DECIZIE nr.535 din 13 octombrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 948/25 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsite Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, excepţie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 490//P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 490/P/F/2005, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov privind recunoaşterea Hotărârii penale K 173/2003, pronunţată de Tribunalul Districtual Ptuj din Republica Slovenia, relativ la condamnatul Ion Laurenţiu Bălan, pentru săvârşirea infracţiunii de trecerea frauduloasă a frontierei.
În motivarea excepţiei invocate se arată că prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi art. 131 alin. (1) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi la rolul Ministerului Public, deoarece permit posibilitatea recunoaşterii unei hotărâri penale străine numai la solicitarea autorităţilor competente ale statului de condamnare, iar nu şi la solicitarea procurorului român sau a persoanei condamnate. De asemenea, în motivarea excepţiei, Curtea de Apel Braşov face referire şi la restrângerea nejustificată a suveranităţii statului român, care "nu poate dispune, prin autorităţile competente, asupra unor chestiuni de drept public, de drept penal, în propriul său teritoriu şi în legătură cu propriii cetăţeni". Din acest punct de vedere, dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că procedura instituită prin dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "este excesivă şi depinde de un element aleatoriu, neexistând o garanţie că orice autoritate străină competentă, la solicitarea condamnatului, va iniţia procedurile prevăzute de lege în vederea recunoaşterii hotărârii penale străine".
Drept urmare, Guvernul apreciază că prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt neconstituţionale numai în măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens arată că dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. De asemenea, menţionează că prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect regulii constituţionale potrivit căreia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faţă de prevederile art. 1 alin. (1) din Constituţie, consideră că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu sunt încălcate trăsăturile şi valorile supreme ale statului român.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.594 din 1 iulie 2004, dispoziţii conform cărora: "În vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, autorităţile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaştere şi executare." Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1) privind suveranitatea, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a abrogat, prin art. 188 lit. d), prevederile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 519-521 (referitoare la recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine), iar prin art. 188 lit. e), orice alte dispoziţii contrare. De asemenea, în titlul V, intitulat "Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale", legea reglementează, pe de o parte, procedurile prin care se solicită recunoaşterea şi executarea în străinătate a hotărârilor penale pronunţate de instanţele române, iar pe de altă parte, procedurile de recunoaştere şi executare în România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin care hotărârile penale străine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României. Pe această cale statul român îşi însuşeşte hotărârea penală străină, acordându-i în virtutea propriei sale suveranităţi eficienţă pe teritoriul său. Această reglementare are caracterul de procedură specială privind ordinea juridică internă, însă şi caracterul de formă de cooperare juridică internaţională în materie penală.
Potrivit noii reglementări, în vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine rămase definitive, autorităţile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaştere şi executare [art. 115 alin. (2)], cerere care se transmite Ministerului Justiţiei, însoţită de o copie autentică a hotărârii şi, după caz, de o declaraţie prin care condamnatul îşi exprimă consimţământul, precum şi de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a părţii de pedeapsă executate până la data prezentării cererii [art. 119 alin. (1) şi (2)]. Prin direcţia de specialitate, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională a cererii, după care, după caz, o transmite procurorului general competent, în vederea sesizării instanţei competente, ori o restituie, motivat [art. 119 alin. (3)].
Autorităţile judiciare române competente sunt curtea de apel în circumscripţia căreia, după caz, domiciliază, îşi are reşedinţa sau a fost identificat condamnatul şi, respectiv, parchetul de pe lângă aceasta (art. 120).
Curtea constată că soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu depinde de prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, invocate ca fiind neconstituţionale. Astfel, în cauza de faţă excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect recunoaşterea, pe cale principală, a unei hotărâri penale străine, în condiţiile art. 521 din Codul de procedură penală, dispoziţii abrogate la data introducerii cererii. Prin urmare, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată nu atrage exercitarea controlului de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituţională decide numai cu privire la prevederile de lege care au legătură cu soluţionarea cauzei, precum şi dispoziţiile alin. (6) al aceluaşi articol, potrivit căruia, dacă sunt încălcate dispoziţiile alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.
Totodată, Curtea constată că autoarea excepţiei solicită, în realitate, extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestora şi a posibilităţii condamnatului de a se adresa instanţei competente cu o cerere privind recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate împotriva sa. Or, aşa după cum Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării". De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Este de observat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, procurorul este cel care sesizează instanţa judecătorească competentă a se pronunţa cu privire la cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii penale străine rămase definitive.
Referitor la invocarea, în motivarea excepţiei, a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie, privind suveranitatea statului, se constată că acestea nu au incidenţă în cauză. De altfel, în conformitate cu prevederile art. 3, care stabileşte limitele cooperării judiciare, aplicarea Legii nr. 302/2004 este subordonată protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică şi a altor interese ale României, definite prin Constituţie.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 490/P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Joi, 24 septembrie 2026, 02:19

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.