 28 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.500/2005 şi nr. 1.504/2005, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, devenit art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2004. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Popescu şi de Cristina Mazilescu, Gina Rolea, Stelian Aurelian Cadea, Magdalena Tinca, Dumitru Popescu, Elena Sârbu, Alin Ghimpău, Alina Mihaela Crăiniceanu, Claudia Marian Ghilă, Elena Ciupitu, Liliana Grigorescu, Tatiana Toşa, Dorinel Zoican, Alina Tudosie, Magdalena Aldea, Mihaela Popescu, Adela Barbu, Dumitru Guran, Camelia Zoican, Sorina Nicoleta Căpitănescu, Laura Victoria Epure, Aurora Ioana Mihăiţă, Carmen Mihaela Olaru, Daniela Toader, Magdalena Cristina Cocor, Ştefania Gherănescu în cadrul unor litigii de muncă având ca obiect obligarea Ministerului Finanţelor Publice, a Ministerului Justiţiei, respectiv a Ministerului Public, a Curţii de Apel Craiova şi a Tribunalului Mehedinţi la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, că nu există în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie, marea majoritate a judecătorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel soluţionând acest gen de cauze şi, ca atare, nu se justifică acodarea unor drepturi salariale sporite. Totodată, aceste cauze nu necesită o specializare anume faţă de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe şi, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit faţă de acestea. Mai arată că acest gen de cauze nu supune judecătorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale sau curţile de apel. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstituţionale, întrucât limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri şi sancţiuni aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârşite până la această dată.
Totodată, arată că legiuitorul a acordat acest spor şi în privinţa altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului, precum şi tuturor judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorilor de la parchetul de pe lângă această instanţă.
În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, autorul excepţiei susţine că acordarea sporului de 40% numai anumitor judecători aduce atingere independenţei judecătorului, întrucât repartizarea judecătorilor pe secţii şi desemnarea judecătorilor specializaţi în cauze de corupţie se fac de preşedintele instanţei respective [potrivit art. 9 lit. l), art. 10 lit. c) şi art. 11 lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel, elaborat de Ministerul Justiţiei, Direcţia generală organizare, resurse umane şi relaţii cu Ministerul Public].
Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002, devenit art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004, încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, deoarece repartizarea cauzelor este atributul exclusiv al preşedintelui instanţei judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că dispoziţia legală criticată trebuie înţeleasă şi interpretată "în contextul locului pe care îl ocupă în zilele noastre lupta împotriva corupţiei în politicile interne şi internaţionale". În acest sens, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (adoptată la New York la 31 octombrie 2003 şi ratificată de România prin Legea nr. 365/2004) şi Convenţia penală privind corupţia din 1999 a Consiliului Europei (ratificată de România prin Legea nr. 27/2002) conţin prevederi distincte privind "Autorităţi specializate", cum ar fi art. 36 din Convenţia ONU, potrivit căruia "Fiecare stat parte face astfel încât, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, să existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei prin investigaţii şi reprimare. Acest organism sau aceste organisme ori aceste persoane îşi vor acorda independenţa necesară, conform principiilor fundamentale ale sistemului juridic al statului parte, pentru a putea exercita eficient funcţiile lor la adăpost de orice influenţă necuvenită. Aceste persoane sau personalul respectivului ori respectivelor organisme ar trebui să aibă formarea şi resursele adecvate pentru a-şi exercita sarcinile". O dispoziţie asemănătoare este prevăzută şi în art. 20 din Convenţia penală privind corupţia, a Consiliului Europei. Din aceste prevederi reiese atât obligaţia existenţei în statele semnatare ale Convenţiei a unor organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei, cât şi cerinţa ca aceste persoane să dispună de pregătirea şi resursele adecvate pentru a-şi îndeplini sarcinile.
Ca urmare, dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 reprezintă transpunerea în dreptul intern a prevederilor internaţionale privind prevenirea şi combaterea corupţiei, pe care România este obligată să le respecte, ca parte semnatară a convenţiilor.
Totodată, Strategia naţională anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi Planul de acţiune pentru implementarea acestei strategii prevăd, ca una dintre măsurile îndeplinirii angajamentului din Poziţia Comună a Uniunii Europene, "pregătirea profesională specializată a personalului P.N.A., mai ales cu privire la tipologiile cazurilor de corupţie şi cooperare judiciară cu structuri similare din statele membre".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciază că autorii excepţiei dau o interpretare eronată principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia Plenului nr. 1/1994, principiul constituţional din art. 16 alin. (1) presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări, ele aplicându-se în mod egal unei categorii de persoane care se află într-o situaţie identică, adică "tuturor persoanelor specializate în lupta împotriva corupţiei, ce funcţionează în cadrul sistemului judiciar". În acest caz diferenţierea de tratament are la bază criterii obiective privind pregătirea lor profesională diferită, specializată şi formarea lor anume pentru activitatea de urmărire şi judecare a infracţiunilor de corupţie, ca şi specificul acestor activităţi,
având în vedere tipologiile diferite ale cazurilor de corupţie, ca şi specificul cooperării judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar şi structuri similare din alte state.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru personalul prevăzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal reprezintă o opţiune a legiuitorului, justificată, în cazul dispoziţiilor legale criticate, de complexitatea activităţii desfăşurate, "precum şi de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".
În ceea ce priveşte invocarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, apreciază că aceste dispoziţii din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare ale Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.244 din 11 aprilie 2002, dispoziţii modificate prin art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.365 din 27 aprilie 2004, devenite dispoziţiile art. 28 alin.(5) prin art. I pct. 8 din Legea nr. 601/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.227 din 20 decembrie 2004.
Astfel, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevăzut la alin. (2) şi (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfăşoară." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii." Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale care instituie un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru anumiţi magistraţi, Curtea constată că autorii excepţiei critică enumerarea limitativă a acestor categorii de magistraţi, fiind nemulţumiţi de faptul că dispoziţia legală în discuţie nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraţilor.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În acest sens este şi Decizia nr.328 din 21 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.690 din 1 august 2005, prin care Curtea s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, stabilind că "nu are competenţa de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistraţi, ci intră în competenţa exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În aceeaşi ordine de idei, acordarea acestui spor şi judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înscrie în aceeaşi competenţă de legiferare, Curtea Constituţională neputându-se erija într-un legislator pozitiv".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Corneliu Popescu şi de Cristina Mazilescu, Gina Rolea, Stelian Aurelian Cadea, Magdalena Tinca, Dumitru Popescu, Elena Sârbu, Alin Ghimpău, Alina Mihaela Crăiniceanu, Claudia Marian Ghilă, Elena Ciupitu, Liliana Grigorescu, Tatiana Toşa, Dorinel Zoican, Alina Tudosie, Magdalena Aldea, Mihaela Popescu, Adela Barbu, Dumitru Guran, Camelia Zoican, Sorina Nicoleta Căpitănescu, Laura Victoria Epure, Aurora Ioana Mihăiţă, Carmen Mihaela Olaru, Daniela Toader, Magdalena Cristina Cocor, Ştefania Gherănescu în dosarele nr. 1.500/2005 şi nr. 1.504/2005 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:36

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.