DECIZIE nr.479 din 22 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 946/25 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Lambă în Dosarul nr. 1.113/2005 al Curţii de Apel Ploieşti Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei, susţinând neconstituţionalitatea textului de lege criticat, pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o normă tranzitorie care, în materia competenţei instanţelor judecătoreşti, instituie principiul aplicării imediate a noii reglementări.
În ceea ce priveşte reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţă, aceasta este justificată prin existenţa unei situaţii extraordinare, constând în necesitatea adoptării imediate a unor norme procedurale în scopul îmbunătăţirii actului de justiţie şi al degrevării rolului instanţelor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.113/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Lambă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit textului de lege criticat, instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat într-o cauză este aceeaşi cu cea care a judecat apelul, astfel încât, în temeiul modificărilor survenite, ne aflăm în situaţia în care aceeaşi instanţă să fie învestită cu controlul legalităţii propriilor hotărâri. În acest mod părţilor li se îngrădeşte dreptul la un proces echitabil care implică egalitatea de arme şi posibilitatea promovării unui recurs efectiv, ceea ce este de natură a încălca dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cele ale art. 6 paragraful întâi şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 14 paragraful întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Mai mult, dispoziţiile criticate contravin şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât au fost introduse printr-o ordonanţă de urgenţă, în situaţia în care nu există un caz excepţional care să justifice salvgardarea unui interes public prin intermediul unor modificări legislative în regim de urgenţă ale Codului de procedură civilă.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât aceeaşi instanţă judecă ambele căi de atac, apelul şi recursul, fapt ce determină încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 21 din Constituţia României, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, dacă în materia aplicării în timp a normelor de procedură referitoare la competenţa instanţelor principiul este acela al ultraactivităţii legii vechi, textul de lege criticat adoptă o soluţie diferită, constând în aplicarea imediată a legii noi. O asemenea derogare ţine de competenţa legiuitorului şi nu contravine nici unei prevederi constituţionale, legiuitorul aplicând şi în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
Modificarea competenţei, aplicarea de îndată a noilor norme şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o încălcare a principiilor constituţionale, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, reglementarea competenţei, a procedurii şi a căilor de atac reprezintă aributele exclusive ale legiuitorului. Sub acest aspect se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu Decizia nr.129/1995), care a statuat că accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul având posibilitatea de a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite.
Pe de altă parte se mai apreciază că situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediată a normelor de competenţă nu impietează asupra exercitării drepturilor procesuale ale părţilor, întrucât căile de atac se soluţionează de complete diferite, într-o altă compunere a instanţei. În acest sens, tocmai judecarea recursurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost de natură să impieteze asupra dreptului la un proces echitabil, asupra celerităţii în materie civilă şi, în ultimă instanţă, asupra liberului acces la justiţie.
Nu pot fi primite nici susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora Codul de procedură civilă nu poate fi modificat prin ordonanţă de urgenţă. Astfel, art. 73 din Constituţie, care enumeră categoriile de materii ce intră în sfera de reglementare a legii organice, prevede la alin. (3) lit. t) că numai Legea fundamentală poate califica o lege ca atare. Or, art. 126 alin. (2) nu conţine o astfel de calificare, procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti fiind stabilite prin lege ordinară.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, echitatea procesului fiind asigurată prin aplicarea egală, faţă de toate părţile în proces, a normelor de procedură după care se desfăşoară judecata, iar termenul rezonabil este apreciat în funcţie de circumstanţele cauzei supuse judecăţii. În plus, stabilirea competenţei şi procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, dispoziţiile legale criticate fiind în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a alin. 2 al articolului unic din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, se apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât ordonanţa de urgenţă nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci un act normativ adoptat de Guvern, în baza unei prevederi constituţionale, pentru reglementarea unor situaţii extraordinare, în speţă o mai bună administrare a justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.840 din 14 septembrie 2004, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.071 din 18 noiembrie 2004.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: "Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în:
- Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.";
- Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi." De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile art. 6 paragraful întâi şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 paragraful întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 instanţa constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.361/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.761 din 22 august 2005, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Cu acel prilej, Curtea a învederat că, "având în vedere susţinerile autorului, potrivit cărora în litigiul dedus judecăţii recursul ar trebui judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de curtea de apel respectivă, care a soluţionat apelul în aceeaşi cauză, Curtea constată că din dispoziţiile şi principiile constituţionale nu reiese competenţa instanţei supreme de a soluţiona toate recursurile.
În realitate este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, reglementare care nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, întrucât căile de atac respective - apelul şi recursul - se soluţionează de complete diferite, asigurându-se astfel respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că această susţinere este nefondată, întrucât părţile au un real acces la toate căile de atac, ordinare sau extraordinare, iar faptul că apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă, dar într-o compunere diferită a completelor, nu are semnificaţia unei îngrădiri aduse efectivităţii căilor de atac".
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţă de criticile de neconstituţionalitate, potrivit cărora dispoziţiile "au fost introduse printr-o ordonanţă de urgenţă, în situaţia în care nu există un caz excepţional care să justifice salvgardarea unui interes public", Curtea reţine că în cazul ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, emiterea lor este condiţionată de existenţa unor "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă nr. 65/2004, Guvernul a motivat emiterea acesteia prin necesitatea adoptării unor măsuri imediate, de natură să înlăture anumite disfuncţionalităţi în înfăptuirea actului de justiţie, determinate de supraaglomerarea activităţii instanţelor judecătoreşti, respectiv printr-o mai bună administrare a dosarelor aflate în curs de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru Lambă în Dosarul nr. 1.113/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Joi, 24 septembrie 2026, 00:47

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.